Life
notix pixel id

Poveștile cumplite din spatele basmelor scrise de Frații Grimm și de Hans Christian Andersen

Celebrele basme scrise de Frații Grimm și de Hans Christian Andersen au fost inspirate din lumea reală. Viața scriitorilor a fost un punct de pornire mare pentru majoritatea operelor scrise.
25.01.2022 | 18:46
Povestile cumplite din spatele basmelor scrise de Fratii Grimm si de Hans Christian Andersen
Ce se ascunde în spatele basmelor scrise de Frații Grimm sau Hans Christian Andersen. Sursă foto: Montaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Poveștile Fraților Grimm și ale lui Hans Christian Andersen au făcut parte din copilăria multora, însă ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor basme? Nick Jubber a vorbit pe larg în noua sa carte, „The Fairy Tellers: A Journey into the Secret History of Fairy Tales”, despre perioada în care scriitorii au trăit, dar și despre ceea ce i-a inspirat în momentul în care au creat basmele care sunt citite și în zilele noastre de către părinți și copii.

Potrivit Daily Mail, Nick Jubber a analizat cu atenție toate detaliile perioadelor în care au fost scrise Mica Sirenă, Prințul Broască, Rapunzel, Cenusăreasa sau Hansel și Gretel și a descoperit că poveștile din spatele basmelor sunt, de multe ori, tragice. Scriitorii sunt cei care au trecut prin momente grele de-a lungul vieții, dar s-au inspirat și din povești vechi, înfricoșătoare care circulau în vremea respectivă.

ADVERTISEMENT

Basmele nu sunt doar basme: sunt înregistrări ale fenomenelor istorice, care ne spun ceva despre modul în care s-a format civilizația occidentală”, a declarat, pentru FAMAIL, Nick Jubber.

Frații Grimm, în perioada războiului

Multe basme de-ale Fraților Grimm au fost inspirate din povești care circulau foarte mult în acea perioadă. Cei doi erau prieteni cu Dortechen, fiica unui farmacist din Germania. Aceasta era nemulțumită de faptul că armata lui Napoleon se instaurase în Germania și că trebuia să îi găzduiască pe oameni în propria sa casă.

ADVERTISEMENT

Inspirată de vremurile în care trăia, fata a creat o lume a poveștilor de groază în care o femeie dă naștere a șase copii și este acuzată că i-a mâncat, după ce buzele i-au fost unse cu sânge. Povestea „Hansel și Gretel” provine tot din imaginația bogată a lui Dortechen, care a susținut că vrăjitoarea dorea să îi mănânce pe cei doi copii pe care îi ținea prizonieri, după ce mama lor naturală i-a abandonat în pădure.

Frații Grimm. Foto: Hepta

Ce se ascunde în spatele basmului Albă ca Zăpada și cei șapte pitici

Dacă basmul “Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” are un final frumos, în care prințesa este salvată de un prinț și cei doi ajung să se căsătorească, în povestea originală lucrurile stau total altfel. Basmul a fost inspirat din povestea lui Margaret von Waldeck, o femeie care făcea parte din categoria nobilimii din Bavaria. Fratele acesteia deținea o mină de cupru, unde îi obliga pe oameni să muncească.

ADVERTISEMENT

Din cauza condițiilor grele, minerii ajungeau să sufere diferite schimbări, lucru ce i-a inspirat pe Frații Grimm în momentul în care au început să contureze personajele celor șapte pitici. Mărul otrăvit provine și el dintr-o poveste nespusă, în care minerii erau obligați să mănânce fructe proaspete care conțineau otravă pentru a muri, după ce nu mai făceau față muncii la care erau supuși.

Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Foto: Hepta

Ceea ce este cu adevărat interesant este personajul Albei ca Zăpada. Se spune că Margareta a fost izgonită de acasă de către mama sa vitregă, l-a întâlnit pe prințul Filip al II-lea, cu care urma să se căsătorească, însă regele Spaniei nu își dorea în împărăția sa o femeie izgonită, așa că a angajat pe cineva care să o otrăvească pe Margareta.

ADVERTISEMENT

Marea foamete din 1315-1317, sursa de inspirație pentru Hansel și Gretel

Și basmul “Hansel și Gretel” provine tot dintr-o istorisire mai veche, inspirată fiind din fapte reale. Acțiunea se petrece în perioada anilor 1315-1317, când foametea și epidemiile erau o reală problemă pentru societate. Pentru a putea face față vremurilor grele, nu puține au fost cazurile în care oamenii obișnuiau să își abandoneze copiii, chiar să îi omoare, iar – în cazuri extreme – se ajungea la canibalism, evenimente în urma cărora a luat naștere celebrul basm pentru copii.

ADVERTISEMENT

În povestea originală, copiii au fost abandonați de către părinți în pădure și lăsați să se descurce singuri. Personajul vrăjitoarei a fost inspirat dintr-o legendă a secolului al XVII-lea, în care Katharina Schraderin, o cunoscută brutăriță, a creat o rețetă specială pentru turtă dulce. Invidioși pe succesul de care se bucura femeia, oamenii au început să o acuze de vrăjitorie, au alungat-o din oraș, însă, după puțin timp, a fost prinsă și arsă în propriul său cuptor din bucătărie. La finalul basmului Fraților Grimm, vrăjitoarea își găsește sfârșitul într-un cuptor, după ce este băgată acolo de cei doi frați.

Povestea din spatele basmului Rapunzel

„Rapunzel” este un alt basm al Fraților Grimm care s-a bucurat de un succes răsunător până în zilele noastre. Puțină lume știe, însă, că povestea din spatele basmului pentru copii este una tragică. Povestea originală se petrece în perioada secolului al II-lea, când un negustor foarte bogat a decis ca singura sa fiică să fie exilată într-un turn în perioada în care el nu se afla acasă. Motivul a fost, bineînțeles, frumusețea izbitoare a fetei.

Deși în basm se vorbește foarte mult despre părul lung al fetei, în povestea originală nu este amintit acest detaliu, ci doar se spune că fata a dorit să renunțe la religia sa, aderând la creștinism. Prietenii apropiați ai negustorului i-au povestit acestuia cu ce se ocupă fiica sa, iar după o vizită la pro-consulul roman al regiunii, negustorul a fost nevoit fie să renunțe la avere, fie să își decapiteze fiica. Bărbatul a ales a doua variantă, însă, la scurt timp, și-a găsit și el sfârșitul după ce a fost lovit de un fulger.

Poveștile lui Hans Christian Andersen

Cel care a scris numeroase povești pentru copii nu s-a bucurat întotdeauna de o viață de lux. Hans Christian Andersen s-a născut într-o familie săracă, în care mama sa lucra la o curățătorie din oraș, tatăl său era înrolat în armată, găsindu-și sfârșitul pe frontul de luptă, iar mătușa sa deținea un bordel celebru din oraș.

Sătul de viața mizeră pe care o ducea în Odense, Andersen a luat decizia de a se muta în Copenhaga. Nici aici nu a avut parte de un început prea frumos, deoarece oamenii râdeau adesea de felul în care pronunța anumite cuvinte sau de silueta sa. Treptat, povestitorul a reușit să se împrietenească cu oameni influenți precum Charles Dickens sau Ducele de Weimar.

Viața mea este un basm. Mi-am băut ciocolata cu Regina, stând în fața ei și a Regelui la masă, a povestit, la un moment dat, autorul.

Statuia lui Hans Christian Andersen din Copenhaga. Foto: Hepta

Mica Sirenă, inspirată dintr-o poveste a lui Friedrich de la Motte Fouque

Acest basm a fost inspirat dintr-o altă poveste scrisă de Friedrich de la Motte Fouque, numită „Undine”. În versiunea originală a poveștii este vorba despre o dragoste imposibilă dintre un om și o făptură magică a mărilor. Hans Christian Andersen a modificat anumite părți ale poveștii, incluzând adesea aspecte reale din viața sa.

Momentul în care Mica Sirenă a ales să îl salveze pe prinț și apoi să se retragă în mare a fost inspirat personalitatea timidă a lui Andersen, căruia îi era foarte greu să discute cu oamenii din jurul său și să creeze relații de prietenie. Nici în momentul în care a fost pe deplin îndrăgostit Hans Christian Andersen nu a reușit să își exprime liber sentimentele, așa că a ajuns să trăiască singur o bună perioadă de timp. Vrăjitoarea și acțiunile sale au fost inspirate din perioada în care povestitorul locuia în Odense și era nevoit să se supună unor reguli destul de stricte.

Rățușca cea Urâtă, retrospectivă a vieții lui Hans Christian Andersen

Acest basm este privit ca o retrospectivă a vieții pe care Hans Christian Andersen a dus-o. Scriitorul nu avea o înfățișare prea încântătoare. Acesta avea nasul destul de mare, iar picioarele sale aveau o formă mai ciudată decât a celor din jur. De asemenea, faptul că rățușca cea urâtă s-a transformat la final într-o lebădă frumoasă poate fi o interpretare a carierei autorului, care a reușit să se afirme și să devină cunoscut după foarte multe încercări.

Carl Bagger și Fritz Petit, cei doi prieteni ai lui Andersen, au apărut și ei în celebrul basm în rolurile gâștelor sălbatice care au încurajat-o pe micuța lebădă să iasă în lume. Ba mai mult decât atât, peisajele descrise în basm au fost inspirate de locuri cu iarbă înaltă din Bregentved, un oraș din apropierea Copenhagăi.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria LIFE