Primul român condamnat pentru terorism a solicitat statului să-i plătească peste un miliard de lire sterline. Motivul incredibil invocat de Dragoș Ciupercescu

Dragoș Ciupercescu a fost primul român condamnat pentru terorism după ce a provocat două atentate cu grenade în Capitală. Primul dintre acestea s-a petrecut pe 6 noiembrie 2002, la liceul Jean Monnet, atunci când Ciupercescu a detonat o grenadă, iar cinci elevi au fost răniți în urma deflagrației. Al doilea atentat a avut loc pe pe 14 martie 2003, când Ciupercescu a amplasat o  grenadă în parcul Cișmigiu, dar, din fericire, acesta nu a putut detona muniția.

Suma cerută de Dragoș Ciupercescu reprezintă dobânzi restante la un împrumut garantat de statul român

În 2007, la aproape patru ani după ce a fost trimis în judecată, Dragoș Ciupercescu a fost condamnat definitiv, pentru terorism, la 18 ani de închisoare. La finalul lui 2016, instanța a decis eliberarea condiționată a lui Dragoș Ciupercescu. În ianuarie 2020, CEDO a decis că statul român trebuie să-l despăgubească pe Dragoș Ciupercescu cu 3.000 de euro din cauza condițiilor de detenție improprii din penitenciarele Giurgiu și Jilava.

Numele lui Dragoș Ciupercescu apare ca reclamant într-un dosar înregistrat pe 8 iunie 2022 la Tribunalul București, în timp ce pârât figurează statul român prin Ministerul Fianțelor Publice, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată. Ciupercescu a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.125.000.000 lire sterline reprezentând dobânzi restante la un împrumut, garantat de statul român, denumit împrumut de consolidare cu o dobândă stabilită la 4%, la un titlu de 10 lire sterline din 1922, având încă 3 cupoane semestriale neachitate din 01.10.1943.

În motivarea cererii, Dragoș Ciupercescu a arătat că este proprietarul obligaţiunii din anul 2019, când a achiziţionat-o. Ciupercescu a mai arătat că pârâtul statul român s-a obligat, prin contractul înscris în cuprinsul Obligaţiunii nr. K 155279 emisă de Datoria Externă a Regatului României la 1922 la plata semestrială a dobânzii de 4% şi răscumpărarea Obligaţiunii de 10 lire sterline. El a mai mențiomnat că până la data prezentei cereri de chemare în judecată nu a îndeplinit obligaţiile asumate şi garantate. În speţă, a apreciat că se impune, mai întâi de toate, a se clarifica regimul juridic al instituţiei prescripţiei extinctive aplicabil, având în vedere atitudinea, în timp, a legislaţiei în materie, precum si parcursul istoric al acesteia, prescripţia ca instituţie de drept urmând, atât în privinţa normelor de drept substanţial, cât şi a celor procedurale – aşa cum statuează dispoziţiile articolului 2663 din Noul cod civil , legea aplicabilă „dreptului subiectiv însuşi”.

Digi24.ro

„Părea doar un virus obișnuit”. Medicul testat pozitiv după focarul de hantavirus de pe vasul de croazieră vorbește din carantină

Statul român a solicitat să se constate faptul că, în privinţa termenului de prescripţie aplicabil pretenţiilor născute din titlurile de valoare (cum este în prezenta cauză), al căror izvor îl constituie obligaţiunile emise de Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României, în temeiul contractelor de împrumut încheiate -instanţele au statuat, cu putere de lucru de judecat, faptul că acesta este de 5 ani de ta momentul la care se naşte dreptul, termen instituit de dispoziţiile art. 1907 din vechiul Cod civil. Statul român prin Ministerul de Finanțe a solicitat a se observa că sumele corespunzătoare titlurilor neîncasate până la data de 1 iulie 1947 s-au vărsat într-un fond la Casa de Depuneri. În conformitate cu art.2 din Decretul nr.124/1948, sumele corespunzătoare titlurilor neîncasate până la 15 august 1947, pot fi încasate în termen de un an de la data prezentei legi contra prezentării titlurilor la ghişeele plătitoare.

Digisport.ro

Radu Naum: ”Știm situația reală a lui Dan Petrescu”

Termenul de prescripţie a încetat la 1 ianuarie 1990

Prin derogare de la orice dispoziţie legală contrarie, titlurile neprezentate la plată înăuntrul acestui termen se prescriu, iar sumele corespunzătoare vor fi făcute venit la tezaur. Întrucât suma corespunzătoare titlurilor de valoare nu a fost încasată în termenul legal, acestea s-au prescris. A învederat faptul că cererea reclamantului, având caracterul unei acţiuni în pretenţii patrimoniale, este supusă dispoziţiilor privitoare la prescripţia extinctivă, în sensul că este o acţiune prescriptibilă care trebuie formulată în termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune. În dosar se arată că, în speţa dedusă judecăţii, au fost aplicabile dispoziţiile de drept comun reprezentate de Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Astfel, potrivit art.1 din Decretul menţionat „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, termenul general de prescripţie fiind de 3 ani, conform art.3 din decret. A învederat faptul că atât dispoziţiile Decretului nr.167/1958 cât şi dispoziţiile Codului Civil prevăd faptul că termenul de prescripţie se poate suspenda sau întrerupe.

În ceea ce priveşte efectele suspendării prescripţiei, a precizat că de la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. În dosar se mai specifică că, aşa cum s-a reţinut într-o decizie de speţă, instaurarea regimului comunist în România reprezintă un caz de forţă majoră. De notorietate sunt efectele instaurării acestui regim asupra raporturilor juridice dintre stat şi persoanele fizice sau juridice. Astfel, cursul prescripţiei este suspendat, începând a-şi relua cursul odată cu 1 ianuarie 1990. Cu alte cuvinte, suspendarea termenului de prescripţie datorată condiţiilor istorice ale instaurării regimului comunist a încetat la data de 1 ianuarie 1990, dată de la care reclamantul putea formula o cerere de chemare în judecată prin care să pretindă obligarea pârâtului la plata sumelor nerestituite.

Prin urmare, a apreciat că faţă de termenul imperativ de prescripţie de 3 ani reglementat de dispoziţiile Decretului nr.167/1958, prezenta acţiune a fost şi este prescrisă, întrucât, reclamantul a avut posibilitatea formulării unei astfel de cereri, în termenul legal de prescripţie de 3 ani, începând cu anul 1990. De asemenea, Ministerul Finanţelor a publicat în anul 2018 o informare publică referitoare la regimul juridic al titlurilor / obligaţiunilor emise de statul român în nume propriu sau prin intermediul Casei Autonome a Monopolurilor Regatului României anterior anului 1947, în sensul că acestea nu conferă un drept de creanţă asupra statului, răscumpărarea acestora nemaifiind posibilă ca urmare a stingerii dreptului subiectiv, neprezentate la plată în termenul definit de Decretul nr. 124/1948, nemaiavând în prezent o valoare economică ci doar istorică, precum şi un raport de practică judiciară unitară în această materie. S-a arătat că, în speţă, acțiunea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1.125.000.000 lire sterline reprezentând dobânzi restante la un împrumut, garantat de statul român, cu o dobândă stabilită la 4%, la un titlu de 10 lire sterline din 1922 având nr. K 155279.

Ce decizie a luat instanța în ceea ce privește cererea lui Dragoș Ciupercescu

În consecinţă, nefiind vorba de o acţiune având ca obiect restituirea titlurilor ca bunuri mobile corporale, nu poate fi calificată ca fiind o acţiune în revendicare, imprescriptibilă extinctiv, ci ca o acţiune personală izvorâtă din contract. S-a arătat că acţiunea reclamantului este o acţiune în pretenţii, respectiv o acțiune personală izvorâtă dintr-un contract de împrumut căreia îi sunt aplicabile dispozițiile generale ale  Codului civil de la 1864. Având în vedere că la data încheierii contractului de împrumut public, respectiv anul 1922, nu era în vigoare Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea împrumutului este cel reglementat de Codul civil. Acest termen nu este însă cel general de 30 ani, instituit de art. 1890 cod civil, ci cel special de 5 ani, instituit de art. 1907 Cod civil în materia obligațiilor având ca obiect prestații periodice socotite pe an sau pe termene mai scurte.

Conform bonului nr. K 155279 din 01.07.1922 acesta constituia o obligaţie directă a Regatului României pentru plata sumei de 10 lire sterline, plătibilă la opțiunea purtătorului în ziua de 01.04.1968 sau mai devreme în cazul în care acest bon ar fi tras spre răscumpărare, iar ca urmare a predării cuponului anexat la bon purtătorul va primi dobânda pe suma de 10 lire cu patru la sută pe an, în mod semestrial la 1 aprilie şi la 1 octombrie în fiecare an, prima plată a dobânzii pe un semestru fiind datorată la 1 aprilie 1923. Totodată, în acest bon s-a prevăzut că Regatul Romaniei îşi rezervă dreptul să ramburseze bonul împrumutului la orice dată a cuponului după 1 aprilie 1933, dobânda asupra acestui bon încetând de a curge de la data când capitalul unui asemenea bon a devenit rambursabil și ar fi putut fi încasat de purtător dacă un asemenea bon ar fi prezentat spre plată, precum şi faptul că plata cupoanelor neprezentate timp de 5 ani după expirare şi a bonurilor neprezentate pentru plată timp de 30 de ani de când au fost de plătit, rămâne după acest timp la facultatea Regatului României.

În dosar se mai menționează că cupoanele deţinute de reclamant erau plătibile la date diferite, în perioada 1.04.1923-1.04.1968, astfel că pentru fiecare rată neplătită reclamantul avea la dispoziție un termen de 5 ani pentru formularea unei acțiuni îndreptate împotriva Ministerului Finanțelor, se arată în dosarul consultat de FANATIK. De asemenea, contravaloarea bonului trebuia plătit la data de 1.04.1968 sau mai devreme în cazul în care acest bon ar fi tras spre răscumpărare. Pe 17 noiembrie 2022, Tribunalul București a respins cererea lui Dragoș Ciupercescu. Acesta a formulat recurs, iar dosarul  a ajuns la Curtea de Apel București, instanță care l-a respins, ca perimat, pe 6 iunie 2025.