Cinci echipe înșirate pe minima distanță a unui singur punct după 26 de etape. Așa ceva n-a mai existat în primul nostru eșalon
Victoriile CFR-ului, FCSB-ului și Craiovei, alături de egalurile celor de la U Cluj și Dinamo, consemnate în ultima etapă au strâns zona de vârf a campionatului ca într-o menghină.
Trei echipe cu 46 de puncte, urmate de alte două cu 45 te trimit la arhive pentru a te convinge că ești contemporan cu istoria. „N-am văzut așa ceva niciodată în viața mea!” este o fraza rostită tot mai des de antrenori sau conducători, numai că motivația era, de cele mai multe ori, o exagerare. Când te raportezi la o ratare a unui fotbalist, la starea unui gazon, la trivialitățile unei tribune sau la interpretarea contradictorie a unei decizii de arbitraj toate astea pălesc în fața unei asemenea statistici. Dacă acum ar fi fost finalul sezonului regulat, la înjumătățire, primele 5 echipe ar fi avut același număr de puncte: 23. Realmente, situația ierarhiei după 26 de etape te îndreptățește să spui că „așa ceva n-am mai văzut niciodată în viața mea!”.
Echilibrul de forțe de acum din SuperLiga nu a mai fost consemnat niciodată. Analiza a luat în calcul ultimii 30 de ani, iar intervalul acesta de timp este justificat nu doar ca o rotunjire, ci el reprezintă fix perioada de timp de când regulamentul punctajelor s-a schimbat peste tot în lume. Începând cu sezonul 1994-1995, pentru a stimula apetitul ofensiv și dorința de a învinge în detrimentul jocului închis și al remizei care să împartă frățește punctele, victoria n-a mai însemnat două puncte, ci trei! Folosind, așadar, aceeași unitate de măsură, ne-am întors în timp, ediție de ediție, dar niciodată nu am mai întâlnit acest echilibru după 26 de etape.
Ca să vedem însă și cât de mare este recordul bifat acum de SuperLiga am coborât pe firul anilor și am constatat că, în actualul format, cu play-off și play-out, care a împlinit și el 9 ani, cea mai echilibrată situație am înregistrat-o chiar în sezonul 2015-2016, primul în forma asta atât de atractivă. Dacă acum primele 5 echipe sunt înșirate pe distanța unui singur punct, atunci între lider și a cincea clasată aveam o diferența de 7 puncte!!!
Pandurii erau antrenați de Edi Iordănescu, iar dinamoviștii de Mircea Rednic. La Viitorul, și atunci, ca și acum, pe bancă stătea tot Gică Hagi, în vreme ce FCSB se afla pe mâinile lui Reghecampf. La finalul sezonului, Astra lui Marius Șumudică a devenit, în premieră, campioana României. În ciuda faptului că a fost consemnată cea mai mica diferență de puncte de până acum între primele 5 și că, în noul format, punctele se înjumătățesc în play-off, trupa lui Budescu și Alibec a pus mâna pe marele pot cu 3 etape înainte de final.
Până în 2015 însă, campionatul primei divizii din România era unul clasic, fie că vorbim de 16 echipe la start, fie de 18. În acea structură, cea mai echilibrată situație între primele 5 clasate s-a înregistrat de două ori, în sezoanele 2009-2010 și 2011-2012: 6 puncte diferență!
Paszkany, Iancu, Becali, Porumboiu, Borcea, Bucșaru fiananțau această luptă la vârf, salariile de atunci ale jucătorilor fiind considerabil mai mari decât cele de acum. La CFR, Mandorlini îi antrena printre alții pe Cadu, Gabi Mureșan, Dică, Lacina Traore sau Sixto Peralta. Neluțu Sabău, la Timișoara, îi avea sub comandă pe Pantelimon, Dan Alexa, Goga, Magera, Cociș sau Bourceanu. Cele două echipe s-au bătut la titlu, dar nici de această dată suspansul n-a fost până la final, clujenii încununându-se campioni cu o rundă înainte.
Și atunci diferența dintre prima și ultima a fost de 6 puncte. Finalul a fost la fel: CFR a câștigat, din nou cu o etapă înainte de final. De acea data „victima” s-a numit Vasluiul, formație antrenată pe atunci de Augusto Inacio și care avându-i în componență, printre alții pe Wesley, Sânmărtean, Adailton, Temwanjera, Papp, N Doye și actualul căpitan al ”naționalei”, Nicu Stanciu, a terminat pe poziția secundă. Clujenii, pregătiți de Ioan Andone, se bazau pe nume importante precum Kapetanos, Sougou, Picolo sau Vasile Maftei, și câștigau ultimul titlu de campioni din epoca Arpad Paszkany.
A fost nevoie de 13 ani pentru ca cel mai echilibrat campionat să fie detronat astăzi cu un record greu de imaginat și/sau de egalat pe viitor. În tot acest timp au dispărut echipe protagoniste, precum Pandurii, Astra, Urziceni, Vaslui, chiar și Timișoara, ajunsă în eșalonul 3. Au dispărut mai toți patronii grei, singurii ”supraviețuitori” fiind Gigi Becali și Gică Hagi. Interesant e că dintre antrenorii de atunci, unii sunt în prim-planul luptei pentru play-off și acum: Petrescu, Sabău, Șumudică, chiar și Gigi Becali, cum ar zice cârcotașii. Ce a rămas însă intactă e pasiunea pentru întrecerea din primul nostru eșalon. Nu prea mai găsim vedetele de atunci, dar avem un echilibru care ne face să visăm la un final de campionat ca niciodată!