Multe din preparatele noastre culinare i-au fascinat de-a lungul timpului pe turiștii de peste hotare. Unul dintre ele i-a cucerit nu doar prin gust, ci și prin modul natural în care se face de către gospodine iscusite. Acestea nu se ghidează după o rețetă anume.
Gastronomia românească, deși este bogată în calorii, este una pe care nu o poți trece cu vederea. Chiar dacă ești la dietă, ai interdicții alimentare, parcă tot te mai abați de la regulă, fiindcă este compusă dintr-o varietate de produse sățioase, gustoase și care îți vor aminti mereu de vremurile petrecute la bunici, în copilărie.
De asemenea, este bine cunoscut faptul și că noi, românii, consumăm multă pâine, ceea ce poate părea bizar pentru turiștii străini. Însă, atunci când ne vizitează, descoperă de ce ne place atât de mult acest produs și îl savurează și ei cu plăcere.
La români găsești mai multe tipuri de pâine, dar nimic nu se poate compara cu pita de Sibiu. O gospodină din Alămor, un sat sibian, a devenit foarte cunoscută prin pita bună pe care o face chiar ea, cu mâinile sale, așa cum o făceau străbunicile noastre, cu secole în urmă.
Maria Ranf se trezește cu mult înaintea multor persoane pentru a coace o pită ardelenească, atestată ca produs tradițional. Nu se plânge o clipă, ci face totul cu plăcere, iar aluatul îl frământă într-o troacă de lemn, păstrată de la mama sa.
”Seara facem plămădeala, înmuiem aluatul, pe la 22.30. Dimineață pe la 3-4 ne trezim. Dimineața, numai la noi arde becul în tot satul, nu găsești o lumină. Câinii latră și noi lucrăm! Frământăm pita, se dospește, la cuptor, după-amiaza e gata! Trebuie multe ore să facem pașii! Nu e o rețetă scrisă, trebuie să simțim aluatul și să îl vedem!
Am foarte mulți sibieni care vor să mănânce sănătos. Ca să se convingă că nu îi păcălim, i-am invitat să vină la noi! Am avut un domn aici, de zece ani cumpără de la noi. A intrat și s-a uitat, zice: Dar unde aveți gazul? Nici cântar? Am zis că nu avem tehnologie! Și a zis că: No, asta e pita mea! (…) O doamnă din Australia a spus că revine ca la sora ei! Așteptăm oamenii aici mereu, îi învățăm să facă pită, de Crăciun tăiem împreună porcul, facem cârnați!, a relatat doamna Maria pentru sibiu100.ro
Mariei Ranf nu îi trebuie tehnologie pentru pita sa, ci se orientează după ochi și după mână. ”Pentru mine nu e o muncă! Mai aud câte o femeie care zice: ‘Mai bine fac un copil, decât să frământ o troacă!’. Eu numai mă joc, că îmi place! Mi-e drag ceea ce fac!’
Sibianca a făcut atât de multă pită până acum în troaca sa de lemn încât se amuză de faptul că i s-a deteriorat. Nu vrea să o strice de tot, așa că se gândește ca într-o zi să o agațe pe un perete. ”Era de la muma. Atâta am făcut pită în ea, că s-a ros! Mi s-a gătat troaca, e ca foița! O să o expun pe un perete, amintire!”, a mai relatat gospodina.