News

Prințul Paul, mărturii despre o enigmă istorică: Regele Carol al II-lea a cunoscut-o pe Zizi Lambrino pe când ea avea 5 ani!

Prințul Paul a fost arestat la Paris, dar în urma sa rămâne mai ales mărturia legată de o enigmă istorică: Regele Carol al II-lea și-a cunoscut marea dragoste, pe Zizi Lambrino, pe când ea avea 5 ani, iar el, 8.
28.06.2022 | 09:58
Printul Paul marturii despre o enigma istorica Regele Carol al IIlea a cunoscuto pe Zizi Lambrino pe cand ea avea 5 ani
Prințul Paul dezvăluie într-o carte document adevărul despre începuturile poveștii de dragoste dintre viitorul Rege Carol al II-lea și Zizi Lambrino (sursa montaj FANATIK)
ADVERTISEMENT

Prințul Paul-Phillipe al României relevă în cartea sa, „Carol al II-lea, Rege al României”, apărută în anul 1991 la Editura Holding Reporter, momentele care au dus la căsătoria dintre viitorul Suveran și Zizi Lambrino, pe marginea căreia au curs râuri de cerneală.

Paul al României, mărturii despre iubirea juvenilă dintre Carol al II-lea și Zizi Lambrino: „Prințul purta cizme ofițerești, care scârțâiau. Era culmea eleganței!”

Pentru cititorii foarte tineri, este necesar un recurs la istorie. Prințul Paul, născut ca Paul-Phillipe de Hohenzollern, este fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino, născut din mariajul lui Carol al II-lea cu Ioana „Zizi” Lambrino.

ADVERTISEMENT

În lucrarea sa, Paul al României a notat că bunica sa, Ioana Maria Valentina Lambrino, „alintată încă din copilărie „Zizi”, se născuse într-o familie aristocrată de origine greco–bizantină, ce se trăgea din principii Brâncoveanu și era înrudită cu principele Cuza”. Tatăl ei, Constantin Lambrino, rudă cu generalul Alexandru Lambrino, era un apropiat al prim-ministrului Alexandru Marghiloman. Atât fratele ei, Lulu, prieten cu principele Carol, cât și membrii famliei Lambrino, erau obișnuiți ai Curții”.

Autorul cărții a precizat că, „într-un manuscris de natură biografică, rămas inedit, Ioana declara că avea 5 ani când l-a întâlnit pentru prima oară pe Carol, iar în relatarea întâlnirii lor, publicată, evocă o serbare de binefacere la Cotroceni, sub înaltul patronaj al principesei regale”.

ADVERTISEMENT

Prințul Paul scrie că Ioana făcea parte dintr-o trupă de copii costumați, care jucau într-o serie de scenete. Carol, cu trei ani mai mare decât ea, avea pe atunci opt–nouă ani. În jurnalul său, Zizi Lambrino afirma: „Prințul mi-a făcut o impresie profundă, fiindcă purta cizme mari ofițerești, care scârțâiau la fiecare pas. Pentru mine, asta însemna culmea eleganței”.

Carol al II-lea
Carol al II-lea, poreclit și „Regele playboy” (sursa facebook.)

Viitorul Rege, dansator și patinator slab, dar șofer priceput și expert în mecanică

Tot Paul al României precizează că, pe vremea în care principele Carol avea 19 ani, iar Ioana 16, legătura care se înfiripase între ei depășise stadiul de simplă prietenie. Prințul precizează că Zizi Lambrino făcea aluzie la o serată oferită, la începutul anului 1913, de omul de stat Alexandru Marghiloman, când cei doi s-au simțit pentru prima oară puternic atrași unul de celălalt.

ADVERTISEMENT

Autorul cărții a apelat aici la altă sursă, jurnalul nepublicat al lui Nicolae, fratele lui Carol, din care aflăm că viitorul Rege a fost mai întâi îndrăgostit de o anumită Ella Filitti, care fusese exilată din țară. Ioana pare, așadar, să fi fost a doua sa mare iubire…

Ulterior, Prințul Paul a reluat mărturiile din scrierile Ioanei: „Dânsa povestește cum se întâlnea cu principele în fiecare zi. Însă, în ciuda marii atracții reciproce, nu se sfiește să-i descopere acestuia o droaie de cusururi. Carol se dovedea foarte prost dansator, iar patinator și mai și. Slab jucător de tenis, nici echitația, petrecere favorită a maică-sii, nu-i plăcea. În schimb, se arăta șofer priceput și expert în mecanică”.

ADVERTISEMENT

Se pare că, atât Carol, cât și Ioana, precum majoritatea tinerilor ce proveneau din familii aristocrate, aveau o mare pasiune pentru aviație și pentru pilotaj. Perioada studiilor, petrecută de Carol la Postdam, le-a întrerupt intimitatea, dar principele coresponda des cu Lulu, fratele Ioanei, și nu uita niciodată să întrebe de fată. „Interesul pe care i-l purta Ioanei explică, fără îndoială, lipsa de ardoare față de fiica Țarului Rusiei, în 1914”, scrie Paul al României.

În intimitatea scrisorilor, el era „Child” sau „Boysky”, iar ea „Baby” și „Zucky”

Autorul cărții „Carol al II-lea, Rege al României”, notează mai departe: „Cei doi ani de la începutul Războiului, cât România a rămas neutră, Carol și Ioana s-au aflat tot timpul împreună. Ea pomenește despre un grup de tineri, care vâsleau în fiecare zi pe un lac din Capitală, unde Carol, nesinchisindu-se de protocolul princiar, își plimba doamna gândurilor, trăgând la rame, cu ardoare, mai abitir decât un gondolier venețian. Se făcuse un tânăr tare seducător. Înalt, subțire, cu părul blond auriu, cu privirea vioaie. Cât despre Ioana, ea era micuță și oacheșe, cu o figură mobilă și cu trăsături încântătoare”.

Mai târziu, principele a fost nevoit să se prezinte la regimentul său. Prințul Paul rememorează cum „ajunsă la Tecuci, Ioana s-a angajat infirmieră, ca să îngrijească răniții care se perindau necontenit în spital, dar cu mintea era în altă parte. Iar, când în fața înaintării germane, elementara prudență a îndemnat-o să părăsească Tecucii pentru Iași, n-a mai putut de bucurie la gândul că are să-l poată vedea pe Carol la fiecare permisie. Cum el n-avea dreptul să-și riște viața în luptă, a putut să-și petreacă partea cea mai mare din timp împreună cu ai săi”.

Autorul volumului la care facem referință povestește că, din momentul în care Ioana fusese nevoită să părăsească Bucureștiul, cei doi tineri aveau să întrețină un schimb neîntrerupt de scrisori. Pentru el, ea a fost mai întâi Zizi, apoi Baby sau Zucky. Ea îi spunea Carol, uneori Child sau Childy, iar mai târziu Boy, Boyky sau Boysky.

„Poate că nu-i tocmai potrivit să pui în lumina istoriei niște scrisori de dragoste între adolescenți, dar Ioana a păstrat toate scrisorile lui Carol, iar acestea se dovedesc grăitoare în privința legăturilor dintre ei, ce deveneau tot mai trainice. În februarie 1918, el îi scria (în franțuzește): „Orele pe care le petrec lângă tine mi se par pline de duioșie. Asta mă susține”. Apoi, adăuga în engleză: „Micuța mea scumpă, ești atât de tandră și-mi ești tare dragă”. În momentul în care s-a îmbolnăvit de gălbinare și a trebuit să stea la pat șase săptămâni în palatul de la Iași, Carol îi scria Ioanei în fiecare zi”, scrie Prințul Paul.

„A urmat o lungă tăcere. Regina a continuat să-și fumeze țigareta, regele Ferdinand și-a mângâiat gânditor barba”…

Acestea au fost începuturile unei povești de dragoste care a stârnit rumoare în epocă, și a născut o mulțime de legende, mai mult sau mai puțin adevărate. Indiferent de contextul în care reamintim aceste momente inedite, arestarea la Paris a Pințului Paul, după ce fusese condamnat în Dosarul Ferma Băneasa, și chiar dincolo de finalul zbuciumat al legăturii dintre Carol al II-lea și Zizi Lambrino, legătura dintre cei doi poate deveni, oricând, subiectul unei superproducții hollywoodiene.

Iată de ce nu putem trece cu vederea momentele în care cei doi îndrăgostiți au început să se gândească la însurătoare, și mai ales felul în care a primit vestea Familia Regală.

Are, din nou, cuvântul Prințul Paul: „Tinerii erau vădit îndrăgostiți, dar regele și regina, cu gândul numai la grijile războiului, nu-și dăduseră seama de elanul iubirii lor. Potrivit Memoriilor inedite ale bunicii, la un mare dineu de familie, Carol și-a destăinuit limpede intenția de a se căsători cu Ioana”.

„A urmat o lungă tăcere. Regina a continuat să-și fumeze țigareta, regele Ferdinand și-a mângâiat gânditor barba, principesa Elisabeta, zâmbitoare, și-a mușcat buza, principesa Mignon a făcut o clipă ochii mari, iar principele Nicolae și-a luat un aer nepăsător. Principesa Ileana probabil dormea la ea în odaie”…

Consulul României la Odessa, pus în fața faptului împlinit

Dincolo de aspectele legale și de opoziția familiei regale, cei doi au hotărât să se căsătorească. Cum ceremonia fusese interzisă, Carol a hotărât să treacă frontiera și să se însoare în Rusia. „În cazul în care părinții refuzau să-l primească la întoarcerea lui ca bărbat însurat, atunci avea să plece în Franța, împreună cu nevasta, și de acolo, în exil”, a povestit autorul volumului.

Culmea, la graniță, Carol a fost recunoscut de un ofițer neamț, și nu de grănicerii români. I-a mărturisit acestuia că, într-adevăr, călătorește incognito, dar l-a mințit că motivul era căsătoria unui bun prieten, pe nume Serdici. Până la urmă, trecând prin multe peripeții, inclusiv o intoxicție suferită de Ioana, ceremonia a avut loc.

„Sebastian Greceanu, consulul României la Odessa, anunțat de Serdici, a trimis un reprezentant, pentru a transmite mirilor felicitările și urările lui. El se afla țintuit la pat, de o boală cine știe dacă nu diplomatică. În ceea ce privește căsătoria, faptul dobândea o anumită însemnătate pentru Carol, întrucât confirma că înaltul funcționar era în cunoștință de cauză”, scrie Prințul Paul.

„Principele moștenitor luase în căsătorie o fată de aceeași religie cu el, după ritul bisericii ortodoxe, iar căsătoria fusese oficiată de un preot de aceeași confesiune. Legea română trebuia să ratifice juridic valabilitatea unei astfel de căsătorii, celebrată cu știrea reprezentantului local al României”, a mai adăugat autorul cărții „Carol al II-lea, Rege al României”. 

ADVERTISEMENT