Primul “El Clasico” cu doi români! 22 de ani de la Popescu şi Hagi

Sfârşit de septembrie al anului 1995. Spania era în fierbere, toţi ochii erau aţintiţi spre “El Clasico”. Gică Hagi şi Gică Popescu urmau să fie implicaţi în derby-ul fotbalului spaniol. Primul nu avea emoţii, doar jucase la Real Madrid între 1990-1992 şi avea deja un sezon de când îmbrăca tricoul blaugrana, însă olteanul era la primul său sezon la FC Barcelona. Urma primul “El Clasico” în care erau implicaţi doi fotbalişti români.

Hagi şi Popescu puteau să fie colegi la Real Madrid în 1990

Căderea comunismului din România a deschis noi tărâmuri pentru impresari, dar şi pentru cluburile din Occident. Nestematele din Estul Europei puteau fi cumpărate, iar turneul final al Campionatul Mondial din 1990 a fost cel bun târg. Gică Hagi semnase cu Real Madrid încă din mai 1990, decarul naţionalei fiind urmărit de cele mai mari cluburi europene încă din 1988. Madrilenii nu îşi doreau să-l cumpere doar cu Hagi, puseseră ochii şi pe Gică Popescu.

Chiar dacă turneul final al Campionatului Mondial era în toi, ofertele zburau în stânga şi-n dreapta. La un moment dat, după ultimul meci din grupă, cel cu Argentina, Gică Popescu primea o informaţie foarte valoroasă, fundaşul Craiovei era dorit de Real Madrid. Mircea Petescu, impresarul jucătorului, urma să intermedieze o afacerea de milioane. Ramon Mendoza, presedintele madrilenilor, era pregătit să stea de vorbă cu Popescu şi să-l transfere. Discuţiile s-au stins, mai ales pentru că fotbalistul român prefera să se concentreze pe meciurile de la Mondial. La scurt timp, Real Madrid anunţa că l-a transferat pe Predrag Spasić, acesta fiind adus la insistenţele lui John Toshack. Gică Popescu va ajunge la PSV, ca mai apoi să petreacă un sezon la Tottenham Hotspur, înainte să ajungă la FC Barcelona.

Stări de spirit diferite. Hagi fluierat la meciuri, Popescu în mare formă

Pe 30 septembrie 1995, cei doi colegi de la echipa naţională a României urmau să joace în “El Clasico”. Gică Hagi era obişnuit cu astfel de meciuri, însă pentru Gică Popescu urma să fie debutul într-un astfel de meci. Cei doi aveau stări de spirit diferite, căpitanul echipei naţionale nu trecea prin cea mai bună perioadă în tricoul blaugrana. În primul sezon la Barcelona jucase în mai puţin de jumătate din meciurile echipei, în returul stagiunii suferind mai multe accidentări. Nici începutul celui de-al doilea sezon nu este unul prea bun. Catalanii îl fluieră atunci cănd intră pe teren, iar Hagi declara “se pare că nu mă mai vor”.

De cealaltă parte, Gică Popescu poposise pe Camp Nou în vara lui 1995. Venea la Barcelona pentru a-l înlocui pe Ronald Koeman, la fel cum o făcuse şi in 1990 la PSV. Debutul a fost unul fulminant, Popescu deschizând scorul cu o lovitură de cap în meciul Valladolid-Barcelona 0-2. Presa îi lăuda pretaţia, iar Cruyff era mulţumit de jucătorul român care venea primul la antrenamente şi pleca mereu ultimul.

Gică Popescu pe prima pagină a ziarului “El Mundo Deportivo”

Cu doar două zile înaintea lui “El Clasico”, Gică Popescu ţinea capul de afiş al ziarului “El Mundo Deportivo”. Presa îl etichetase deja ca fiind un “crack”, adică un fotbalist care ieşea în evidenţă, o vedetă a echipei. “Sunt disperaţi să câştige şi au nevoie de o victorie pentru a ieşi din criză. Ştim asta şi trebuie să fim foarte concentraţi.”. Erau vorbele unui jucător stăpân pe sine şi care era pregătit să arate că Barcelona nu făcuse o greşeală atunci când îl transferase de la Tottenham Hotspur.

Dacă Gică Popescu ocupa patru pagini ale ziarului, nu la fel se putea vorbi despre Hagi. În pagina zece se regăseau câteva declaraţii ale decarului echipei naţionale. Discuţia se purta din nou pe tema fluierăturilor la care era supus când juca. “Publicul se va obişnui până la urmă cu mine. Când nu joci, nu ai ce să vorbeşti”. Hagi era atacat pe nedrept, mai ales că la ultimul său meci marcase în porta lui Hapoel Be’er Sheva.

Popescu şi Figo au fost cei mai buni de pe teren, Hagi invizibil

Real Madrid şi FC Barcelona au terminat la egalitate, 1-1, rezultat care nu-i avantaja deloc pe madrileni, aceştia fiind pe locul 13. Nici catalanii nu au fost prea mulţumiţi, dar era un rezultat bun în condiţiile în care jucaseră în zece timp de 51 de minute, după eliminarea lui Sergi. Raul deschisese scorul în minutul 12, fiind primul său gol într-un “El Clasico”. 19 minute mai târziu, Sergi îl găsea cu o centrare pe Roger, iar acesta îl învingea pe Buyo, portarul Realului.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Gică Popescu a fost titular şi a fost lăudat de presa spaniolă pentru prestaţia din “El Clasico”. În opinia jurnaliştilor de la “El Mundo Deportivo”, fundaşul român şi Figo fuseseră cei mai buni fotbalişti din echipa lui Cruyff. “A fost omniprezent în defensivă şi a tăiat multe dintre acţiunile Realului.”. Nici ziariştii de la “Marca” nu s-au lăsat mai prejos, Gică Popescu fiind lăudat că a fost cel mai bun jucător din defensiva blaugrana. Gică Hagi a jucat doar 32 de minute, fiind introdus pe teren în locul lui Kodro, însă nu a reuşit să facă prea multe lucruri. În afara unei acţiuni personale fără succes, prestaţia a fost caracterizată drept una modestă. Astfel se încheia primul “El Clasico” în care fuseseră implicaţi doi fotbalişti români.

173 de meciuri Real Madrid-FC Barcelona s-au jucat în campionat, madrilenii câştigând de 72 de ori, în timp ce catalanii au triumfat în 68 de ocazii. 33 de partide s-au terminat la egalitate.

2 sezoane au jucat Gică Hagi şi Gică Popescu pentru FC Barcelona, primul îmbrăcând tricoul blaugrana în perioada 1994-1996, în timp ce fundaşul român a stat pe Camp Nou între 1995 şi 1997.