Când toată lumea credea că Donald Trump va da înapoi în privinţa Iranului, o serie de mișcări recente ale armatei americane au făcut situația să devină și mai imprevizibilă. Întrebările dacă armata americană va lansa un atac, când va avea loc acesta şi cum se va desfăşura sunt pe buzele tuturor, iar experţii încearcă acum să descifreze ultimele ordine venite dinspre Casa Albă şi Pentagon.
La prima vedere sare în ochi numărul mare de avioane militare americane care se adună de la o zi la alta la bazele militare americane din apropierea Iranului. La începutul săptămânii, grupul de atac al portavionului USS Lincoln – din care fac parte nave de escortă purtătoare de rachete de croazieră – a sosit în largul coastei Golfului Oman, iar aeronave de transport C-17 și C-5M au fost desfășurate în diverse regiuni din Orientul Mijlociu, inclusiv la baza aeriană Al Udeid din Qatar și la cea din Diego Garcia, transportând posibil interceptoare antirachetă PAC-3 și THAAD. În același timp, SUA au desfășurat mai multe escadrile de avioane de vânătoare F-15E în Iordania.
Oficiali americani au declarat pentru The Wall Street Journal că, pe măsură ce tensiunile dintre Iran și SUA continuă să se intensifice, Pentagonul desfășoară în Orientul Mijlociu sisteme suplimentare PAC-3 și THAAD, posibil pentru a se proteja împotriva unui răspuns iranian. Rachetele MIM-401 ale sistemului THAAD şi-au demonstrat deja eficacitatea în operaţiunea anterioară împotriva Iranului, când au atins o rată ridicată de interceptare a rachetelor balistice cu rază medie de acțiune.
SUA au fost într-o stare de agitație în ultimele zile din cauza incidentului ICE din Minnesota, iar analiştii au căzut de mai mult timp de acord că punctul forte al lui Trump este mutarea conflictelor interne peste hotare. În contextul în care în America se discută încă intens abuzurile agenţilor de la imigrări, se pare că, pentru a pune în aplicare ceea ce unii numesc „doctrina Trump” o nouă rundă de atacuri rapide împotriva Iranului a devenit o opțiune foarte tentantă. Succesul operațiunii „Ciocanul de la miezul nopţii” de anul trecut, în care aviația a reușit să execute lovituri în interiorul Iranului, sugerează că un atac aerian ar putea fi o strategie cu o șansă relativ mare de reușită.
Conform rapoartelor din cadrul operațiunii True Commitment 2, din octombrie 2024, rachetele balistice tactice iraniene necesită aproximativ 4-5 ore pentru a fi scoase din baze subterane, încărcate pe vehicule de lansare și pregătite pentru lansare. În timpul „Războiului de 12 zile”, Iranul a lansat prima rachetă abia la 18 ore după începutul conflictului. Dacă sistemele americane de recunoaștere spațială – în special cei peste 100 de sateliți NRO Proliferated Architecture construiţi pe platforma Starshield şi care acoperă întreaga planetă- pot detecta lansatoarele de rachete aflate în faza de pregătire, atunci le-ar putea oferi piloţilor o fereastră de timp mai mare pentru bombardamente.
Sateliții NRO Proliferated Architecture sunt conectați direct la rețeaua de date laser a sistemului Starlink. Încă din perioada Războiului din Golf forțele coaliției au folosit sateliți de interceptare a semnalelor (SIGINT) împreună cu sateliți de avertizare timpurie în infraroșu pentru a identifica punctele de lansare ale rachetelor balistice tactice ale regimului lui Saddam Hussein. Coordonatele calculate de sateliți le erau apoi transmise avioanelor coaliției, care se deplasau la locul indicat pentru „a vâna” vehiculele de lansare.
După încheierea Războiului Rece, pentru ca armata americană să își poată asigura mai eficient strategia globală, au fost consolidate capacitățile de detectare a rachetelor balistice tactice ale sateliților din cadrul SBIRS. În ianuarie 2020, când Iranul a lansat rachetele balistice tactice Fatah 110 și Shahab 3 asupra bazei aeriene Ain al-Asad din Irak, ca represalii pentru asasinarea lui Qassem Soleimani, satelitul Space-Based Infrared System-Geostationary Orbit 01 a detectat prompt lansarea rachetei și a emis o transmisie în teatrul operațiunilor. Stația Tactică Terestră Comună de la Baza Aeriană Al Udeid din Qatar a colectat datele transmise prin satelit și a generat un avertisment de atac, alertând forțele americane de la Ain al-Asad.
În martie 2025, Trump a ordonat atacuri împotriva rebelilor houthi, după care satelitul Space-Based Infrared System-Geostationary Orbit 01, staţionat la 68 de grade longitudine estică şi-a părăsit orbita şi s-a deplasat spre vest. Pe 3 aprilie acesta era poziționat la 51,8 grade longitudine estică, aproape direct deasupra Teheranului și a Isfahanului. Chiar dacă sistemul de recunoaștere nu poate detecta vehiculele de lansare ale rachetelor balistice în curs de pregătire, acesta poate furniza totuși avertizări la timp în momentul lansării rachetelor. În plus, sarcina utilă de avertizare ultravioletă a satelitului Space-Based Infrared System-Geostationary Orbit 06, poziționat deasupra Asiei de Sud-Est, poate observa învelişul de plasmă creat de rachetele hipersonice la traversarea atmosferei şi poate oferi o estimare a punctului lor de impact.
SUA dispun de un sistem foarte puternic de sateliți de recunoaștere. Pe lângă cele cinci sateliți optoelectronici de spionaj din seria „Keyhole” (KH), armata americană operează în prezent și cinci sateliți radar cu apertură sintetică „Topaz” (TOPAZ), cu un grad ridicat de detectare a pregătirilor de lansare a rachetelor balistice iraniene.
Dincolo de detaliile tehnice militare, se remarcă însă şi susţinrea pe care o are Trump în rândul propriului electorat, 65% dintre alegătorii săi fiind de părere că SUA ar trebui să ia măsuri militare în cel puțin o țară. În cel mai recent sondaj Public First comandat de Politico, alegătorilor lui Donald Trump li s-a cerut să nominalizeze o țintă dintr-o listă care a inclus Iranul, Groenlanda, Cuba, Columbia, China și Mexicul. Aproximativ 50% dintre ei susțin intervenția militară în Iran, cea mai mare cifră dintre toate țintele. Această cifră creşte la 61% în rândul respondenților care s-au identificat drept „republicani Trump” – mișcarea MAGA.
Cu toate acestea, Trump a primit o lovitură grea din partea Arabiei Saudite, care s-a aliniat poziţiei Emiratelor Arabe Unite şi a anunţat că nu va permite avioanelor americane să folosească spaţiul său aerian sau terioriul pentru a lansa atacuri asupra Iranului. Din perspectiva SUA, această mișcare a celor două ţări va împiedica planurile de acțiune militară ale administrației Trump, dar dacă acesta va rămâne decis să ia măsuri, niciuna dintre țări nu o poate opri. „Din perspectivă militară, acest lucru ar crește complexitatea operațională și costul oricărei acțiuni militare americane împotriva Irakului, dar nu ar împiedica desfășurarea acțiunii”, spune general-locotenetul David Deptula.