Alexandru Crețu este revelația acestui început de campanie națională în Liga Națiunilor. A debutat în prima reprezentativă cu Irlanda de Nord, înlocuind-ul pe Ianis Hagi în minutul 56, și a fost integralist cu Austria.
FANATIK l-a contactat pe Adrian Ambrosie, membru fondator și vicepreședinte al Consiliului Director al lui CSM Poli Iași, primul antrenor, da, antrenor, nu vă mirați, al lui Crețu la echipa din Copou.
Povestea „închizătorului” de la NK Maribor, de la „capul în gheată” pe terenurile-tarlale din Liga a IV-a până la campioana Sloveniei, de ce a ratat un transfer foarte dorit la FCSB și de ce nu a jucat până acum la echipa națională veți descoperi în interviul exclusiv care urmează.
Domnule Ambrosie, cine este Alexandru Crețu?
– În primul rând vreau să spun că Alexandru Crețu este o mândrie pentru noi ca ieșeni, apoi, vorbind de club, de Politehnica Iași, este un succes faptul că un jucător crescut și format la club a ajuns să reprezinte țara, și a făcut-o bine, într-o victorie importantă (n.red. – Austria – România 2-3) pentru moralul naționalei în vederea meciului cu Islanda (n.red. – 8 octombrie, barajul pentru CE 2020).
Și un succes, pot să spun, pentru Mirel Rădoi, care vrea să refacă din temelii conceptul ăsta de „națională” și mă bucur că s-a văzut mâna lui.
Chiar aducerea lui Crețu la echipa națională a însemnat curaj din partea lui Mirel Rădoi și iată că fotbalul te răsplătește când ai curaj să concretizezi idei, concepții de schimbare, care nu sunt deloc ușor de implementat.
De unde a apărut Alexandru Crețu în fotbalul românesc?
– Să iau povestea lui de la început… Alex este din județul Iași, de lângă Pașcani, un sat de lângă Pașcani, a venit la Liceul cu Program Sportiv din Iași, iar din 2010 a fost transferat la Clubul Sportiv Politehnica.
Atunci, în 2010, a avut loc fuziunea dintre clubul meu, Navobi Charity Club, am fost fondatorul acelui club în 2006, l-am făcut împreună cu niște prieteni din Statele Unite ale Americii, am vrut noi să facem o Academie de fotbal pentru copii, cu principiile americane și cu talent românesc…
Și am fuzionat în 2010 cu Tricolorul Breaza, rezultând clubul CSM Politehnica Iași, actualul club din Liga I. La propunerea primarului Gheorghe Nichita, pentru că FC Politehnica Iași intrase în faliment, ca să nu dispară fotbalul din Iași am făcut această fuziune cu Tricolorul Breaza, care era în Liga a II-a, era al lui Constantin Anghelache, cu Mircea Lucescu președinte de onoare…
Fără nicio legătură cu vechiul club Politehnica Iași…
– Fără nicio legătură… Am făcut acest club nou, CSM Politehnica Iași și fiindcă mi-a plăcut mult antrenoratul, am fost antrenor la echipa a doua, promovasem cu Navobi în Liga a IV-a, pornind de la juniori, Liga a V-a, Liga a IV-a… a
Am avut atunci un grup de băieți tare buni, Alexandru Crețu, Andrei Herghelegiu, care și acum joacă, a fost la Mioveni, acum este la Chiajna, Adrian Avrămia, care a fost la Rapid, Andrei Bălan în poartă, Mario Șchiopu… Un grup de jucători foarte buni, nucleul de tineri de la echipa a doua… Se antrenau și cu echipa mare și jucau la echipa a doua.
Crețu era titular? Cu ce ieșea în evidență?
– Alex era mereu printre remarcați pentru că era foarte înalt (n.red. – 1,90 m), era foarte țeapăn pe picioare și avea o motivație extraordinară de a juca fotbal și de a ajunge cât mai sus.
Ca să folosesc o expresie pur fotbalistică, punea capul în gheată, nu-i era teamă de efort, nu-i era teamă de adversar, în alt termen fotbalistic avea un tupeu maxim… Cum să spun? … În niciun caz un tupeu nesimțit… Un tupeu în sens pozitiv, un tupeu dat de curaj și determinare.
Chiar dacă eram în Liga a IV-a și jucam pe la țară, pe terenuri vai de capul lor, cu lanul de porumb pe tușă, cu adversari rudimentari, duri, nu a spus niciodată „Vai, aici nu joc să nu mă rup”, se băga la joc, se bătea, la modul sportiv, cu orice adversar, nu-i era niciodată frică de angajament, băga, cum spuneam, capul în gheată. Spirit de luptător… Ambiție de a ajunge fotbalist.
Și nu juca „de foame”, cum se spune, avea o situație bună acasă, părinții lui au lucrat în străinătate și i-au asigurat toate condițiile unei vieți bune, este un băiat educat, respectuos, care putea reuși în orice carieră și-ar fi ales, dar dorința lui, pasiunea lui, ambiția lui a fost să ajungă fotbalist.
Cu ce ieșea în evidență pe teren?
– Păi erau meciuri dure, strânse, cu diferențe mici de scor, golurile se dădeau greu… Și deseori el, fundaș central, avea inițiativă, îmi cerea voie să urce vârf de atac și dădea goluri și ne „scotea”, cum se spune… era înalt pentru cei de vârsta lui, se lipea mingea de el la cornere, la lovituri libere… marca goluri decisive…
Așadar i-ați fost antrenor un sezon…
– Da, în 2010… Eu am stat doar un an pe banca echipei a doua, apoi el a mers pe drumul lui, la echipa mare, a început să joace din ce în ce mai mult la echipa mare, a fost selecționat la echipa națională de tineret, iar în 2017 a fost transferat la Olimpija Ljubljana.
Asta s-a întâmplat în ianuarie, era în ultimele șase luni de contract și CSM Poli Iași a luat atunci 100.000 de euro pe el. Primarul Chirică a făcut atunci lobby pentru Crețu și asta ajutat să se obțină banii ăia, nu mulți, dar mai mult decât nimic. Apoi, în februarie 2018 a trecut la Maribor, care era campioana Sloveniei și cu care a câștigat titlul în 2019.
În 2015 l-a vrut Gigi Becali la FCSB, de ce nu s-a făcut transferul atunci, avea 23 de ani, cariera lui putea fi alta…
– El și-a dorit foarte mult să plece la FCSB, să joace la alt nivel, într-o echipă cu potențial, și valoric, și financiar, mai mare, dar președintele de atunci al lui Poli Iași, Florin Prunea, a cerut o sumă prea mare, pe care nu au vrut cei de la FCSB să o plătească.
Ei dădeau, din câte îmi amintesc, 250.000 de euro și 25 la sută dintr-un eventual viitor transfer, Prunea a cerut 500.000 și nu a lăsat la preț, Gigi Becali nu a dat, nu a ținut nimeni cont de dorința lui Crețu… Sunt sigur că le-a părut rău celor de la FCSB că nu au mai negociat și nu l-au luat pentru că, iată, ce jucător de valoare s-a dovedit a fi.
Crețu are ceva din calmul lui Vlad Chiricheș, dârzenia lui Mirel Rădoi și clarviziunea lui Gică Popescu, bine-nțeles păstrând proporțiile. De altfel modelul lui știu că era Gică Popescu.
Și are ceva din Gică Popescu, Alex ca fundaș central a pornit și mai târziu a ajuns în fața apărării, eu zic că postul lui acolo este, în sistemul ăsta al lui Rădoi, în fața liniei de patru fundași, ăla-i postul lui.
Iar la faze fixe… la fazele noastre fixe vreau să spun, pe atacul nostru, este foarte util. Ați văzut la golul al doilea al nostru cu Austria, a deviat mingea pe spate la Grigore, care a marcat. Eu zic că este un câștig pentru echipa națională.
Dar de ce n-a făcut Crețu saltul peste campionatul Sloveniei la calitățile pe care le are?
– Da… e o întrebare foarte bună… Eu aș zice că nu i s-a oferit șansa, nu l-a văzut nimeni… la echipa națională mă refer… chiar dacă a mai fost convocat în lotul lărgit… Acum, cu Mirel Rădoi, poate veni în prim plan și poate face pasul mai departe, mai sus. Îmi pare rău că alți selecționeri n-au avut curajul să-l încerce, l-au trecut pe lista largă, dar atât. Dacă ar fi fost adus mai repede la echipa națională, acumula mai multă experiență și cariera lui ar fi avut altă traiectorie, sunt sigur că juca acum la un club din fotbalul mare.
Vă caută Alex când vine pe la Iași, vorbiți, vă vedeți?
– Da, sigur… Mereu când vine la Iași mă sună, de multe ori în vacanțele sale m-a rugat să aranjez să se poată antrena cu Poli Iași, e foarte conștiincios și grijuliu cu forma sa sportivă, e profesionist două sute la sută. Și mi-a promis ceva… n-am mai spus-o până acum… mi-a spus că vrea să-și încheie cariera la Poli Iași.
Frumos gând, dar mai aveți de așteptat…
– Da, cu siguranță mai avem de așteptat la cum merge cariera lui acum… Repet, curajul lui Mirel Rădoi de a-l promova titular la echipa națională poate fi un salt în cariera sa la nivelul echipei de club și, cum îl știu eu de serios și determinat, va mai jucă la un nivel înalt încă mulți ani. Nu-i nimic, noi îl așteptăm la Poli Iași oricând și oricât.