Prietenul Alinei Ceușan și al lui Carmen Grebenișan, din culisele America Express! ”Nu-i deloc ca la tv”

Prezenți la un eveniment organizat de Alina Ceușan, Retro Future, Pufeh, prietenul cel mai bun al influenceriței, dar și unul dintre organizatorii evenimentului pe partea de implementare și pe partea de social media, a oferit un interviu spumos despre experiența lui din America Express.

Prietenul Alinei Ceușan și al lui Carmen Grebenișan, secretele experienței America Express

Prieten de peste 15 ani cu Carmen Grebenișan și de 12  cu Alina Ceușan, Pufeh povestește în exclusivitate pentru FANATIK cum le-a cunoscut pe fete, dar mai ales, cum erau ele în perioada în care trăiau ”varianta punk”, cu piercing-uri și cu extensii animal print.

Experiența America Express și-a pus amprenta pe Pufeh, care a fost plecat alături de Brujxa. Dispus la orice sacrificiu, prietenul Alinei Ceușan și-a aruncat hainele și aproape că a fost călcat de mașini pentru a reuși să facă față competiției. Deși a mâncat pe săturate, spune el, pentru că cerșea mâncare, dar cu probleme în privința cazării, a făcut față provocărilor, până la un moment dat.

Despre Amercia Express: ”Efectiv te aruncă în mijloc de drum, îți dau un plic în mână și du-te după plic și tu nu înțelegi nimic”

– Cum le-ai cunoscut pe Alina Ceușan și pe Carmen Grebenișan?

Pe Carmen o cunosc de foarte mulți ani, de aproximativ, stai să mă gândesc, acum am 29. De pe la vreo 14 ani, deci de aproximativ 15 ani. Am cunoscut-o prin intermediul unor prieteni comun din Târgu Mureș. Eu fiind din Cluj, ea din Târgu Mureș. Mergeam foarte des pe la Mureș, distanța fiind mică. La Skate Park. Acolo ne întâlneam toți, iar pe Alina am cunoscut-o ulterior, după trei ani, la un festival de muzică.

Digi24.ro

VIDEO Apelul la 112 care anunța că Potra pregătește proteste: „Vin înarmați la București, vor să facă prăpăd”

– Skater Park?

Da, noi eram foarte rock, punk când eram mici. Toți trei. Dacă o să cauți poze cu noi vechi, o să vezi că aveam piercing-uri, păr lung, negru, tot felul de printuri. Așa era moda pe vremea aia. Carmen era cea mai. Avea păr blond pe jumătate, jumate negru, cu extensii animal print și cu piercing-uri în buză. Aveam breton așa într-o parte toți toți trei. Şi Alina avea două piercing-uri.

– Cum a fost experienţa America Express pentru Pufeh şi Brujxa? 

A fost o experiență foarte frumoasă. Aș repeta-o oricând, doar că este foarte intensă și foarte grea. Adică nu-i deloc ce vezi la tv. Prima zi am rămas șocat. Eu nu înțelegeam ce se întâmplă. Efectiv te aruncă în mijloc de drum, îți dau un plic în mână și du-te după plic și tu nu înțelegi nimic. Unde ești, pe unde trebuie să o iei, stânga-dreapta. N-ai nicio treabă. Tu ești în mijloc de drum, vezi 10.000 de mașini și primul impuls pe care îl ai este să sari în fața mașinii. Ceea ce nu e ok deloc. Dacă mergeți, să nu faceți asta.

Pufeh, la un pas să ”zboare” din mașină

– Ați fost la un pas de incidente din cauza asta?

Nu am avut incidente din cauza asta, dar am avut incident în momentul în care luam o mașină care era neconformă. Adică nu era neapărat sigură, erau ca o Dacia papuc, deschisă în spate și te ţineai efectiv de niște șnururi. Atunci ne-am speriat un pic pentru că mergea și cu viteză și noi ne țineam ne nişte şnururi, practic nimic altceva. Îmi era milă şi de cameramanul nostru, săracul, care avea de cărat o cameră imensă după el. Noi aveam ghiozdanele ălea, care cântăreau 15-16 kilograme, dar ce avea el era mult peste.

– Ce ai cărat în ghiozdan?

Doamne, eu prima săptămână mi-am pus tot în rucsac. Aveam hanorace, pantaloni lungi, chiar că erau 40 de grade afară. Perie de păr, șampon, gel de duș. Avem farmacia după mine. Eu sunt și un pic ipohondru și am toate medicamentele după mine.

Digisport.ro

Nemții au dat verdictul, după ce au văzut ce au făcut românii în tribune, la Hoffenheim - FCSB

De la vitamine, la pastile de dureri de toate. În a doua săptămână cum ar veni, deja mi-am dat seama că am prea multe chestii în bagaj și am început să le arunc, să le donez pe la persoanele pe la care stăteam, că mi-am dat seama cam prea multe chestii și nu le port. Eu aveam nevoie de maxim patru tricouri pe care ulterior când ajungeam la cazare undeva, dacă avea și mașină de uscat rufe era perfec,t că puteai să ți le speli şi le refoloseam.

– Ce a fost cel mai greu pentru tine? Rucsacul, drum?

Pentru mine cel mai şocant a fost în momentul în care am rămas fără telefon. A fost foarte greu. Prima săptămână, eu lucrând foarte mult pe telefon, eram așa în continuu. Rucsacul n-a fost greu. Probele fizice în schimb au fost un pic grele pentru mine pentru că, eu fiind o persoană foarte ”slabă”, au fost grele, dar la un moment dat îţi intri în ritm şi nu prea mai ai treabă.

Prietenul Alinei Ceușan: ”Am mâncat și grețoșenii”

– A fost ceva ce a trebuit să mănânci și nu ai putut?

Am mâncat și grețoșenii, dar nu pot să zic acum, va trebui să vă uitați. Dar da, logic mereu în fiecare sezon de Asia sau America Expres au fost chestii de mâncat. Atât vă zic, am mâncat şi-s mândru. Le-am mai mâncat o dată și în România. Am vrut să-mi reamintesc de zilele bune de la căldură, la noi fiind deja frig. Am zis să încerc o delicateţe. Era de fapt ceva rău, vă zic de acuma, și nu era doar una, erau mai multe.

– Privitor la cazare, aţi întâmpinat probleme?

Depinde de noroc. Aici toată lumea crede că găsești foarte ușor cazare, dar nu pentru că unii oameni nu te-ar primi în casă. Așa că apari tu cu o cameră – bună, n-am unde să stau. Mă primeşti la tine? Însă au fost şi persoane deschise care te ajutau, chiar dacă nu aveau multe. Adică am stat și la oameni foarte bogați, foarte bogaţi, dar și la oameni extrem de săraci.

Care a fost cel mai greu moment peste care a crezut că nu va trece

– Limba a fost un impediment pentru voi?

Pentru mine, da! Pentru colega mea Brujxa, nu! Ea vorbește mai bine spaniolă, poți să-ţi dai seama și după nume. Eu nu, sunt varză. Am stat și eu o lună în Barcelona cu fetele, da, nu am învăţat mai mult de – la revedere şi cam atât.

– Ai profitat cumva de dolar?

Nu am profitat, am şi uitat efectiv că îl avem. Cred că în a treia etapă mi-am dat seama că noi aveam foarte mulți bani adunaţi. Şi ne-a dus și ne-am luat chips-uri și bere. Eram în extaz, mereu fugeam stânga-dreapta şi nu ne mai gândeam la dolar.

Nu au murit de foame pentru că au cerșit

– Aţi murit de foame?

Noi, nu! Noi fiind și un pic nesimțiți, în timpul cursei ne opream la magazine şi le spuneam – ne puteți dona, vă rog, o bucată de pâine. Deci nu, chiar n-a murit. De fapt. N-am avut probleme cu mâncarea. Este o problemă doar dacă eşti rușinos. Dacă nu, nu e o problemă. Poţi să-ţi rupi un pic din timp. 5 minute, chiar dacă e pe timpul tău. Poți să te oprești să ceri un croasant sau ceva. Îl iei, îl bagi în gură și mergi mai departe.

– Cum crezi că te vei simți când te vei uita la imagini?

Abia aștept să retrăiesc toate momentele de acolo. Eu sunt foarte entuziasmant și am fost și când am părăsit competiția. Chiar când s-au terminat și filmările am plâns efectiv. Eu chiar m-aş duce înapoi. Chiar aș repeta experiența. A fost foarte tare.

– Ce te-a motivat cel mai tare să nu renunţi?

Adrenalina. Nu mai simţi foame, nu mai vrei la baie. Echipele care merg în fața ta, și tu încă faci autostopul. Îi vezi pe ei cum pleacă, te motivează și efectiv te urci în mașină și îi zici – senior, mai repede. Întrecei pe aia că avem treabă.

– A fost grea perioada de după întorcerea în ţară?

A fost grea perioada, în sensul în care nu ești obișnuit fără telefon și cu un program fix. Te trezi ai dimineață la şase, intrai în cursă și seara se oprea. Practic, fiind și fusul orar diferit, când m-am întors m-a dat un pic peste cap. Îți dai seama un pic greu, dar dar vreo două săptămâni mi-am revenit. Plus cu telefon, eu nu înțelegeam. Îl luam în mână, mă uitam şi mai că întrebam ce e asta?

Experianța America Express l-a transformat definitiv

– Puţin schimbat ca şi perspectivă de viaţă?

Da, foarte schimbat! Sincer am realizat că ar trebui să apreciez mult mai mult chestiile pe care le am, pentru că am văzut oamenii care chiar nu au deloc și asta m-a şocat un pic. O să vă dau și un inside, am și plâns la televizor din cauza asta. Ceream chestii de la oameni care chiar nu aveau. Eu știind că am un card și nu pot să-l folosesc.

– Cum te-ai adaptat la mutarea din Cluj în Bucureşti? A fost accentul o problemă?

Sincer, m-am adaptat foarte repede pentru că era Carmen, care locuiește deja aici de vreo 4-5 ani. Eu mutându-mă după ea, practic n-am avut treabă, fiindcă o avem pe ea. Nu, n-am avut probleme în legătură. Tuturor le place accentul meu, mai ales că na, bine, na. N-am avut o problemă.

Pufeh, despre credințele lor: ”Nu Dumnezeu, dar într-o forță divină”

– Crezi că din cauza zodiei ai fost așa puțin afectat?

Nu am fost neapărat pasionat de chestia asta. Am citit niște chestii specifice zodiilor. Da, cam atât. Nu mi se pare neapărat o intervenție spirituală asupra mea care să mă facă să cred în chestia asta. Am auzit tot felul de baliverne că săgetătorii nu se înțeleg cu scorpionii. Prietenul meu cel mai bun este scorpion.

– În ultima perioadă toată lumea crede că luna îi afectează. Mercur retrograd care schimbă trăirile oamenilor.

Asta cu energia luni da, cumva este de înțeles pentru că este și ceva științific, dar în rest, nu, nu cred. Cred într-o forță divină. Nu Dumnezeu, dar într-o forță divină.

– Ce urmează să mai faci tu pe plan profesional?

Pe plan profesional să continui ce fac cu fetele! Dezvoltăm chestii frumoase! Urmează să lansez și o chestie personală. Abia așteptăm să vedeți.