Diana Harabagiu nu este un nume cunoscut iubitorilor de sport din țara noastră. Are doar 17 ani și este o fostă practicantă a gimnasticii.
Nu a apucat să-și pună în valoare talentul cu care a fost înzestrată. Tratamentele la care a fost supusă de antrenorii ei de la Clubul Sportiv Școlar nr. 1 din Consanța au determinat-o să renunțe la sportul pe care îl îndrăgea de mică.
Diana Harabagiu a început să practice gimnastica la vârsta de 4 ani. Până la 7 ani a fost o joacă. Apoi lucrurile au devenit serioase pentru că fosta sportivă urma să intre în competiții.
Diana a povestit pentru GSP ce trebuia să îndure la antrenamente alături de colegele ei. Din ”meniu” nu lipseau țipetele, bătăile și jignirile.
”A fost foarte bine la început. Binele a durat până la 7-8 ani, când au început concursurile. Într-un capăt al sălii era bârna, unde făceam exercițiile cu fetele. În celălalt capăt al sălii era antrenoarea Petruța Marcu. Supraveghea paralele unde lucra cu alt grup, dar se uita și la noi.
Dacă greșeam, striga numele meu foarte tare. Atunci, știam că nu e bine. Încremeneam, începeam să tremur și nu mai puteam să continuu. Venea la mine, mă împingea de pe bârnă, mă lua de ureche și îmi dădea palme peste cap, apoi mă trimitea la vestiar să stau singură. Plângeam.
Îmi spunea că nu am voie să mă întorc în sală până nu termin cu plânsul. Episoadele astea s-au întâmplat aproape zi de zi, ani de zile”, a rememorat Diana Harabagiu, pentru sursa citată, calvarul prin care a trecut.
După ani de zile de abuzuri, fosta sportivă și-a pierdut pasiunea pentru gimnastică. A refuzat să mai meargă la sala de antrenamente, dar prin ce a trecut nu le-a spus nimic părinților, de teamă să nu-i dezamăgească.
”Am început să prind frică de mersul la gimnastică. Îi spuneam mamei mele că nu vreau să mai merg la sală, îi ziceam că nu mă simt bine. Mă întreba de ce nu vreau. Căutam pretexte să nu mă duc, dar mă duceam până la urmă.
Am avut multe nopți în care nu puteam să dorm. Mă simțeam foarte epuizată, dar nu adormeam. Mi-a fost frică să le spun părinților. Am crezut că nu o să mă creadă, că nu or să mai fie mândri de mine. Am ținut totul în mine sperând că situația se va îmbunătăți”, a adăuga Diana.
La 16 ani Diana Harabagiu a renunțat să mai facă sport. Desele accidentări, tratamentul la care a fost supusă în cei 8 ani cât a practicat gimnastica au lăsat urme adânci.
A schimbat mediul, s-a mutat la altă școală, are un cerc nou de prieteni, dar teama de eșec a rămas. Încă nu se poate bucura de adolescență așa cum ar fi normal, dar știe că într-o zi va știi din nou să se bucure.
”Am schimbat tot și cred că m-a ajutat cumva. Dar simt în continuare teamă față de eșec. Așa am fost învățată de mică, așa m-au învățat antrenorii. Chestiile astea impuse de la o vârstă mică au rămas în mine.
Au cauzat probleme care m-au făcut să ajung și la psiholog după mult timp. Credeam că sunt alte cauze, dar de fapt de la problemele de la gimnastică pleacă totul”, a încheiat Diana Harabagiu.