News

Prima planetă descoperită în afara galaxiei noastre! De câte vieți ai avea nevoie ca să călătorești până acolo

Astronomii au descoperit o primă planetă în afara galaxiei noastre, cu ajutorul unei tehnici speciale de observație.
26.10.2021 | 17:29
Prima planeta descoperita in afara galaxiei noastre De cate vieti ai avea nevoie ca sa calatoresti pana acolo
Prima planetă descoperită în afara galaxiei noastre! De câte vieți ai avea nevoie ca să călătorești până acolo. Sursa foto: ESO/L. Calçada.
ADVERTISEMENT

Descoperirea primei planete din afara galaxiei Calea Lactee reprezintă un pas important în progresele astronomiei.

Experții au identificat deja mai bine de 5.000 de exoplanete în împrejurimile sistemului nostru solar. Toate acestea au fost descoperite, însă, în galaxia în care se află sistemul ce găzduiește și Pământul.

ADVERTISEMENT

Acum, însă, telescopul cu raze X Chandra, al NASA, a reușit să identifice ceea ce se crede că ar fi o planetă de dimensiunile lui Saturn. Aceasta s-ar afla în galaxia Messier 51.

Nu avem tehnologia de a vedea direct ce se întâmplă la distanțe astronomice, însă există posibilitatea de a face anumite observații indirecte.

ADVERTISEMENT

Spre exemplu, descoperirea de acum se bazează pe tranzit, adică pe trecerea unei planete prin fața stelei. Acest eveniment blochează o parte din lumina solară, astfel că lumina provenită de la stea este, pentru o scurtă perioadă, mai puțină decât în mod normal. Un telescop special poate observa această diferență de luminozitate.

Această tehnică este și cea folosită pentru descoperirea exoplanetelor din sistemul nostru solar.

ADVERTISEMENT

Dr. Rosanne Di Stefano și colegii săi au căutat aceste scăderi de luminozitate în cazul razelor X emise de anumite stele, cunoscute ca stele binare luminoase în raze X.

Singura metodă posibilă pentru observații în afara galaxiei

Aceste obiecte au o stea neutronică sau o gaură neagră ce atrage gaze de la o stea-companion, ce orbitează în apropiere.

ADVERTISEMENT

Materialul din apropierea găurii negre sau a stelei neutronice ajunge la temperaturi foarte înalte și strălucește, însă lumina este în spectrul razelor X.

Deoarece regiunea ce produce astfel de raze X luminoase este mică, o planetă ce trece prin fața acestei zone poate bloca o bună parte sau toate razele. Astfel, tranzitul este mult mai ușor de observat.

Echipa a folosit această tehnică pentru a detecta potențiala exoplanetă într-un sistem binar denumit M51-ULS-1.

”Metoda pe care am dezvoltat-o și folosit-o este singura pe care o putem implementa în prezent, pentru a descoperi sisteme planetare în alte galaxii”, spune Di Stefano, ce lucrează la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Cambridge.

”Este o metodă unică, incredibil de potrivită pentru a găsi planete în apropierea sistemelor binare cu raze X, aflate la orice distanță de la care putem măsura o curbă luminoasă”, mai arată astronoma.

Sistemul binar M51-ULS-1 are o stea neutronică sau o gaură neagră ce orbitează o stea-companion, cam de 20 de ori mai mare decât Soarele. O stea neutronică reprezintă nucleul rămas în urma imploziei unei stele masive.

Tranzitul a avut o durată de aproximativ trei ore, timp în care emisia de raze X a scăzut la zero.

Având în vedere asta, dar și alte informații, astronomii estimează că planeta ar avea mărimea planetei Saturn și ar orbita steaua neutronică (sau gaura neagră) la o distanță cam dublă față de distanța Soare – Saturn.

DiStefano spune că tehnicile folosite anterior pentru găsirea exoplanetelor din propria galaxie nu mai sunt de folos când privim mai departe.

Parțial, se întâmplă din cauza distanțelor uriașe pe care lumina trebuie să le parcurgă și care scad din intensitatea acesteia până ajunge la telescop.

În plus, la distanțe mari, obiectele sunt ”aglomerate” într-un spațiu mic, referindu-ne la observațiile făcute de pe Pământ. Astfel, e mai dificil de urmărit o singură stea.

Cu ajutorul razelor X, însă, e mai simplu, deoarece ”pot fi doar câteva zeci de surse în toată galaxia. În plus, o parte din aceste surse sunt atât de luminoase în spectrul razelor X, încât le putem măsura curbele luminoase.”

”În plus, emisia masivă de raze X vine dintr-o zonă foarte restrânsă ce poate fi parțial sau total blocată de trecerea planetei”, mai arată astronoma.

Totuși, cercetătorii admit că mai e nevoie de date pentru a verifica interpretarea propusă.

O problemă o reprezintă orbita foarte mare a planetei. Aceasta nu se va alinia din nou pentru observații decât peste 70 de ani, astfel că o nouă analiză în viitorul apropiat nu este fezabilă.

De asemenea, astronomii sunt de părere că scăderea luminozității ar fi putut fi cauzată și de un nor de gaz și praf ce a trecut prin fața sursei de raze X.

Totuși, aceștia cred că e improbabil un asemenea scenariu, deoarece caracteristicile evenimentului nu sunt similare cu cele ale unui nor gazos.

”Știm că facem o afirmație foarte îndrăzneață și ne așteptăm ca alți astronomi să o verifice îndeaproape”, spune Julia Berndtsson, de la Princeton University, coautor al studiului, conform bbc.com.

”Cred că avem un argument puternic, iar acest proces reprezintă modul în care funcționează știința.”

Di Stefano spune că nici noua generație de telescoape optice sau în infraroșu nu pot compensa problemele aglomerării sau ale scăderii intensității luminoase pe distanțe mari. Astfel, observațiile la nivelul razelor X ar putea rămâne metoda principală pentru detectarea planetelor aflate în alte galaxii.

Câte vieți ți-ar trebui ca să ajungi la această planetă

Astronomii spun că potențiala planetă identificată în galaxia Messier 51 se află la 28 de milioane de ani lumină de Calea Lactee.

A avea nevoie de o eternitate pentru a ajunge acolo este puțin spus. Distanța parcursă de lumină în intervalul amintit anterior este de 264.900.461.759.347.700.000 de kilometri.

Sonda solară Parker a devenit cel mai rapid obiect produs de om. Viteza maximă atinsă a acestei probe a fost de 393.044 kilometri pe oră (ceea ce reprezintă, totuși, o firimitură din viteza luminii).

Dacă ai avea o navă spațială capabilă de această viteză, iar dacă luăm în calcul speranța medie de viață a unui om, de vreo 72 de ani și jumătate, ai avea nevoie de aproximativ… 928.335.430.000 de vieți pentru a ajunge la planeta identificată recent de astronomi. E clar că nu este vorba despre o călătorie dus-întors.

ADVERTISEMENT