Ce înseamnă să fii antrenor al unei echipe feminine în Iran. Sharia, legea sportului din această ţară

Să fii bărbat şi să desfăşori o activitate profesională ca antrenor al unei echipe feminine sau al unor sportive în Iran este înainte de toate un exerciţiu incredibil de răbdare şi de acceptare a unor regulamente care par ciudate europenilor. De la aspectul de pe teren al jucătoarelor din loturile naţionale ale Iranului, indiferent de sport, port tradiţional care ascunde vederii detalile feminităţi dar le şi jenează în practicarea sportului, lucrurile se desfăşoară ciudat şi în privinţa relaţiei strict profesionale dintre banca tehnică şi sportive.

Prin ce situaţii incredibile trece un antrenor al unei echipe feminine în Iran

Pentru că în Iran Sharia este legea supremă, cea care interzice orice formă de atingere fizică, fie ea şi o strângere de mână sau o îmbrăţişare, de bucurie, între un bărbat şi o femeie, în afara celor strict existente în familie. Cea mai mică încălcare a acestei reguli are consecinţe drastice şi imediate, cea mai blândă urmare fiind destituirea antrenorului în cel mai scurt timp.

Pe net au apărut imagini de la un turneu internaţional de volei care a avut loc în Croaţia şi la care echipa iraniană prezentă a avut o evoluţie remarcabilă, în pofida echipamentului unicat purtat de jucătoare şi a câştigat finală în faţa americancelor, prin definţie, marele duşman al Iranului. Se vede cum antrenorul felicită o jucătoare de pe bancă atingând-o cu blocnotesul din mână!

Ce a păţit antrenorul român al lotului de canotaj al Iranului

Femeilor din Iran le este strict interzis să asiste la meciurile de fotbal masculin, iar bărbaților li se interzice să asiste la meciurile de fotbal feminin. În urmă cu un an, zeci de femei iraniene s-au deghizat în bărbați, purtând peruci și bărbi false, pentru a intra pe stadionul unde echipa lor favorită juca.

Guvernul permite angajarea de bărbați ca antrenori pentru echipe feminine dar oficial, funcția de antrenor este deținută de o femeie, în timp ce antrenorul bărbat este numit ”consilier tehnic”. Acesta nu are voie însă să meargă la meciuri , nici dacă e selecţioner. El nu se poate edifica decât din relatările antrenoarei oficiale și din vizionarea înregistrărilor video. În 2017 antrenorul echipei naționale de canotaj a Iranului, românul Nicolae Gioga, a fost imediat demis după ce o sportivă din lot i-a sărit în brațe de bucurie după o victorie importantă, la Campionatele de canotaj ale Asiei din acel an.

Ce sunt nevoiţi să facă antrenorii pentru a vedea meciurile

O fotbalistă profesionistă iraniană, care se prezintă sub pseudonimul de ”Samira”, explică de ce relația cu antrenorii este atât de complicată: ”În Liga profesionistă de fotbal feminin a Iranului, șase echipe din zece au antrenor bărbat. Ei ne pregătesc, dar în timpul meciurilor e mult mai complicat, pentru că oficial nu au voie să asiste la meciuri.

Multe din cluburile gazdă, inclusiv gardienii, se fac că nu văd dacă antrenorul stă mai retras de la marginea terenului, dar în anumite cazuri e imposibil! În provinciile Gilan și Mazandaran, de exemplu, gardienii îi opresc la intrarea pe stadion, fără excepție. Atunci antrenorul încearcă și el să facă ce poate: se urcă pe vreun acoperiș din apropiere, se uită din spatele barierelor, sau ține legătura prin telefon cu sportivele de pe banca de rezerve”.