Am intrat pe ultima turnantă din acest European, s-au disputat 43 dintre cele 51 de meciuri programate și, deja, putem să ne facem o impresie despre competitoare. Am avut confirmări, dar și mari surprize. Unele echipe au beneficiat de adversari mai facili, altele au avut neșansa de a juca împotriva unor forțe comparabile. Iar câteva pot invoca neșansa, pentru că, fără a supăra pe cineva, e clar că în unele meciuri norocul a înclinat balanța nu neapărat în favoarea echipei mai bune.
Pentru a înlătura pe cât posibil factorul subiectivității, hai să lăsăm azi cifrele să vorbească.
Indexul Instat, îl cunoașteți, cel care strânge într-un singur număr toate realizările și nerealizările unei echipe pe parcursul unui meci, sinteză a peste 100 de parametri luați în calcul, rămâne un indicator de bază. Sigur că zicala ”joci și cât te lasă adversarul” rămâne valabilă. Și asta se vede din clasamentul de mai jos.
Italia și Anglia sunt pe primele două locuri. Dar prima n-a avut deocamdată niciun adversar de top, iar cealaltă a jucat doar un meci tare cu adevărat, cel cu Germania. În vreme ce următoarele 3 clasate au fost nevoite să dispute cel puțin două jocuri extrem de grele. Și, până la urmă, au clacat. Interesant e că doar 7 echipe au trecut de pragul de 300, ceea ce înseamnă că nu am avut o calitate ieșită din comun a meciurilor. Iar din clasamentul de mai jos și privind tabloul ultimelor meciuri, se pare că ne îndreptăm spre o finală Anglia – Italia.
Euro 2020, ca orice turneu final, scoate la rampă vedete. Cei mai vizibili vor fi, întotdeauna, marcatorii, mingicarii sau portarii. Adică pianiștii. Cărătorii de instrument sunt, pe nedrept, trecuți în planul doi. Doar că, de regulă, și de ei depind rezultatele echipei. Topul de mai jos îi arată pe cei care au alergat cel mai mult până acum. Îmi aduc aminte cu plăcere cum, la Euro 2006, Bănel Nicoliță al nostru a dat ceasurile peste cap. Și nu-i întâmplător că România a remizat atunci cu două mari forțe, Franța și Italia.
Din primii 10 maratoniști ai Europeanului, unul iese în evidență: Tomas Soucek. Dacă socotim că toți ceilalți (excepție Joshua Kimmich) au jucat două reprize de prelungiri în plus, cehul devine liderul acestui clasament. Oferind astfel o explicație a accesului surprinzător al echipei sale în faza sferturilor.
Posesia nu mai e de mult o garanție a succesului. Regina ultimilor 15 ani la acest capitol, inventatoarea stilului tiki-taka, Spania continuă să se hrănească din propriul ADN. Din acest motiv, măcar trebuie luată în calcul. Supriza mare vine însă din partea Italiei, națiune care, în fotbal, de la Hererra, Bearzot sau Lippi, și-a construit succesul pe un tip de joc clar reactiv, în care posesia era mai degrabă un amănunt. Astăzi, Italia lui Mancini pare să se fi îndrăgostit de minge. Sunt curios dacă va ajunge la capăt cu o asemenea schimbare majoră de abordare.
Spectacolul oricărui turneu final îl fac oamenii care alimentează faza ofensivă. Pentru ei vin suporterii la stadioane, pentru ei cumpără televiziunile drepturile. Și pe ei îi regretă fanii cel mai mult atunci când echipele lor sunt eliminate din competiție.
Într-un clasament realizat de Instat, pe baza gradului de periculozitate pe care l-au realizat echipele la acest turneu final (intitulat XG), Spania este lider. Îndeaproape îi sunt Portugalia și Țările de Jos, iar în primele 10 mai găsim Germania, Franța și Polonia. Ne e dor deja de Ronaldo, de Mbappe și Benzema, de Havertz sau de Lewandowski, dar realitatea fotbalului mai are nevoie și de altceva.
Dintre sfertfinaliste, Cehia e abia pe locul 11, Ucraina pe 12, Anglia pe 18, iar Belgia pe 20!!! Iar din primele 10 clasate la acest capitol, 6 au părăsit competiția!
Instat calculează și gradul de periculozitate de la propria poartă. Sau cât de permeabilă este o defensivă. Cu cât indicatorul e mai mic, cu atât echipa permite mai rar adversarului să-și creeze ocazii. La acest capitol conduc, la fel ca la Indexul Instat, tot Itaila și Anglia. Ele sunt și echipele care, alături de Belgia, și-au ținut poarta intactă în majoritatea jocurilor. Anglia n-a primit niciun gol până acum, iar Italia și Belgia au câte 3 meciuri din 4 în care adversarul n-a putut să le marcheze.
Spre deosebire de clasamentul fazei ofensive, în care 6 din primele 10 ”creatoare” au fost eliminate, aici proporția s-a inversat. 6 din primele 10 cele mai organizate defensiv au mers mai departe și doar două calificate în sferturi sunt dincolo de acest top: Ucraina (15), Elveția (17).
Alt semn că ne îndreptăm spre o finală Anglia – Italia?