Mircea Lucescu intră în sală alături de președintele Burleanu. Cu ei mai sunt directorul tehnic Stoichiță și ofițerul de presă Cătălin Popescu. Președintele Federației avea doi ani în 1986, când Lucescu încheia mandatul trecut al lui la echipa națională. Asta nu înseamnă că Burleanu ar fi un copil. Sau dacă el arată ca un copil alături de nea Mircea e pentru că mai toți par să fie niște copii!
Poveștile acestui antrenor depășesc era noastră. I-a avut sub comandă pe Ilie Balaci, pe Loți Boloni și pe Ionel Augustin, iar acum îl va conduce pe Radu Drăgușin. A pregătit echipe în perioade în care românii, fie ei chiar și fotbaliști, abia apucau să iasă din țară de câteva ori pe parcursul vieților.
A primit astăzi pe mână o formație cu jucători plimbați prin toate colțurile lumii, va trimite convocări la București, în Qatar, în Arabia Saudită, în Italia, în Turcia. Când Lucescu a mai fost selecționer, între 1981 și 1986, nici măcar nu exista termenul de preparator fizic. ”Principalul” făcea totul.
Tehnologia era și ea diferită de aceasta din prezent. Cum era? Un jucător își făcea exercițiile grele din antrenamentul fizic și apoi ducea un deget la gât ca să-și măsoare pulsul, să și-l calculeze singur în gând. Sisteme GPS existau, dar nu în fotbal, doar în romanele science-fiction. Astăzi, FRF plătește zeci de mii de euro anual pentru softuri de monitorizare a fotbaliștilor.
S-au schimbat mode, echipamente, ghete, nu mai sunt aceleași mingi, oamenii au alte preocupări, îi motivează și-i interesează altceva. Lucescu a străbătut toate epocile și nu numai că le-a supraviețuit ca profesionist, a și reușit să aibă succes în toate. Când Mircea conducea naționala României din calitatea de căpitan al echipei la Mondialul din Mexic 1970, el și colegii lui își reparau singuri ghetele care ajungeau să fie cusute de mai multe ori pentru meciuri cu Brazilia lui Pele, cu Anglia și cu Cehoslovacia.
Oricare copil din Berceni, cartierul în care s-a născut Lucescu, poate să-și cumpere acum ghete ca ale lui Cristiano Ronaldo doar mergând pe jos de la bloc până la cel mai apropiat magazin. Antrenorul prea mare ca să fie real spune povești cu care amplifică încontinuu stupoarea. ”Primul care m-a felicitat pentru post a fost Marco Rossi, selecționerul Ungariei. Mi-a fost elev la Brescia”.
Marco Rossi va împlini 60 de ani peste o lună! În povestea lui Lucescu, italianul pare să fie aproape un bebeluș din Brescia Romena, trupa cu Hagi, cu Sabău și cu Răducioiu. Legenda pe care a scris-o tehnicianul îi merge înainte ca o hologramă. Lumea din sală nici nu prea știe cum să-l trateze. Ca pe un antrenor? Ca pe un om real? Ca pe o statuie cu viață în ea? Mircea a încheiat cel dintâi mandat ca selecționer în 1986, în anul în care a explodat centrala de la Cernobîl. Cei de 40 de ani sau mai mici de atât privim miniseria din Netflix ca pe o poveste dintr-o altă lume. E de mirare că Il Luce nu apare și în serial!
Îmbrăcat lejer, cu un tricou polo, Lucescu pare că-i intimidează și pe oamenii cu sacouri care stau cu el la masa de pe scenă. Am mai fost recent în sala aceasta pentru o Adunare Generală a FRF. Președintele a ținut atunci un discurs de o oră încheiat cu ropote de aplauze ale membrilor afiliați.
Acum vorbește foarte puțin pentru o introducere, pe care o încheie un pic stânjenit și conștient de interesul oamenilor: ”Mă opresc fiindcă sigur aveți multe întrebări pentru domnul Lucescu”. Angajându-l pe Il Luce, Burleanu a nimerit pe o listă pestriță cu angajatori ai ”Magicianului”: Tudor Postelnicu, fost șef al Securității comuniste, Gino Corioni, un italian bogat, excentric și iubitor de fotbaliști geniali ca Hagi și ca Baggio, bașkani turci, Rinat Ahmetov, un oligarh ucrainean apropiat de Vladimir Putin.
Pare că totul este spectaculos în ceea ce-l privește, deși Mircea chiar se comportă firesc, politicos și răbdător în fața camerelor de filmat și a ochilor curioși, uimiți să-l vadă de-a binelea ca selecționer al României. Arată ca o creatură venită de pe o altă planetă, un reprezentant al unei civilizații pe care ne e greu s-o descifrăm.
În ”Arrival”, un film din 2016 al lui Denis Villeneuve, doisprezece extratereștri ajung pe Pământ. SUA intră în alertă și trimit armata pentru un război cu ”străinii”. Pentru că nu reușesc să priceapă ce căutau pe Terra aliens, americanii apelează la o femeie-lingvist și ea formulează, până la urmă, un cod de comunicare cu care îi înțelege pe ”cei noi”.
Cam așa îl privim și noi acum pe Lucescu. De ce a venit? Ce vrea de la noi și ce o să se întâmple? Lipsiți de vreun lingvist genial care să-i citească mintea acestui extraterestru al fotbalului, așteptăm ca din experiențe să ne dăm seama, să vedem ce se va întâmpla. În 1970 juca în Mexic împotriva lui Pele, în 2026 ar putea reveni la Guadalajara ca să pregătească un meci cu Vinicius Junior. Nu vă e clar că acesta nu este un om obișnuit?