Andra Petrescu este o persoană discretă când vine vorba de viața amoroasă. Totuși, prezentatoarea de la Observator, rememorează pentru FANATIK, un episod din viața ei, mai exact povestea iubirii după care a vărsat multe lacrimi amare. S-a îndrăgostit de un coleg cu câțiva ani mai mare și nu și-a dat seama că dinamica acestei relații s-a dovedit a fi, până la urmă, una toxică. Pentru că a suferit foarte mult, abia după ani de zile și-a permis să se îndrăgostească din nou.
Frumoasa jurnalistă Andra Petrescu ne dezvăluie cum este femeia din spatele ”sticlei”. La 17 ani s-a îndrăgostit lulea și spera la o relație de vis. Doar că, aceasta s-a dovedit, conform spuselor ei, una plină de zbucium, ciudată și interesantă, care o ținea mereu în priză. Prezentatoarea a suferit mult pentru prima dragoste, de aceea abia în facultate inima ei s-a mai deschis pentru noi sentimente de iubire.
De-a lungul anilor Andra Petrescu a conștientizat ce s-a întâmplat cu ea, recunoscând pentru FANATIK ce nu va accepta niciodată, într-o relație. Respectiv, nicio formă de violență, de agresivitate sau de manipulare. Prezentatoarea de la Observator mărturisește că de mică, voia să fie doctoriță cu mașină decapotabilă roșie, nicidecum jurnalist.
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mică?
– Andra Petrescu: Am avut o copilărie foarte frumoasă, pe vremea când copiii încă se jucau împreună și mergeau la bunici la țară. Deși eram, în general, un copil cuminte și silitor, nu m-am dat în lături de la mici “nebunii”, precum furatul de cireșe. Îmi amintesc cu nostalgie de reprizele de săniuș, de culesul ghioceilor din pădure și de toate jocurile copilăriei care ne aduceau atât de multă bucurie și conectare.
Activitățile mele preferate erau mai mult creative, orientate mai degrabă către artă, decât către nebunii. Organizam cercuri de desen, festivaluri de muzică pentru care ne pregăteam zile în șir sau jucam diverse roluri inspirate de personajele din desene animate.
Dacă mă întreba cineva ce vreau să devin când voi fi mare, răspundeam cu entuziasm că vreau să fiu doctoriță cu mașină decapotabilă roșie, pentru că așa era la modă atunci. În realitate, însă, mi-era frică de injecții sau de spitale. Cât de tare ne poate influența societatea în luarea deciziilor importante. Nu a fost și cazul meu, dar este o lecție valoroasă despre autenticitate și despre a-ți urma inima indiferent de așteptările celor din jur.
Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau mai rebelă?
– Perioada liceului a fost o aventură plină de contrast pentru mine. Eram o adolescentă normală, nici prea prea, nici foarte foarte. M-am dedicat învățării, dar am știut și să mă distrez. Făceam parte din gașca cool a liceului. Ne jucam de-a rebelii și ne lăsam purtați de energie, deși, în adâncul meu, eram destul de timidă.
Îți mai amintești când te-ai îndrăgostit prima dată?
– Era o vreme de descoperiri, când inima începea să bată mai repede, iar primele dezamăgiri în dragoste începeau să-și facă apariția. Primul fior al iubirii a venit când aveam 17 ani. El era cu cinci ani mai mare, frumos și extrem de cool. Mă fascina modul în care se îmbrăca și se arăta lumii, foarte stilat și mereu în trend.
Era o iubire adolescentină, plină de zbucium, ciudată și interesantă, care mă ținea mereu în priză. La vremea aceea, nu realizam că acea dinamică putea fi toxică. Nu aveam maturitatea necesară pentru a înțelege asta. După despărțire, mi-a luat mult să mă vindec complet.
A fost un proces lung și abia în facultate am avut curajul să-mi dau din nou voie să mă îndrăgostesc. Acel prim pas în iubire m-a învățat multe despre mine și despre ceea ce caut în relații.
Ce calități trebuie să aibă un bărbat ca să te poată cuceri? Și ce nu ar trebui să facă niciodată?
– Pentru mine bărbatul potrivit este în primul rând un om bun. Generozitatea și empatia sunt esențiale în ochii mei. Comunicarea deschisă și sinceră este cheia unei relații sănătoase. Pentru asta este necesar și să împărtășim aceleași principii despre viață și despre cum funcționează lumea. Când ne completăm energiile și vibrăm la unison, totul devine mai simplu, iar visurile și aspirațiile noastre pot înflori.
Există, însă, comportamente pe care nu le accept. Violența sau orice formă de agresivitate, fie ea verbală, fizică sau emoțională, este inacceptabilă. Respectul este fundamental, iar lipsa de respect, criticile distructive sau manipularea sunt semnale de alarmă pe care le iau foarte în serios.
Este important să fiu alături de un bărbat care îmi oferă un mediu sigur, în care mă simt apreciată. O persoană care încurajează dialogul și este dispusă să crească alături de mine, care îmi împlinește sufletul și care împărtășește aceleași valori fundamentale.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
– Sunt din Iași, iar moldovencele sunt recunoscute pentru talentul lor în pregătirea bucatelor. Dar, ca să fiu sinceră, când vine vorba de gătit, mama este adevărata maestră. Ciorba ei cu perișoare este pur și simplu nemaipomenită. Toate ingredientele sunt ecologice, culese direct din grădina proprie, iar borșul cu care o acrește este făcut chiar de tatăl meu. Ce-ți poți dori mai mult?
Gătesc destul de rar, dar când o fac pot să mă laud că mâncarea îmi iese delicioasă. Nu prea dau greș și am observat că asta se întâmplă când nu am chef de gătit sau când o fac doar ca să îmi potolesc foamea. Clar mâncarea făcută cu dragoste iese mult mai gustoasă.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
– În esență, sunt un simplu om, cu toate bucuriile și provocările care vin odată cu fiecare zi. Îmi place să zâmbesc, să mă bucur de viață și de tot ce este frumos în jurul meu. Dansul este o mare pasiune a mea, iar apusurile și prăjiturile de casă sunt două dintre micile mele plăceri. Nu pot rezista unui desert bine făcut! Desigur, am grijă de sănătatea mea și nu mă agăț de diete riguroase.
Îmi place să mănânc conștient și aleg alimente sănătoase, fără să îmi neglijez plăcerile. Cu alte cuvinte, pentru că dulciurile sunt o adevărată slăbiciune, aleg produse cu puțin zahăr și cât mai ușoare, ca să mă bucur fără regrete. Altfel, natura îmi oferă liniște interioară și un sentiment profund de libertate.
Îmi place să explorez, fie că este vorba de o plimbare pe plajă, o drumeție în munți sau o simplă escapadă într-un parc. Consider că natura este cel mai mare artist și caut mereu momente de contemplare în frumusețea ei. Fiecare loc pe care îl vizitez, fiecare copac sau lac îmi oferă inspirație și un nou punct de vedere asupra vieții.