În urmă cu 13 luni, era doar un antrenor care își căuta norocul în Brazilia, iar acum are întreaga Americă de Sud la picioare. Aceasta este, pe scurt, povestea lui Abel Ferreira, care a rescris istorie în Copa Libertadores, după ce a câștigat cel mai prețios trofeu din America Latină de două ori în mai puțin de un an, performanță unică în istoria competiției. Și totul a fost posibil, deși a avut de înfruntat cele mai aspre critici din partea jurnaliștilor brazilieni, ba chiar și a propriilor suporteri.
Cu o experiență de numai cinci ani ca principal, Abel Ferreira a impresionat la scurt timp după ce a preluat-o pe Palmeiras. Sosit în noiembrie 2020, după un sezon petrecut la PAOK Salonic, unde ca înlocuitor al lui Răzvan Lucescu, plecat la Al Hilal în Arabia Saudită, a terminat pe locul secund în campionat și a ajuns în semifinalele Cupei Greciei, portughezul a readus Copa Libertadores în vitrina lui Palmeiras după o așteptare de două decenii.
Astfel, el devenea doar al doilea antrenor din afara Americii de Sud care cucerește trofeul, după compatriotul său, Jorge Jesus, campion în 2019 cu Flamengo. Dar succesul de la sfârșitul lunii ianuarie a fost rapid uitat după eliminarea lui “Verdao” în semifinalele Mondialului Cluburilor de către mexicanii de la Tigre și în urma unui traseu modest în campionatul statului Sao Paulo.
Deși la începutul lui martie, Abel Ferreira a devenit și primul antrenor străin care câștigă Cupa Braziliei, nu a trecut prea mult timp până când criticile la adresa lui și a stilului său au devenit tot mai vehemente.
În luna mai, fanii lui Palmeiras i-au cerut chiar demisia, iar faimosul jurnalist brazilian Juca Kfouri a scris că “Ferreira a început să arate o latură foarte neplăcută, aceea a unui colonizator”.
Iar un alt editorialist din Țara Cafelei a descris fotbalul jucat de “Verdao” drept unul sărac, din partea unui antrenor cu un repertoriu limitat: “Joacă într-un singur fel, cu echipa înghesuită în apărare”.
Nici parcursul din actuala ediție a Copei Libertadores nu i-a mai liniștit pe suporteri. Astfel, cel mai important grup de ultrași ai clubului, torcida organizada, au numit o rușine decizia portughezului de a menaja o parte dintre titularii obișnuiți în derby-ul cu FC Sao Paulo pentru a-i avea proaspeți la returul din semifinala cu Atletico Mineiro.
Marea supărarea a fanilor a venit de la faptul că Palmeiras a ratat ocazia de a-și trimite rivala în zona retrogradării. După calificarea în ultimul act al Copei Libertadores, Abel Ferreira nu a rămas dator detractorilor săi, făcând un gest spre camerele TV prin care cerea tuturor să tacă din gură.
Întrebat apoi în conferința de presă cui îi era adresat acel gest, el a răspuns: “Am un vecin în blocul unde locuiesc, care este o pacoste. Lui i-am transmis să își țină gura închisă. La mine acasă, eu decid ce fac, nu el. Cei care muncesc la antrenamente sunt eu împreună cu jucătorii mei. Ei sunt cei mai buni pentru că sunt ai mei. Și la victorie, și la înfrângere. Pentru vecinul meu, am un singur mesaj: Ciocul mic!”.
Ziariștii brazilieni au vrut să afle cine este misteriosul vecin care l-a enervat în așa hal pe Abel Ferreira, însă nu au găsit pe nimeni. Pentru că vecinul evocat de portughez era la fel de sublim precum doamna Columbo din faimosul serial polițist: nu există în realitate! Este doar unul imaginar, care este întruchipat de toți contestatarii acestuia: fanii nemulțumiți ai lui Palmeiras, comentatori și specialiști.
Nu era pentru prima oară când antrenorul de 42 de ani se folosea de conferințele de presă pentru a riposta, el criticând adesea calendarul supraîncărcat din fotbalul brazilian. Astfel, finala Copei Libertadores de sâmbătă a fost meciul cu numărul 105 pentru Abel Ferreira în 387 de zile.
În apărarea lui, a sărit tocmai Roberto Carlos, fost jucător la Palmeiras, care a declarat luna trecută: “Să fii antrenor în Brazilia este foarte greu. Abel este deja un învingător la Palmeiras și ei îl tot compară cu Jorge Jesus. Nu cred că este deloc corect”.
Un adept al stilului prin care Jose Mourinho a cucerit Europa în urmă cu un deceniu, Abel Ferreira s-a distins la Palmeiras printr-o organizare tactică impresionantă. Așa a putut egala performanța realizată Luiz Felipe Scolari, care a dus-o pe “Verdao” în două finale consecutive de Copa Libertadores, în 1999 și 2000, câștigând prima dintre ele. Doar că portughezul l-a și depășit pe “Felipao”, triumfând în ambele finale, deși sâmbătă în meciul de la Montevideo cu Flamengo, pornea clar cu a doua șansă.
Printr-o disciplină de fier, Abel Ferreira a reușit să învingă o echipă cu jucători mult mai valoroși și experimentați precum Diego Alves, David Luiz, Filipe Luis, Giorgian De Arrascaeta și Gabriel Barbosa “Gabigol”, deși pierduse precedentele patru dueluri directe.
Antrenorul portughez de 42 de ani a realizat o performanță unică, după ce a condus-o pe Palmeiras spre cucerirea celei de-a doua Copei Libertadores la rând în decurs de numai zece luni. Totodată, Abel Ferreira este primul om care își apără cel mai prețios trofeu din America de Sud după argentinianul Carlos Bianchi, la începutul secolului XXI. Și asta, deși a fost de atâtea ori singur împotriva tuturor.