News

Primul fost președinte al Franței moderne, în boxa acuzaților. A început procesul lui Nicolas Sarkozy

23.11.2020 | 19:10
Primul fost presedinte al Frantei moderne in boxa acuzatilor A inceput procesul lui Nicolas Sarkozy
ADVERTISEMENT

Astăzi a început procesul fostului președinte francez Nicolas Sarkozy, acuzat de fapte de corupție și trafic de influență.

Sarkozy s-ar fi oferit să ajute la promovarea unui înalt magistrat în schimbul unor informații dintr-o anchetă judiciară în care era implicat.

ADVERTISEMENT

Dacă va fi găsit vinovat, fostul șef de stat francez riscă până la zece ani de închisoare și o amendă de un milion de euro.

Nicolas Sarkozy, primul fost președinte din Franța modernă, prezent în boxa acuzaților

Poreclit președintele „bling-bling” pentru gusturile sale fastuoase, Nicolas Sarkozy este judecat pentru corupție și trafic de influență, pentru că ar fi încercat să mituiască un magistrat în schimbul informațiilor despre o investigație a finanțelor partidului său.

ADVERTISEMENT

Avocatul lui Sarkozy, Thierry Herzog, și judecătorul principal, Gilbert Azibert, sunt și ei acuzați în acest dosar.

Sarkozy, care a condus Franța în perioada 2007-2012, este primul fost președinte din Franța modernă care a apărut în boxa acuzaților.

ADVERTISEMENT

Cu toate acestea, prima sa înfățișare în instanță a fost scurtă. Ședința a fost suspendată după 30 de minute – până joi – deoarece un personaj cheie în caz, fostul judecător superior Gilbert Azibert, trebuie supus unui examen medical.

Judecătorul, în vârstă de 73 de ani, nu a apărut alături de co-acuzații Nicolas Sarkozy, în vârstă de 65 de ani, și fostul avocat al fostului președinte, Thierry Herzog.

ADVERTISEMENT

Procedurile judiciare sunt sub semnul întrebării și din cauza perturbărilor datorate pandemiei de COVID-19.

Procesul va continua până la 10 decembrie. Dacă va fi găsit vinovat, Sarkozy ar putea primi o pedeapsă de 10 ani de închisoare și o amendă de 1 milion de euro.

Un alt fost președinte de dreapta, Jacques Chirac, a primit o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare în 2011 pentru deturnarea de fonduri publice și abuz de încredere publică. Infracțiunile datează din timpul său de primar al Parisului.

Chirac s-a prezentat în instanță, din cauza sănătății. El a negat săvârșirea faptelor greșite.

De ce a ajuns Nicolas Sarkozy în fața instanței?

Magistrații francezi au petrecut ani de zile investigând acuzațiile de corupție care datează din campaniile electorale ale lui Sarkozy și perioada cât a fost președinte.

Acest dosar este legat de o anchetă de lungă durată privind utilizarea presupusă a donațiilor secrete de către politicianul de dreapta pentru finanțarea campaniei sale prezidențiale din 2007.

Procuratura susține că domnul Sarkozy și avocatul Thierry Herzog au încercat să-l mituiască pe Gilbert Azibert cu o funcție importantă în Monaco, în schimbul informațiilor despre acea anchetă.

În Franța este cunoscut sub numele de „cazul interceptărilor telefonice”, deoarece apelurile telefonice între Sarkozy și Herzog au fost înregistrate în perioada 2013-2014. Sarkozy a folosit aliasul „Paul Bismuth” în discuțiile despre judecătorul Azibert.

Sarkozy neagă orice acuzație și subliniază că judecătorul Azibert nu a obținut poziția Monaco.

“Gilbert Azibert nu a primit nimic, nu am făcut nicio demers [în numele său] și am fost respins de Curtea de Casație”, a spus Sarkozy în 2014, referindu-se la bătălia sa pentru a-și reabilita numele, relatează BBC.

În octombrie 2013, magistrații au renunțat la investigația privind acuzațiile că ar fi acceptat plăți ilicite de la moștenitoarea L’Oreal, Liliane Bettencourt, pentru campania sa prezidențială din 2007.

Ce alte acuzații mai planează asupra lui Sarkozy?

Procurorii suspectează că Nicolas Sarkozy și mai mulți asociați au primit milioane de euro în numerar pentru finanțarea campaniei sale prezidențiale din 2007. Banii ar fi provenit din Libia condusă de dictatorul Muammar Gaddafi.

În 2018, Sarkozy a fost acuzat de corupție, finanțare ilegală a campaniei și că a beneficiat de fonduri publice deturnate. Luna trecută, magistrații l-au acuzat și de „apartenență la o conspirație criminală”. Acuzațiile ar putea duce la un proces.

Nicolas Sarkozy a respins toate acuzațiile.

În ianuarie anul acesta, magistrații au deschis o anchetă asupra unui fost asistent al lui Sarkozy, Thierry Gaubert.

“Inocența mea este din nou călcată în picioare de o decizie care nu prezintă deloc dovezi ale unei finanțări ilicite”, a scris Sarkozy pe Facebook.

Într-un dosar separat, el urmează să fie judecat în perioada 17 martie – 15 aprilie 2021 în legătură cu așa-numita afacere Bygmalion, în care este acuzat că a depășit fraudulos bugetul în campania sa prezidențială din 2012 pe care le-a pierdut.

Pierderea alegerilor în favoarea lui François Hollande l-a făcut primul președinte francez care nu a fost reales pentru un al doilea mandat de la Valéry Giscard d’Estaing în 1981.

Nicolas Sarkozy a petrecut 15 ore în custodia poliției pe 1 iulie 2014. Arestarea sa a fost fără precedent pentru un fost președinte al Franței.

Atunci a fost interogat în legătură cu pe acuzațiile potrivit cărora Sarkozy a încercat să influențeze înalți judecători – o anchetă care a fost ulterior abandonată.

Cine este omul politic Nicolas Sarkozy?

Fiul unui imigrant maghiar și al unei mame franceze de origine greco-evreiască, a fost botezat romano-catolic și a crescut la Paris.

Spre deosebire de majoritatea clasei dominante franceze, dl Sarkozy nu a mers la Ecole Nationale d’Administration, ci s-a format ca avocat. De asemenea, a studiat științe politice la Paris înainte de a se lansa în politică.

Ascensiunea a început ca primar al orașului Neuilly-sur-Seine, o suburbie bogată din Paris pe care a condus-o din 1983.

Inițial protejat al lui Jacques Chirac, a devenit mâna dreaptă a prim-ministrului Edouard Balladur în 1993-1995, ocupând funcția de ministru al finanțelor.

Când l-a susținut pe Balladur pentru președinție în 1995, decizia a provocat o ruptură durabilă cu Chirac, candidatul câștigător.

Jacques Chirac l-a criticat în memoriile sale descriindu-l ca „iritabil, nepăsător, prea încrezător și nu permite nicio îndoială, cel mai puțin în ceea ce privește el însuși”.

Ca ministru de interne în 2005, el a vorbit în mod notoriu despre eliminarea cartierelor de locuințe cu probleme, descriind tinerii delincvenți din suburbiile pariziene drept gunoaie. Comentariul, făcut înainte de revoltele din 2005 în suburbiile neglijate, i-a încurajat pe unii critici să-l plaseze în aceeași categorie cu liderul de extremă dreapta de atunci Jean-Marie Le Pen.

Mai târziu, în calitate de președinte, a promovat măsuri pentru a reduce imigrația ilegală – inclusiv deportările în masă ale romilor.

În același timp, el a susținut discriminarea pozitivă pentru a ajuta la reducerea șomajului în rândul tinerilor – o provocare pentru cei care sunt însoțiți de ideea franceză de egalitate.

Spre sfârșitul președinției sale, șomajul a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimii 12 ani.

Cu toate acestea, el a fost în fruntea răspunsului european la criza economică globală din 2008 și a contribuit la stabilirea summiturilor G20 care implică cele mai mari economii ale lumii.

Printre reformele sale nepopulare: creșterea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani, relaxarea săptămânii de lucru de 35 de ore, revizuirea universităților și modificarea sistemului fiscal pentru a încuraja orele suplimentare și proprietatea asupra locuințelor.

Pe scena internațională, Sarkozy a fost adesea descris ca un atlantist, deși s-a opus războiului din Irak. El l-a admirat pe primul-ministru britanic de atunci Tony Blair, spunând că „pragmatismul [său] a servit bine țării”.

În martie 2011, Franța a trimis prima dată avioane de război în acțiune împotriva forțelor lui Gaddafi în Libia, conducând intervenția străină care a permis rebelilor libieni să aibă succes.

El a fost creditat cu intermedierea încheierii conflictului din august 2008 dintre Rusia și Georgia, deși Rusia și-a consolidat ulterior controlul asupra unor părți din Georgia.

Ca răspuns la criza financiară globală din 2008, a promis să pedepsească speculatorii și a susținut un rol puternic al statului în economie. Conducând răspunsul UE, el a dezvoltat o relație de lucru strânsă cu cancelarul german Angela Merkel.

ADVERTISEMENT