Parlamentul are fie în subordine, fie sub control parlamentar peste 20 de instituții, în majoritatea cazurilor deputații și senatorii numindu-i pe șefii acestora, iar în unele cazuri, întreaga conducere. În aceste funcții s-au perindat de-a lungul anilor zeci, dacă nu sute, de persoane, însă Nicolae Bădălău este singurul care a trebuit demis din cauza problemelor penale, ceilalți având minima decență să plece singuri după ce au fost puși sub acuzare.
În urmă cu o săptămână, PSD îi cerea lui Bădălău demisia din funcția de vicepreședinte al Curții de Conturi și șef al Autorității de Audit ca urmare a reținerii sale de către DNA, însă fostul ministru a refuzat să dea curs cererii.
„PSD consideră că în contextul în care DNA a început o anchetă penală și a dispus reținerea domnului Niculae Bădălău, acesta nu își mai poate continua activitatea la Curtea de Conturi a României. Prezența sa în această funcție ar afecta grav credibilitatea instituției. De aceea, demisia sa ar reprezenta cea mai bună cale pentru protejarea imaginii unei instituții fundamentale a statului român”, au transmis social-democrații.
În zadar însă, deoarece Bădălău nu a făcut gestul de curtoazie cerut de foștii săi colegi care l-au pus în funcție în urmă cu doi ani, în pofida competențelor sale cel puțin discutabile în domeniu. S-a ajuns astfel în situația jenantă în care, pentru prima dată, Parlamentul a trebuit să demită un demnitar pe care l-a pus în funcție și care a ajuns între timp în arest. Ca vicepreședinte al Curții de Conturi, Niculae Bădălău avea un salariu de 22.256 lei.
Au mai existat trei situații asemănătoare, însă protagoniștii au demisionat la scurtă vreme după ce au fost reținuți de către procurori. Pe 5 martie 2014, fostul deputat PNL Dan Radu Rușanu, pe atunci președinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), demisiona de la conducerea acestei instituții din arestul preventiv. Rușanu era unul dintre acuzații din dosarul Carpatica, procurorii susținând că se face vinovat de constituire de grup infracțional organizat și complicitate la abuz în serviciu. După trei ani, Rușanu era achitat definitiv, fiind printre puținii care au scăpat necondamnat în acest dosar. Deși nevinovat, liberalul nu s-a cramponat de funcție și a evitat prejudicierea imaginii instituției.
Al doilea caz este cel al viceguvernatorului BNR Bogdan Olteanu care, în august 2016, a fost reținut timp de 24 de ore pentru fapte pe care le-a comis pe vremea când era președintele Camerei Deputaților. Olteanu a fost acuzat că a primit 1.000.000 de euro de la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu pentru numirea lui Liviu Mihaiu ca guvernator al rezervației Deltei Dunării. După o singură noapte petrecută în arest, Olteanu și-a anunțat demisia de la Banca Națională, spunând că este o chestiune care ține de onoare.
„Doresc să obţin achitarea cât mai rapid pentru a reîncepe o viaţă normală. Până la acel moment voi face ceea ce onoarea şi respectul faţă de instituţia din care am făcut parte îmi cere. Voi transmite cât de rapid demisia mea din conducerea Băncii Naţionale”, spunea Olteanu. În octombrie 2020, Olteanu a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare, dar executarea pedepsei i-a fost suspendată în luna august a acestui an.
Tot în 2016, dar în noiembrie, DNA a reținut-o pe Ana-Maria Pătru, președintă a Autorității Electorale Permanente (AEP), aceasta fiind acuzată de trafic de influență și spălare de bani. Pătru a venit însoțită la audieri de doi avocați, însă la finalul acestora doar avocații au mai ieșit din clădire. „Doamna Ana-Maria Pătru, având în vedere situaţia juridică, a luat decizia de a înainta de îndată demisia din funcţia de preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente”, a spus unul dintre ei, referindu-se la clienta sa care fusese reținută pentru 24 de ore. Ca și în cazul lui Rușanu, Pătru a fost achitată definitiv în 2020.
Toți cei trei menționați mai sus au în comun faptul că au fost numiți politic la șefia unor instituții ale statului, însă atunci când au problemele în justiție risca să aducă prejudicii de imagine acelor instituții, au demisionat imediat după ce împotriva lor au fost dispuse măsuri privative de libertate. Niculae Bădălău este singurul care nu a făcut acest gest de onoare.