Primul campion mondial negru al „greilor” a găsit adversar doar la… Bucureşti!

Jack Johnson s-a născut pe 31 martie 1878 la Galveston, Texas, SUA. Firea sa nu anunţa defel faptul că urma să devină un as al ringului, unul dintre maeştrii desăvârşiţi ai boxului pe care America i-a dat lumii. „Era un băiat liniştit, chiar visător. Stătea ore întregi în port şi privea mai ales vapoarele care plecau în depărtări neştiute de el, însoţindu-le cu gândul până la capătul lumii. De câteva ori, trecând prin mijlocul oraşului, a intrat în parcul acela frumos, unde se jucau copii mulţi. Aceştia îl primeau bucuroşi în mijlocul lor, dar de fiecare dată venea cineva şi-l scotea, îmbrâncindu-l afară. Johnson nu ştia să citească tăbliţa de la intrare: «Numai pentru albi». Aceste inscripţii aveau să-i îngrădească toată viaţa, urmărindu-l fără răgaz chiar şi atunci cînd devenise regele boxerilor. Le-a întâlnit şi pe vremea cînd era ajutorul tatălui său la poarta şcolii, şi ca lucrător pe plantaţiile de bumbac sau la marile depozite ale portului, şi mai târziu, când era grăjdar la cai de curse”, aflăm din cartea „Centura cu diamante”, scrisă în anii ‘80 de Paul Ochi Albi şi Petre Henţ.

Gonit de sărăcia de acasă, ajunge la San Francisco la 16 ani şi este atras din primele zile de afişele de box, iar statura sa, 1,98 m înălţime şi 88 de kilograme, a trezit interesul celor care organizau meciurile. A debutat în boxul profesionist la 3 februarie 1897, într-un meci cu Jim Rocks, pe care l-a învins prin KO în repriza 4.  După alte câteva victorii lejere, a dat peste primul adversar serios, Joe Choynski, un boxer experimentat, care îl învinge prin KO în numai 3 reprize, la 25 februarie 1901. După meci, ambii boxeri au ajuns la… închisoare, meciurile de box fiind interzise pe atunci în Texas! Niciunul nu a putut să-şi plătească taxa de eliberare condiţionată, cauţiunea, de 5.000 de dolari (aproximativ 150.000 de dolari în zilele noastre)…

Primul campion negru all time al greilor a boxat la Bucureşti

Culmea este că meciul a continuat şi la închisoare, şeriful punându-i să se bată… în celulă! Îi lăsa, în schimb, să se ducă acasă seara, cu condiţia să vină dimineaţa înapoi. După 29 de zile, cei doi au fost eliberaţi, Choynski fiind un adevărat profesor pentru tânărul Johnson cât s-au „antrenat” zilnic în închisoare. Obţine rapid 5 victorii consecutive, dintre care 4 înainte de limită. Care îl determină pe managerul Sam Fitzpatrick să-l ia în echipa sa. Începe astfel drumul spre glorie pe „traseul” San Francisco, Oackland, Los Angeles, Boston, Philadelphia, Chicago, Baltimore, Topeka, oraşe în care spulberă visurile de mărire ale multor boxeri. Este învins o singură dată, de Marvin Hart, la puncte, recunoscând ulterior că a învăţat foarte multe lucruri de pe urma acelui meci şi că Hart a fost cel mai tehnic dintre adversarii săi. Înainte să cucerească titlul mondial, în anul 1908, Johnson boxează în, atenţie!, nu mai puţin de 30 de partide, cu pugilişti puternici, profesionişti.

Meci de titlu mondial întrerupt de poliţie!

Şi a venit ziua de 26 decembrie 1908. Meciul cu campionul en titre al categoriei grele, Tommy Burns, un canadian de 27 de ani, 1,78 m şi 79 de kilograme. În timpul partidei spectatorii albi şi cei negri s-au împărţit în două tabere şi numai intervenţia poliţiei a făcut ca evenimentul să nu degenereze într-o bătaie publică. Meciul este întrerupt după repriza 14, iar Jack Johnson, superior lui Burns până atunci, este declarat învingător la puncte. La 16 octombrie 1909 acceptă provocarea lui Stanley Ketchell, pe care îl învinge prin KO în repriza 12, cel mai dramatic KO din cariera lui Ketchell, care a vut nevoie de o lună de spitalizare şi, practic, şi-a încheiat cariera, chiar dacă a mai boxat câteva meciuri după aceea.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

18.000 de oameni în sală, 20.000 afară!

Problema lui Jack Johnson era că meciurile sale dădeau o mare bătaie de cap… poliţiei americane! Incidentele dintre spectatorii albi şi cei negri ameninţau de fiecare dată să se transforme în adevărate măceluri. Din această cauză, guvernatorii refuzau să mai aprobe evoluţia marelui campion negru pe teritoriul statelor lor. Aşa că în 1910 Jack a susţinut doar un singur meci. Rasiştii, înnebuniţi de faptul că un „colorat” era campionul lumii, au căutat un boxer care să pună capăt „domniei negre”. L-au convins să revină în ring după 6 ani pe fostul campion Jim Jeffries. Meciul a fost programat pentru 4 iulie 1910 la Reno, în Nevada. A fost o adevărată nebunie, preţurile la alimente au crescut în oraş într-un mod alarmant, hotelurile erau neîncăpătoare, iar arena construită special pentru acest eveniment, cu o capacitate de 18.000 locuri, era arhiplină. Afară, în faţa porţilor, cordoanele de poliţişti au oprit cu greu încă 20.000 de oameni! A fost confiscat un adevărat arsenal de arme şi obiecte contondente. O singură persoană prezentă la meci a avut dreptul să poarte pistol: arbitrul Tex Rickard. 369 de ziarişti, peste 100 de fotografi şi 22 de operatori de cinema se aflau în jurul ringului. Este demn de amintit faptul că printre gazetari se afla şi trimisul special al ziarului „New York Herald”, nimeni altul decât marele scriitor Jack London. Întreaga elită a boxului american a fost prezentă la această gală.

Victoria sa a dus la ciocniri inter-rasiale

„Din primele minute Jack Johnson şi-a pus în aplicare vechea sa tactică. Retrăgîndu-se mereu, pugilistul negru l-a plimbat pe Jeffries prin tot ringul, lăsîndu-i albului impresia că el conduce lupta. Jack Johnson, unul dintre cei mai inteligenţi aşi ai careului magic, a fost, poate, şi cel mai bun simulant. Deştept şi viclean, înainte de a da lovitura de graţie, el savura eforturile adversarului de a scăpa din cursele tot mai periculoase pe care le întindea. Şi de această dată campionul proceda la fel. Jeffries, încurajat de o întreagă armată de fanatici, ataca insistent, risipindu-şi forţele în faţa unui adversar abil, care răspundea cu lovituri grele de stânga, retrăgându-se înapoi, parcă speriat” (Paul Ochi Albi şi Petre Henţ în „Centura cu diamante”). O dreaptă la cap, urmată de un upercut cu stânga la corp îl doboară pe Jeffries. Managerii disperaţi îl readuc pe Jeffries în ring, dar este spulberat de croşeul „domniei negre”. Victoria lui Jack Johnson a adus după terminarea meciului la ciocniri rasiale între albi şi negrii în toată America, inclusiv în… spitale şi penitenciare!

Rasismul l-a gonit din SUA

Supranumit „Galveston Giant”, campionul mondial nu va scăpa de ura rasiştilor, iar în anul 1911 niciun guvernator nu mai acceptă ca Johnson să boxeze pe teritoriul statului său. După un an, pe 4 iulie 1912, în micuţa localitate (pe atunci) Las Vegas, îl martelează pe Jim Flynn, iar poliţia opreşte meciul în repriza 9 din cauza scandalului din tribune, Flynn fiind astfel salvat de la un adevărat dezastru. Numai că „viaţa marelui campion negru devenise aproape imposibilă în ţara sa. Peste tot era întâmpinat cu ostilitate. Resursele sale financiare erau tot mai reduse. Ba mai mult, la Los Angeles, în California, a fost organizat un turneu al greilor albi pentru decernarea titlului de campion al Statelor Unite. Toate acestea şi o problemă cu legea îl determină pe Johnson să părăsească America”, povestesc Paul Ochi Albi şi Petre Henţ în „Centura cu diamante”. Mai precis, Jack Johnson a plecat în exil deoarece intrase în conflict cu controversata lege „Mann Act”, care interzicea trecerea prostituatelor peste graniţa unui stat, iar Johnson decisese să se căsătorească exact în acea perioadă cu o femeie albă care înainte practicase „cea mai veche meserie din lume”. De altfel este interesant de amintit că toate cele 3 soţii ale sale au fost de rasă albă.

Petrecerile şi femeile l-au dat jos din ring…

Este primit cu căldură la Paris, la Londra, la Madrid. Termină la egalitate cu un alt adversar negru în decembrie 1913, cînd şi-a fracturat antebraţul stâng la un croşeu din repriza 7 şi a trebuit să lupte până în runda 10 doar cu un singur braţ. Petrecerile, femeile şi modul extravagant de viaţă l-au îndepărtat de sala de antrenament şi acest lucru s-a repercutat în ring. Câştigă foarte greu la puncte în faţa lui Franck Moran după 20 de reprize. Meciul a fost arbitrat chiar de marele campion francez Georges Carpentier şi s-a desfăşurat la Paris. La 5 aprilie 1915 este învins la Havana de uriaşul cowboy american Jess Willard în urma unui meci dramatic (KO în repriza… 26!!!) şi pierde astfel titlul mondial. În anii următori i-a învins pe Frank Crozier, Arthur Gruhan, Blink Mac Closkey şi alţi boxeri mai puţin cunoscuţi, dar nu a mai ajuns niciodată în postura de challanger pentru centura cu diamante. Şi-a încheiat cariera la 16 aprilie 1928, doborât de tînărul Bearcat Wright pe ringul de la Topeka (Kansas). Avea 50 de ani. A murit în 10 iunie 1946, călcat de o maşină în Raleigh, Carolina de Nord şi a fost incinerat la Chicago. În 1954 a fost inclus în „Boxing Hall o Fame”, iar regretatul mare campion Muhammad Ali a recunoscut că a fost influenţat puternic de stilul lui Jack Johnson. Parcul din oraşul Galveston din care era dat afară în copilărie pentru că era negru, îi poartă acum numele…

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

A făcut show la Bucureşti în 1912!

În 1912 Jack Johnson era la Bucureşti, iar afişele care au împânzit oraşul au făcut furori. Mai ales după ce boxerul de peste ocean a fost plimbat cu o caleaşcă trasă de 8 cai prin centrul Capitalei, iar sute de curioşi s-au strâns „ca la urs” să îl vadă pe campionul mondial al categoriei grea în carne şi oase. „Pugilistul de ciocolată” devenise atracţia numărul unu a Bucureştilor, circula legenda că nu există om pe pământ care să îl poată învinge, astfel că tribunele au fost pline până la refuz la demonstraţia organizată la Circul Sidoli. Jack Johnson a boxat câteva reprize cu sparring-parteneri din staff-ul său, smulgând ropote de aplauze pentru tehnica sa impecabilă şi spectaculoasă. Apoi a făcut o demonstraţie de antrenament la punching-ball. Lovitura de teatru a venit la finalul antrenamentului cu public: două croşee care le-au întrecut pe toate celelalte în tărie, urmate de o directă la fel de puternică, au făcut ca punching-ball-ul să fie smuls din cârlig!

Cel mai curajos european a fost românul Ion Popovici

A doua zi Jack Johnson şi-a început din nou show-ul demonstrativ cu reprize de box în faţa celor care îl însoţeau. Apoi a venit momentul culminant: campionul mondial a anunţat că oferă un premiu de 1.000 de lei temerarului spectator care va avea curajul să urce în ring împotriva sa! Suma era extrem de atrăgătoare (un salariu bun abia dacă ajungea la 100 de lei), iar condiţia era ca amatorul de senzaţii tari să rămână în picioare timp de un minut. În sală s-a aşternut o linişte mormântală. Nimeni nu se înghesuia să-şi încerce norocul…. Deodată un tânăr înalt şi solid, care se afla pe ultimele rânduri ale tribunei, şi-a luat inima în dinţi şi a urcat în ring pe post de David într-o dispută inegală cu Goliat. Numele său: Ion Popovici. Jack Johnson l-a făcut KO în mai puţin de un minut. Povestea nu s-a încheiat, însă, odată cu gongul care anunţa finalul ineditei partide. Ion Popovici a fost dus într-o cabină pentru a-şi reveni după loviturile încasate, iar Jack Johnson a venit la adversarul său ad-hoc şi i-a oferit personal premiul de 1.000 de lei. Chiar dacă Popovici nu rezistate minutul solicitat, Johnson şi-a motivat gestul prin admiraţia pentru curajului său, românul fiind primul spectator care răspundea la o astfel de provocare din partea deţinătorului centurii mondiale! În niciun alt oraş din Europa, unde Johnson susţinuse demonstraţii nu existase vreun curajos care să dorească să încrucişeze mănuşile cu el!

Meciurile pentru centura cu diamante ale lui Jack Johnson

26 decembrie 1908: victorie la puncte (14 reprize) cu Tommy Burns (Sydney, Australia)

16 octombrie 1909: victorie prin KO (runda 12) cu Stanley Ketchel (Colma, California, SUA)

4 iulie 1910: victorie prin KO (repriza 15) pe Jim Jeffries (Reno, Nevada, SUA)

4 iulie 1912: victorie la puncte (9 reprize) cu Jim Flynn (Las Vegas, Nevada, SUA)

4 iulie 1913: victorie prin KO (repriza 2) cu Andre Sproul (Paris, Franţa)

27 iunie 1914: victorie la puncte (20 de reprize) cu Frank Moran (Paris, Franţa)

15 decembrie 1914: victorie prin KO (repriza 3) cu Jack Muray (Buenos Aires, Argentina)

5 aprilie 1915: înfrângere prin KO (repriza 26!) cu Jesse Willard (Havana, Cuba)

114 meciuri a disputat Jack Johnson în cariera sa: 80 de victorii (41 prin KO), 13 egaluri, 14 întâlniri fără decizie şi doar 7 înfrângeri, dintre care 5 prin KO

7 ani a deţinut Jack Johnson centura de campion mondial a greilor, între 1908 şi 1915

120.000 de dolari a fost bursa „meciului secolului” din 26 decembrie 1908, dintre Jack Johnson şi Tommy Burns, echivalentul a 3 milioane de dolari astăzi.