Sport

Prea multe aşteptări de la Cristina Neagu sau când trandafirii putrezesc în ramă

13.05.2018 | 14:14
Prea multe asteptari de la Cristina Neagu sau cand trandafirii putrezesc in rama

CSM Bucureşti a ratat calificarea în ultimul act al Final Four-ului Ligii Campionilor, după ce „tigroaicele” au pierdut cu 20-26 în faţa lui Gyor, la Budapesta. Frustrarea a căpătat cote maxime şi din păcate, vina a picat pe Cristina Neagu, deşi pe teren au fost mai multe jucătoare, iar pe bancă un antrenor depăşit. Prea multe aşteptări de la Cristina Neagu… Când trandafirii putrezesc în ramă…

Oana Manea şi o declaraţie infantilă

„N-a fost să fie, ne-am dorit foarte mult. Eu aveam emoţii şi aşa le-am simţit şi pe fete. Credeam că o să zburăm, dar emoţiile ne-au tras în jos. Trebuia să jucăm ca o echipă, ăsta nu e sport individual. Adversarele noastre au jucat mai relaxate. Poate n-a fost o zi a Cristinei Neagu, dar poate aşa a fost să fie”, a spus Oana Manea după potop.

Singurul adevăr din această declaraţie este „trebuia să jucăm ca o echipă”. În rest, infantilisme. Puştisme… „Credeam că o să zburăm…”… Păi, măi fetiţă, eşti kamikaze? La un asemenea nivel, cu o asemenea pregătire şi cu atâtea pretenţii, matale vorbeşti cu nonşalanţă despre cum v-au deturnat emoţiile zborul şi v-aţi izbit de turnurile neputinţei, aşteptând, evident, mereu, să vină salvarea cu Cristina Neagu, la bord?

CSM Bucureşti nu a pierdut pentru că Neagu nu a fost în formă. CSM Bucureşti a pierdut pentru că a jucat prost şi pentru că Gyor a ştiut să-şi gestioneze atuurile. Cu sau fără Cristina Neagu, CSM trebuie să fie o echipă. Aşa cum există şi alte echipe mari, care n-au privilegiul de a o avea în lot pe cea mai bună jucătoare a lumii.

Când trandafirii putrezesc în ramă sau prea multe aşteptări de la Cristina Neagu

Din nefericire, toată şarada asta, având în centrul poveştii un trandafir tulburat de stresul pretenţiilor altora şi aici mă refer, evident, la Cristina Neagu, îmi aminteşte de o declaraţie a lui Cristi Chivu, referitoare la „Generaţia de aur”: „Stăteau cu fundu-n poartă şi aşteptau totul de la Hagi!”. Corect. Aşa stau lucrurile şi aici. Prea multe aşteptări de la Cristina Neagu avem toți, iar atunci când vorbesc la plural nu mă refer doar la Oana Manea, ci la restul populaţiei, începând cu comentatorii TV şi continuând cu seminţologii şi cu berologii care au urmărit meciul pe terasele din cartiere. La fel de mult am aşteptat pe vremuri şi de la Hagi, dar până şi îngerii obosesc. Chiar şi trandafirii putrezesc în ramă, dacă n-ai pentru ei decât pretenţii şi niciodată, căldură. Nu sunt un specialist în ale handbalului, dar mă întreb unde, oare, au fost celelalte jucătoare, într-o zi în care Cristina Neagu nu a avut atâta inspiraţie cât i s-a „cerut”?

Poate o să vi să pară ciudat, dar, indiferent de geniul pe care, cu blândeţe şi-l poartă, Cristina Neagu este un OM. Poate vrem ca, în acelaşi timp, Cristina Neagu să marcheze goluri, să stea şi în poartă, să ne spele cămăşile şi să ne calce pantalonii, să ne scrie articolele şi să ne ducă plozii la şcoală, iar dacă cumva mai are timp, să mai dea şi indicaţii de pe banca tehnică.

O echipă de top nu stă într-un singur lider. Ea este o sumă de lideri. Nu un pluton care se crede „elită”.

Per Johansson s-a supărat ca nordicul pe sat

Antrenorul Per Johansson m-a crucificat! Pur şi simplu, am crezut că nu-mi văd bine urechilor şi că nu-mi aud ochilor! „Atunci când am avut încredere, nu am reuşit nimic! E o mare dezamăgire, urăsc să pierd! Nu ştiu dacă voi mai rămâne!”, a spus tehnicianul CSM-ului.

Dacă Bogdan Burcea, antrenorul rivalelor de la Craiova, care tocmai a reuşit să aducă o cupă europeană în Bănie, ne arată ce înseamnă să fii un excelent pedagog şi ne demonstrează cum se stoarce aurul din praf, domnul Johansson ne oferă o minunată perlă de trufie, combinată cu laşitate şi cu dispreţ. Plus câteva picături de lipsă de logică, dacă ne referim la acel „când am avut încredere nu am reuşit nimic”. Domnul vrea să plece, după cum afirmă, pentru că „urăşte”, nu pentru că a gestionat prost un meci. El „a pierdut”, nu echipa. Aţi înţeles? Mă mir că n-o ceartă şi el pe Cristina Neagu, pentru că, cine ştie, poate tot ea ar fi trebuit ca, până la ora asta, să-i găsească domnului Johansson o altă echipă, unde să nu se mai simtă atât de frustrat când comite gafe tactice. Pentru că, am uitat să vă spun, pe lângă marcatul golurilor şi curăţatul prafului de pe toba sentimentelor suporterilor nerecunoscători, Cristina Neagu se mai ocupă şi cu impresariatul iluziilor.

Nu este ruşinos felul în care „tigroaicele” au pierdut în faţa unguroaicelor. Este malefic felul în care ne gestionăm eşecurile şi bolnav sufletul care ne face să ne dispreţuim eroii.