FANATIK a fost în infernul de la Istanbul din Turcia – România 1-0. Golul lui Kadioglu este cel care a făcut diferenţa, dar „tricolorii” au arătat prea puţin. Chiar şi aşa, Stanciu a fost la câţiva centimetri de egalare în ultimul sfert de oră, dar odată cu acest meci se spulberă speranţele României la calificarea la Campionatul Mondial şi se încheie şi mandatul de selecţioner al lui Mircea Lucescu. Cum s-a trăit din Istanbul ziua meciului de care ne-am pus toate speranţele pentru a rupe blestemul calificării la Mondial, în rândurile de mai jos.
Ziua de joi a început relaxat în Istanbul. Deşi a fost un meci crucial pentru ambele formaţii, viaţa în capitala Turciei s-a desfăşurat normal. Încă de la primele ore ale dimineţii fanii români au căutat terasele care vând şi băuturi alcoolice din zona pieţei Taksim, mai ales că după o săptămână de ploi şi vânt, a ieşit soarele.
Chiar dacă vorbim de o ţară în care consumul de alcool este restricţionat, berea a curs în valuri în Piaţa Taksim, pe măsură ce se apropia ora meciului. Tot acolo a fost şi punctul de întâlnire al fanilor români, care urmau să fie conduşi spre stadion cu trei ore înainte de start printr-un cordon al forţelor de ordine.
Ultraşii din „Uniţi sub Tricolor” au dat tonul scandărilor, inventând în drumul spre stadion şi un nou cântec, dedicat drumului „imposibil” spre Mondiale: „Și ce dacă totul pare în zadar și n-am mai fost demult la Mondial? / Oricât de greu ar fi te vom urma și vom cânta Haide, România”.
Nu au fost incidente în drumul spre stadion, dar acolo fanii noştri au fost nevoiţi să treacă şi prin mai multe filtre de securitate. Măsurile au fost draconice şi cei care au avut asupra lor brichete, baterii externe sau orice fel de obiecte în afară de telefon şi portofel au fost nevoiţi să le lase în spate.
La meci şi-a anunţat apariţia şi preşedintele Erdogan, astfel că toată lumea de la stadion a fost în alertă. Unul dintre agenţii de pază de la zona VIP ne-a transmis să eliberăm culoarul care era destinat şi presei pentru că urmează să vină preşedintele: „Când vine președintele, nu veți putea nici să îl vedeți. De obicei, nu e așa, dar acum vine președintele. Vă rog să înțelegeți”.
Arena, într-adevăr este o bijuterie. O acustică extraordinară, mai ales că fanii turci sunt cunoscuţi pentru „vulcanul” pe care îl creează. Iar de această dată au adus şi fanfara la meci, care a început să cânte cu o oră înainte de start. Jucătorii României au fost primiţi cu ostilitate, dar trebuie să lăudăm „Zidul Galben”, care, deşi a fost în inferioritate numerică, a ţinut piept vulcanului turc.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/whatsapp-image-2026-03-26-at-185538.jpeg)
Suporterii României au fost urcaţi într-un ţarc la una dintre peluzele arenei, dar s-au făcut auziţi de mai multe ori în timpul partidei. Gazdele au răspuns de fiecare dată cu fluierături. Apoi, cu 10 minute înainte de startul meciului, turcii au afişat o sccenografie spectaculoasă cu mesajul: „Același spirit, aceeași atmosferă!”, cu două imagini sugestive în care apăreau echipele din 2002 şi 2026, semn că turcii visează nu doar la calificare, ci la repetarea acelui loc 3 istoric din Coreea de Sud şi Japonia.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/e617a727-15e9-4b60-9436-b950ef8e2d09-1.jpeg)
Meciul a început cu dominarea turcilor, aşa cum era de aşteptat. Dar a fost doar o dominare teritorială, poarta lui Radu nefiind pusă în pericol în start de meci. De remarcat atitudinea „tricolorilor” în prima parte. Jucătorii lui „Il Luce” au venit la Istanbul să lupte şi să muncească.
Iar asta le-a dat bătăi de cap gazdelor, care porneau ca mari favorite. În minutul 17, Calhanoglu iroseşte o lovitură liberă din poziţie ideală, dar şapte minute mai târziu vine avertismentul „tricolor”. Bîrligea scapă singur în dreapta, îi trimite mingea lui Dragomir, al cărui şut loveşte bara transversală.
Arbitrul asistent a ridicat fanionul, dar în tribune şi în teren a trecut o undă de şoc de ceea ce s-ar putea întâmpla. Turcii nu s-au avântat în atac, dar au mai avut acţiuni periculoase pornite de la Yildiz şi Arda Guler, care şi-au arătat clasa, dar, din fericire, nu au reuşit finalizări eficace.
Până la pauză, turcii au dominat teritorial, dar nu au avut oportunităţi uriaşe. O repriză anostă, dar era exact ceea ce ne doream înainte de meci, ca „tricolorii” să se acomodeze cu infernul şi pe urmă să încerce marea lovitură.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/turcia-romania-baraj-cm-2026-25032026-1-scaled.jpg)
După un start echilibrat în repriza secundă, Turcia a rupt echilibrul în minutul 53. Arda Guler a trimis o pasă genială în mijlocul careului, acolo unde şi-a făcut apariţia Ferdi Kadioglu. Scăpat de Raţiu, fundaşul turc a preluat şi l-a învins pe Ionuţ Radu.
Stadionul a erupt, nivelul de decibeli ajungând la 98. Un gol al descătuşării pentru turci, care au sărbătorit îndelung reuşita, atât în tribune, cât şi în teren. Lucrurile începeau să se desfăşoare în favoarea gazdelor din acest moment.
Reuşita le-a dat aripi turcilor, care au trimis în bară în minutul 61 prin Kenan Yildiz, după o altă acţiune începută de la marcatorul Ferdi Kadioglu. România a încercat o reacţie imediată, dar jucătorii lui „Il Luce” au părut că forţa să urce şi să pună presiune pe adversar.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/03/turcia-romania-baraj-cm-2026-25032026-1-1-scaled.jpg)
Mircea Lucescu i-a băgat pe Nicu Stanciu şi Florin Tănase pentru ultimele 20 de minute. Dar, turcii nu au ridicat piciorul de pe pedala de acceleraţie. Arda Guler l-a întins pe Ionuţ Radu cu un şut excelent, mingea fiind respinsă în corner de portarul „tricolorilor”.
În minutul 77, România a avut cea mai mare şansă de egalare. Şutul lui Stanciu venit după o respingere greşită a unui corner a lovit bara interioară a lui Cakir şi s-a plimbat în faţa liniei porţii. Ulterior, a ajuns la Bîrligea, care a trimis tot în bară, dar era într-o poziţie clar afară din joc.
Un moment în care România a fost la câţiva centimetri de o egalare care putea schimba soarta meciului. Din păcate, „tricolorii” nu au reuşit să menţină presiunea pe poarta lui Cakir, turcii intrând din nou în control. Dar va fi o ocazie pe care Stanciu o va uita cu greu.
Finalul de meci a fost controlat de turci, la fel ca întregul meci. România a muncit, şi-a dorit, dar a arătat prea puţin. Din toate punctele de vedere: prea puţine pase, prea puţine ocazii, prea puţin fotbal. Deşi mai e de jucat un meci, amicalul consolării împotriva pierzătoarei din meciul Slovacia – Kosovo, mandatul lui „Il Luce” se încheie la Istanbul, locul în care a scris istorie.
După doi ani în care am avut mereu iluzia prezenţei la Campionatul Mondial din 2026, indiferent că am pierdut cu Austria, de două ori cu Bosnia-Herţegovina, ori că am remizat cu Cipru, această iluzie ajunge la final. Şi este spulberată în Turcia.
Ne-am bazat prea mult pe plasa de siguranţă din Liga Naţiunilor care ne-a oferit iluzia că ne putem califica la un turneu final mondial dacă vom juca bine şi vom câştiga două meciuri. Pe hârtie sunt două meciuri, în realitate suntem mai departe, prea departe.