”Cadavrele zăceau abandonate pe străzi. Până şi animalele de companie erau moarte.” Poveşti cutremurătoare din timpul gripei spaniole

Acum 100 de ani, pandemia de gripă spaniolă a devastat planeta într-un mod inimaginabil. Frica că istoria s-ar putea repeta din cauza noului coronavirus a pătruns adânc în mințile tuturor. Se spune că e bine să privim în urmă ca să avem o perspectivă mai concretă asupra prezentului. FANATIK îți propune să facem o călătorie în timp pentru a vedea acele vremuri prin ochii unor victime sau supraviețuitori.

Virusul a ucis atunci între 50 de milioane și 100 milioane de oameni. A fost cea mai letală pandemie după ”Moartea neagră” (”Ciuma”), din istoria umanității. Au căzut pradă inamicului invizibil oameni tineri și sănătoși, nu doar persoane cu imunitatea slăbită.

Pandemia a ținut din februarie 1918 și până în aprilie 2020. Se pare că peste 500 de milioane de persoane au fost infectate. Populația planetei nu atinsese atunci nici 2 miliarde de oameni. Acum suntem aproape 8 miliarde pe tot globul. Poveștile cutremurătoare din acea perioadă încă ating umanitatea și în prezent, mai ales în aceste vremuri dificile.

Povestea unui soldat în timpul pandemiei de gripă spaniolă: ”Ești norocos dacă scapi cu viață odată ce ai luat boala”

A fost numită ”gripa spaniolă” pentru că a primit multă atenție din partea presei din Spania, în timp ce țări precum Franța, America sau Marea Britanie au preferat să cenzureze inițial anumite informații. A fost raportată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite. Apoi în New York, dar și în North Carolina.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Istoria a șters multe din povești, dar nu și pe cea a lui Alton Miller. Militar în timpul războiului, acesta a fost transferat la unitatea din Louisville, Kentucky. Pe 5 octombrie 1918 îi trimite o scrisoare tatălui său în care îi povestește coșmarul în care a intrat.

”Nu vă speriați, am gripă de patru zile, dar nu am anunțat autoritățile despre asta. … Spitalele noastre sunt supraaglomerate aici și cred că într-o altă săptămână întreaga tabără va fi pusă în carantină. Tratamentul pe care îl primești în spitale este absolut putred, spun ei. Este atât de aglomerat încât nu mănânci suficient și este foarte murdar și majoritatea asistentelor și asistenților s-au îmbolnăvit și ei … Odată ce ai luat virusul e foarte greu să scapi,” scria Alton Miller.

Ulterior, lucrurile se agravează. Încep să moară tot mai mulți oameni din unitatea în care se afla tânărul militar. Acest lucru se regăsește în rândurile trimise către sora lui, Adah.

”Există aproape 10.000 de cazuri aici și 22 de decese au fost adăugate astăzi. Nu știu câți morți sunt în total. Adah, ambulanțele circulă în toate direcțiile pe aici. Nu au închis încă tabăra, dar cred că o vor face în curând. Sunt într-o formă bună. Mă bucur foarte mult că nu am raportat infectarea și că nu am ajuns la spital. Ei spun că ești norocos dacă scapi cu viață odată ce ai luat boala”, se arată într-o scrisoare din 6 octombrie 1918, conform atlasobscura și librăriei din UCLA.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Câteva zile mai târziu, familia soldatului este anunțată printr-o telegramă că acesta este bolnav de pneumonie. Pe 11 octombrie, Alton Miller a murit în spitalul de la baza militară din Kentucky.

Ce a văzut femeia din Philadelphia care a supraviețuit pandemiei de gripă spaniolă

Povestea lui Jeanne Shinnick este relatată de fiul acesteia. Drew povestește cum clipele horror din copilăria mamei sale au afectat-o pe aceasta pentru tot restul vieții. Întunericul trăit în timpul gripei de acum 100 de ani avea să lase râni adânci care n-au mai putut fi șterse vreodată.

”La aproape 30 de ani de la moartea mamei, în cele din urmă am conectat punctele. Ea a fost martoră la sfârșitul multor lumi în care a trăit; sinuciderea tatălui ei când avea 14 ani; Depresia; Al Doilea Război Mondial; apoi o oribilă perioadă de patru ani când ne-am pierdut tatăl și întreaga familie. Dar a existat o traumă mai veche în trecutul ei. A fost un eveniment care cred că a definit-o pe femeia care urma să devină mama mea. Ea a vorbit despre asta doar o singură dată.

Avea 7 sau 8 ani și era bolnavă acasă. Nu a fost singura; era o boală vicioasă care străbătea micul ei oraș din afara Philadelphiei. Mama a descris că stătea pe verandă și se uita la vecinii de peste drum. Erau morți. Corpurile lor zăceau în curtea din față. Apoi a văzut cadavre în fața altor case și chiar pe stradă. Chiar și animalele de companie erau moarte. A fost oribila pandemie din 1918. Din acea zi și până în ziua în care a murit, mama a rămas în gardă împotriva unei lumi amenințătoare”, povestește Drew Shinnick, fiul lui Jeanne, conform cdc.gov.

A primit o injecție experimentală și a trăit până la 92 de ani

Betty Somppi avea doar 4 ani când s-a îmbolnăvit de gripă. Locuia în Erie, Pennsylvania și a fost aproape să moară. A scăpat datorită unui vaccin obținut de medicul de familie.

”Mama mi-a spus că în februarie 1919 m-am îmbolnăvit de gripă. Starea mea a fost critică și am delirat timp de multe ore. Medicul nostru de familie a reușit să primească un medicament experimental (descris drept „injecția”) pentru mine.

Le-a spus părinților mei că nu poate oferi nicio altă alternativă. Părinții mei au fost de acord cu tratamentul. În același timp, un copil vecin era și el bolnav de gripă, dar familia sa a refuzat tratamentul oferit de medic. Credeau că niciunul dintre noi nu va supraviețui; el nu a făcut-o. Băiatul care a murit era la grădiniță cu mine”, relata Betty, în 2013.

Pandemia de gripă spaniolă a ucis 50 de milioane de oameni. În India au murit 17 milioane de persoane. În SUA, aproape 28% din populație s-a infectat și între 500-675 de mii au decedat. Franța a pierdut 400 de mii de oameni, iar Spania a avut 300 de morți.

• ”Aceasta este povestea așa cum mi s-a spus mereu. Întrucât sunt singurul membru al familiei mele care mai trăiește, nu mai am nicio confirmare decât deznodământul – sunt încă aici la 92 de ani pentru a spune povestea.” – Betty Somppi.