O regiune importantă de pe teritoriul românesc creștea un produs cu care România a avut un succes nebun în Europa. Cele mai puternice țări îl importau și foarte mulți străini adorau să-l consume, însă a dispărut în urmă cu jumătate de secol.
Țara noastră are pământuri ideale pentru a dezvolta anumite alimente, unele dintre acestea având valori adăugate mari. Înainte de Primul Război Mondial şi în perioada interbelică autoritățile exportau în cantități uriașe un produs.
Acesta era văzut ca o monedă importantă de schimb, fiind cultivat pe suprafeţe mari. Mai exact, este vorba de o cereală de lux care era la mare căutare în rândul națiunilor europene, care o cumpărau pentru beneficiile sale.
Concret, odinioară România vindea cantități industriale din grâu roșu de Botoșani, o plantă foarte specială. Aceasta era utilizată în domeniul patiseriei, însă soiul a dispărut pentru că era considerat „grâu boieresc”, inutil pentru lumea socialistă care nu avea patiserii sau brutării cu delicatese.
Cereala a dus la faima României de „grânar al Europei”, prin exporturi masive în Europa, în țări precum Germania și Marea Britanie. Grâul roșu de Botoșani are un nivel ridicat al glutenului, în timp ce făina rezultată este una mai dulce decât la alte soiuri.
Grâul roșu de Botoșani a devenit cunoscut la nivel european datorită unei familii de moșieri armeni din târgul Botoșanilor, și anume Goilavii. Armenii au fost motorul economic al acestui bogat târg medieval care în secolul al XIX-lea ajunsese un oraș cosmopolit.
La acea vreme era un spațiu comercial de o importanță deosebită pe drumul ce lega Marea Neagră de Baltica. Statisticile de atunci arată că Botoșaniul era, în secolul al XIX-lea, al patrulea oraș din Vechiul Regat ca populație și putere economică.
Potrivit Adevărul, peste 167 de vagoane de grâu roșu plecau în anul 1914 din gara Botoșani cu destinația Germania. În plus, se mai adăugau la acestea și 57 de vagoane cu orzoaică, 19 cu ovăz și 62 de vagoane cu porumb.
Profitul a fost unul destul de mare, de peste 80.000 de lei aur. În 1915, cantitățile de grâu livrate au crescut, iar încasările s-au ridicat la 114.000 de lei aur. Un an mai târziu toată cantitatea de grâu roșu a fost luată de britanici, ca să nu ajungă la nemți. Profitul Goilavilor a fost de peste 280.000 de lei aur.
Mai mulți agricultori și oameni de afaceri sunt dispuși să investească pentru a reintroduce grâul roșu de Botoșani pe pământurile românești, deși planta este una pretențioasă. Specialiștii transmit că producțiile nu sunt foarte mari.
Mai precis, la un singur hectar de teren nu se recoltează mai mult de 1.500 de kilograme de grâu. Această cereală nu se poate dezvolta cu ajutorul îngrășămintelor chimice pentru că distrug planta. Se poate folosi numai gunoi de grajd.
„S-a încetat cultivarea lui acum câteva decenii. Dar din fericire grâul roşu de Botoşani se mai află în băncile de gene la nivel mondial”, a declarat Cristian Delibaş, directorul Direcţiei Agricole din Botoşani, conform surse menționate mai sus.