Proteina care ar putea să prelungească speranța de viață cu până la 7 ani. Oamenii de știință au denumit-o “fântâna tinereții”. Au fost realizate experimente pe șoareci.
O descoperire realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Connecticut ar putea influența procesul de îmbătrânire al oamenilor.
Conform studiului, o proteină specifică, numită p21, ar putea să prelungească durata de viață a oamenilor cu până la șapte ani. De altfel, proteina reușește să mențină sănătatea și vitalitatea în acești ani.
Oamenii de știință au descris această descoperire ca fiind o “fântână a tinereții”. Aceasta nu doar că ar contribui la extinderea duratei de viață, ci și la îmbunătățirea calității acesteia.
Studiul a fost publicat în Cell Metabolism și este concentrat pe celulele care exprimă, într-o măsură mare, această proteină. Celulele “p21-high” sunt acumulate în diverse țesuturi, odată cu înaintarea în vârstă.
Celulele par să contribuie la declinul care are legătură cu vârsta. Oamenii de știință au reușit să prelungească viața șoarecilor cu o medie de 9%, prin eliminarea periodică a acestor celule.
Această medie este echivalentă cu aproximativ șapte ani în cazul oamenilor. Pe parcursul vieții lor extinse, șoarecii și-au menținut sănătatea și au rămas capabili fizic.
Descoperirea cercetătorilor abordează o provocare critică în știința îmbătrânirii, și anume cum poate fi crescută durata de viață în timp ce este îmbunătățită și calitatea acesteia.
În acest moment, în cazul multor persoane, există un decalaj între durata de viață a acestora și cât timp trăiesc având o stare bună de sănătate.
Sunt anumite țări în care speranța de viață crește mai repede decât perioada de sănătate. Astfel, deși oamenii trăiesc mai mult, petrec mai mult timp având o stare de sănătate precară.
Oamenii de știință au evaluat sănătatea șoarecilor. Nu au măsurat doar durata de viață și nici nu au analizat sănătatea într-un singur moment, ci au urmărit funcția fizică a rozătoarelor până la moartea naturală a acestora, notează dcmedical.ro.
Tratamentul a ajutat la îmbunătățirea sănătății lor nu doar temporar, ci pe tot parcursul duratei de viață rămase. Pentru a obține astfel de rezultate, cercetătorii au folosit șoareci modificați genetic.
În acest fel, au putut ținti și elimina în mod special celulele p21-high. Șoarecii au fost proiectați cu un comutator genetic, care provoca autodistrugerea acestor celule atunci când era activat.
Intervenția oamenilor de știință a fost începută atunci când șoarecii aveau 20 de luni, adică echivalentul a 60 – 65 de ani umani. Șoarecii au primit, o dată pe lună, un medicament numit tamoxifen.
În cazul șoarecilor tratați, medicamentul activa comutatorul genetic și provoca moartea celulelor p21-high. Șoarecii de control au primit și ei medicamentul respectiv, fără comutatorul genetic, iar celulele au rămas intacte în cazul lor.
Șoarecii tratați au demonstrat o forță de prindere mai bună, precum și viteze mai mari de mers. De altfel, scorurile ale “indicelui de fragilitate” au fost mai mici, în comparație cu șoarecii care nu erau tratați.
S-a observat și o îmbunătățire a funcției cardiace, o toleranță mai bună la glucoză și sensibilitate la insulină. Ficatul șoarecilor tratați a fost mai sănătos. Aceste beneficii s-au menținut chiar și în ultimele luni de viață ale rozătoarelor.
Tratamentul nu a părut, însă, să prevină o anumită boală, dar a părut să încetinească procesul general de îmbătrânire.
În urma acestui experiment, cercetătorii au ajuns la concluzia că țintirea proceselor fundamentale de îmbătrânire poate avea rezultate mai bune decât încercarea tratării bolilor apărute odată cu vârsta.
În cazul în care s-ar putea obține astfel de rezultate pentru oameni, calitatea vieții adulților vârstnici va putea fi îmbunătățită. Mai este, însă, destul de mult până când acest lucru va putea fi realizat la oameni.
“Suntem toți foarte entuziasmați de această descoperire, deoarece demonstrează că nu doar extindem durata de viață, ci extindem într-adevăr viața cu sănătate la șoareci, ceea ce este un obiectiv cheie pentru domeniul îmbătrânirii”, a transmis Ming Xu, profesor asistent la UConn Center on Aging și la Departamentul de Genetică și Științe Genomice de la UConn, conform SciTehcDaily.