News

COINCIDENŢELE TERIBILE care ne fac FAVORIŢI

* România visează la prima participare din acest mileniu la un Mondial. Pentru a ajunge în Brazilia, tricolorii trebuie să depăşească, în dublă manşă, adversarul al cărui nume pentru noi...
15.11.2013 | 11:13
COINCIDENTELE TERIBILE care ne fac FAVORITI
ADVERTISEMENT

* România visează la prima participare din acest mileniu la un Mondial. Pentru a ajunge în Brazilia, tricolorii trebuie să depăşească, în dublă manşă, adversarul al cărui nume pentru noi înseamnă definiţia norocului.

180 de minute. Sau 210. Atît timp ne mai desparte de un vis de 16 ani, calificarea la un turneu final de Campionat Mondial. Sau de coşmarul unei aşteptări care se va mări cu cel puţin patru ani. Au fost voci care au spus, cînd meciurile din grupe nu se terminaseră, că vom ajunge maximum pînă la barajul Vidraru. Tricolorii n-au ajuns la un baraj artificial, ci la unul cît se poate de real, iar adversarul este Grecia. Turul este programat astăzi, 15 noiembrie, la Pireu, iar returul pe 19 noiembrie, la Bucureşti.

Românii superstiţioşi au de ce să-şi lege speranţele că verdictul acestei „duble” de foc ne va fi favorabil. Tricolorii domină autoritar palmaresul general al întîlnirilor cu înaintaşii lui Karagounis şi Katsouranis. FANATIK vă prezintă coincidenţele fericite ale întîlnirilor cu elenii din preajma participărilor la turneele finale ale Campionatelor Mondiale, dar şi alte legături fotbalistice între cele două ţări.

ADVERTISEMENT

CALIFICAREA LA MEXICO 70

Să fie ca acum 44 de ani!

România se „vindecă” de pauzele lungi de la turneele finale de Campionate Mondiale dacă îi iese în cale Grecia în preliminarii. Prima mare pauză a tricolorilor a fost cea de 32 de ani dintre 1938 şi 1970. Tricolorii s-au luptat cu elenii în preliminariile Mondialului din Mexic. Pe 16 aprilie 1969, tot pe stadionul „Giorgios Karaiskakis” din Pireu, România a obţinut un scor care şi acum i-ar conveni de minune, 2-2. Regretatul Florea Dumitrache a izbutit o „dublă”. La Bucureşti, pe 16 noiembrie 1969, România a obţinut un nou egal contra elenilor, scor 1-1, şi s-a calificat la Mondial. Dacă s-ar copia rezultatele, România ar obţine şi acum o calificare la fel de spectaculoasă şi neaşteptată. „Dumitrache a prins o zi de excepţie la ei şi a marcat două goluri. Eu am avut un incident cu un fotograf care a intrat pe teren să-l pozeze pe cel care dăduse al doilea gol al lor. M-a lovit, iar eu i-am tras un şut în fund”, şi-a amintit recent fostul mare fundaş Alexandru Boc.

CALIFICAREA LA ITALIA 90

I-am umilit la Bucureşti, egal la Atena

După Mexic 1970, România a avut iar o lungă perioadă de mediocritate şi n-a mai ajuns la turneul final timp de 20 de ani. În preliminariile pentru Campionatul Mondial din Italia 1990 i-am avut din nou ca adversari – ce coincidenţă! – pe eleni. În precedentele patru campanii ratate – cele dintre 1970 şi 1990 – grecii, talismanul nostru, nu ne-au mai ieşit în cale. Tricolorii au pornit ca din puşcă în preliminariile pentru Italia 90. După un 3-1 entuziasmant, în deplasare, cu Bulgaria, a venit Grecia la Bucureşti. Pe 2 noiembrie 1988, în Ghencea, a fost un 3-0 lejer, după golurile marcate de Mateuţ, Hagi (penalty) şi Sabău. Dorin Mateuţ, fosta Gheată de Aur a Europei, a ratat în Ghencea una dintre ocaziile cele mai mari din istoria tricolorilor, ţintind bara deşi avea toată poarta goală în faţă. Pe 26 aprilie 1989, la Atena, România a obţinut o remiză, 0-0.

ADVERTISEMENT

Cifră
30
de meciuri a disputat pînă acum România contra grecilor (17 victorii, 8 egaluri, 5 înfrîngeri). Dintre cele 81 de adversare întîlnite de tricolori în istorie, doar cu alte patru naţionale am jucat mai multe partide

PRIMUL MECI, PRIMA UMILINŢĂ

Recordul lui Wetzer

E clar! Grecia e definiţia norocului pentru România înaintea turneelor finale. Întîia apariţie a tricolorilor la un turneu final mondial, la ediţia din Uruguay 1930, a fost precedată de prima dispută contra Greciei. A fost şi cel mai categoric succes al tricolorilor împotriva elenilor, 8-1. Pe 25 mai 1930, România a făcut ultimul antrenament cu public împotriva naţionalei vechii Elade înaintea îmbarcării pe celebra navă „Conte Verde”. Data rămîne în istoria naţionalei, fiindcă atunci atacantul Rudi Wetzer a reuşit o performanţă neegalată de nimeni: 5 goluri într-un joc al naţionalei! Celelalte goluri ale noastre au fost izbutite de Vogl, Raffinsky şi Dobay.

ADVERTISEMENT

ÎNCĂ O COINCIDENŢĂ FERICITĂ

Ultima întîlnire, fix acum doi ani

Tricolorii superstiţioşi mai au un motiv să creadă cu tărie în calificare. Ultimul duel cu Grecia s-a disputat cu fix doi ani în urmă, pe 15 noiembrie 2011, la Altach, în Austria. Victor Piţurcă l-a învins clar pe omologul său Fernando Santos, aflat atunci la primul eşec ca selecţioner al elenilor. A fost România – Grecia 3-1, după golurile semnate de Torje, Tănase şi Chipciu, respectiv Karagounis. Elenii erau, în acel moment, neînvinşi de 17 partide. Adversarii au pus eşecul în cîrca tînărului portar Stefanos Kapino, care a debutat atunci în naţională la vîrsta de 17 ani. Primul amănunt care nu se va mai repeta va fi atmosfera. Dacă în urmă cu doi ani, la Altach au fost prezenţi doar cîteva sute de suporteri, de data aceasta, pe „Giorgios Karaiskakis”, va fi infern pentru tricolori.

FAŢĂ ÎN FAŢĂ

Ei au trimfat cu naţionala, noi la cluburi

Grecii şi românii au avut, de-a lungul timpului, cîte un succes major care le-a marcat istoria participărilor în competiţiile oficiale. Românii au atins cel mai înalt prag la nivel de cluburi, prin Steaua, cîştigătoarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, în timp ce toată Grecia a sărbătorit în 2004 titlul european cîştigat de naţionala lor. Cea mai mare performanţă la nivel de cluburi obţinută de cluburile din Grecia a fost finala Cupei Campionilor Europeni disputată de Panathinaikos Atena în 1971 contra celor de la Ajax Amsterdam. Echipa „verzilor”, condusă atunci de legendarul Ferenc Puskaş, a fost învinsă de olandezi cu 2-0. Cel care le-a răpit atenienilor bucuria succesului în cea mai importantă competiţie inter-cluburi a fost românul {tefan Kovacs, tehnicianul olandezilor. La echipele naţionale, noi ne lăudăm cu şapte prezenţe la Mondial, în timp ce elenii au doar două calificări la turneele finale, în 1994 şi în 2010. Victoria la Campionatul European din 2004 rămîne una dintre marile surprize ale fotbalului şi grecii visează să îmbine la anul sărbătoarea participării la Rio cu aniversarea a 10 ani de la succesul din Portugalia.

ADVERTISEMENT

A SCHIMBAT TABERELE

Humis a jucat în ambele părţi

România şi Grecia au împărţit nu numai visurile de mărire, ci şi o mare vedetă a anilor 30. Noi i-am zis Constantin Humis, grecii îl numeau Kostas Choumis. În acele vremuri, jucătorii n-aveau interdicţia de a evolua pentru mai multe naţionale. România a schimbat mulţi jucători cu Ungaria, dar a existat şi cazul Humis. Atacantul născut la Pireu în 1913 a jucat 9 meciuri şi a marcat 7 goluri pentru naţionala elenilor în perioada 1934-1936, trei dintre ele în poarta României! Din 1936, vîrful s-a transferat în România şi a îmbrăcat tricoul tricolorilor în 2 meciuri şi a marcat 1 gol, în perioada 1941-1943. Humis a fost cumpărat în 1936 de Venus, unde a jucat pînă în 1947, apoi a mai evoluat la Karres Mediaş (actuala Gaz Metan) şi la ITA Arad (UTA). Angelo Niculescu, antrenorul care a calificat România la Mondialul din 1970, a povestit recent cum Humis a încercat să blătuiască meciul de la Bucureşti, căutîndu-i pe români în cantonamentul de la Snagov!
În România s-au mai remarcat şi alţi jucători cu origini greceşti, evadaţi din ţara lor din cauza războiului civil. Christos Metskas a fost campion cu UTA Arad în 1968-1969, iar Iannis Mazourakis a jucat în anii 60-70 la Rapid şi la CFR Cluj, după care s-a întors în Grecia. Tot în perioada comunistă, la Universitatea Craiova a apărut Giorgios Zindros, care s-a repatriat în ţara natală şi a jucat la Aris Salonic şi la Olympiakos Pireu, echipă cu care a revenit în Bănie, ca adversar al „Ştiinţei”.

3

greci joacă în acest moment în Liga 1: Kapetanos (Steaua), Panagoupoulos (Săgeata) şi Papasterianos (Chiajna). Cel mai cunoscut român din prima ligă greacă este Costin Lazăr (PAOK)

ANTRENORI

Iordănescu a fost dat afară după şapte meciuri!

Anghel Iordănescu, antrenorul care a dus România pe locul 5 la Campionatul Mondial din 1994, cel mai bun rezultat al tricolorilor din istorie, a renunţat la conducerea tehnică a „Generaţiei de Aur” în 1998, alegînd cîrma naţionalei Greciei. „Generalul” n-a reuşit să transforme reprezentativa elenilor într-o armată învingătoare şi a fost îndepărtat în 1999, după doar şapte meciuri. Bilanţul lui „Tata Puiu” – 7 meciuri, 4 victorii, 2 egaluri şi 1 înfrîngere, golaveraj 11-7 – n-a fost pe placul grecilor, care i-au făcut vînt. De-a lungul timpului, mulţi antrenori români au lucrat la echipe mai mari sau mai mici din vechea Eladă (Boloni, Ilie Dumitrescu, {tefan Stoica etc), în timp ce grecii nu s-au înghesuit în Liga 1.

INEDIT

Prima deplasare a galeriei după tricolori a avut loc în 1934 în Grecia!

De Grecia se leagă şi o altă premieră interesantă din istoria tricolorilor. Ediţia a patra a Cupei Balcanice era organizată în vechea Eladă, chiar în perioada Sărbătorilor, la finalul anului 1934 şi începutul lui 1935. Primul meci al tricolorilor s-a disputat contra Greciei în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie 1934. A fost 2-2, după ce tricolorii  au condus cu 2-0 în minutul 13 (goluri Dobay 4, şi Ciolac 13) şi au ratat şi un penalty, prin Albu, în minutul 20. Cel care a egalat a fost Kostas Choumis, în minutul 75! Acel meci a fost primul al tricolorilor în deplasare la care au mers şi suporterii români, aproximativ 300. Aceştia au venit la Atena cu un vapor al companiei Hamburg Amerika Line şi au plătit sume cuprinse între 5.300 şi 6.200 de lei pentru excursia organizată de „Gazeta Sporturilor”.
Acea ediţie a Cupei Balcanice a provocat şi una dintre cele mai frumoase dovezi de devotament pentru tricoul primei reprezentative. România tocmai îl angajase pe scoţianul Peter Farmer, dar antrenorul n-a mai făcut deplasarea din pricina unei răceli! În schimb, jucătorii erau dispuşi să-şi rişte şi viaţa. Pe 30 decembrie, la jocul cu Bulgaria, portarul Anghel Creţeanu s-a „rupt” şi naţionala rămăsese doar într-un singur portar, Carol Burdan. Din ţară au fost solicitaţi Zombory şi Sepci pentru meciul decisiv, cu Iugoslavia, programat pe 1 ianuarie 1935! Zombory a fost urcat în tren şi ajutat să ajungă fără viză în Grecia chiar prin Iugoslavia, ţara cu care ne luptam pentru trofeu. Zombory şi-a petrecut astfel Revelionul pe tren doar pentru a ajuta naţionala.
Sepci era în vacanţă, la Satu Mare, iar comandorul Bănciulescu, de la Aeroclubul Regal Român, s-a oferit să-l transporte cu avionul personal la Atena.
Vremea capricioasă l-a forţat pe Bănciulescu să aterizeze forţat la Burgas. La a doua încercare, avionul a suferit o defecţiune şi, din nou, comandorul Bănciulescu a fost obligat să întoarcă şi să aterizeze forţat la Mangalia, probabil pe un cîmp…

*Cel mai de preţ cadou pe care l-au făcut grecii fotbalului românesc a fost Gică Hagi. Bunicii „Regelui” au emigrat din oraşul Kavala şi s-au stabilit în Dobrogea, acolo unde, în 1965 s-a născut liderul „Generaţiei de Aur”

ADVERTISEMENT