Îngrijorarea că războiul din Ucraina s-ar putea extinde cel puţin spre centrul Europei s-a mai rispit miercuri, odată cu indiciile că racheta ar fi aparţinut apărării anti-aeriene a Kievului. Administrația americană a pus capăt foarte repede speculațiilor cu privire la sursa rusă a atacului, astfel că în urmă a rămas doar retorica liderilor care s-au grăbit să amplifice tensiunile conflictului.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost primul şi cel mai vehement lider care a luat poziţie după atacul din Polonia, discursul său îndreptându-se direct împotriva Rusiei. El a vorbit despre escaladarea semnificativă a războioului şi a cerut chiar acţiuni rapide împotriva Moscovei. “Să tragă rachete pe teritoriul NATO! Acesta este un atac cu rachete ruseşti asupra securităţii colective! Aceasta este o escaladare foarte semnificativă. Ar trebui să existe un răspuns rapid!”, a solicitat Zelenski în discursul său de marţi seara, sugerând că Rusia a împins deliberat limitele conflictului dincolo de graniţele Ucrainei.
În această agresivitate a discursului, analistul politic Petre Romoşan vede o dorinţă cu orice preţ tocmai a lui Zelenski de a continua războiul. “Pe scena occidentală, în care a fost cooptată şi Ucraina – deşi e în estul Europei, există în momentul de faţă cel puţin două tendinţe. Una cea a Pentagonului, care e una foarte realistă, una care întotdeauna a chemat la prudenţă. Şi mai este una mult mai agresivă, care este cea a Departamentului de Stat şi a unei părţi a actualei administraţii americane, gata de plecare la orice război. Zelenski e mai degrabă în relaţionare cu cei de la Departamentul de Stat, Ministerul de Externe al SUA, decât cu Pentagonul”, a declarat Petru Romoşan, în exclusivitate pentru FANATIK.
Mai mult, chiar şi miercuri dimineaţă, într-un mesaj video adresat şefilor de delegaţii prezenţi la summit-ul G20 din Bali, Zelenski le-a spus acestora că atacul cu rachetă din Polonia nu este nimic altceva decât “mesajul Rusiei pentru participanţii la G20”.
El s-a adresat pentru a doua oară liderilor de la summitul G20, dar mai mulți aceştia părăsiseră deja insula indoneziană Bali. Cei care au rămas, l-au auzit pe Zelenski spunând: “Există un stat terorist printre voi și noi ne apărăm împotriva lui. Aceasta este realitatea”. Preşedintele a cerut, de asemenea, o “reacție rapidă” la atacul cu rachetă din Polonia, deşi la momentul respectiv însăşi Polonia transmisese deja că nu există dovezi clare cu privire la cine a lansat racheta, iar președintele american Joe Biden declarase că este “putin probabil” ca ea să fi fost trasă din Rusia.
Dacă liderul Kiev ştia la momentul respectiv de unde a fost trasă care a lovit Polonia este greu de spus, însă chiar dacă ştia sau nu acest lucru este la fel de grav, opinează Petru Romoşan. “Dacă ştia că racheta e ucraineană e rău. Dacă nu ştia e şi mai rău. Ar însemna că nu mai controlează nimic. Niciuna din variante nu e bună pentru stabilitate şi seriozitate”, apreciază acesta.
Pe de altă parte, istoricul Armand Goşu, expert în spațiul ex-sovietic, consideră că preşedintele ucrainean nu avea de unde să ştie provenienţa rachetei căzute în Polonia. “Zelenski nu avea de unde să ştie de unde era racheta. Nu avea acces la sit-ul respectiv, unde sunt bucăţi de tablă şi unde poţi să interpretezi de pe urmele lăsate. Şi nici nu a fost publicat vreun raport oficial cu privire la incident.
Vorbim de o apărare anti-rachetă, da? Sunt nişte rachete care sunt trase să lovească alte rachete. Ţinta este racheta. Dacă o ratezi, racheta pe care o tragi tu poate să lovească fie pe teritoriul tău, fie pe alt teritoriu. Poate să lovească, aşa cum a fost cazul în Polonia, un aparat de recoltat cereale şi să ai victime umane”, a declarat Goşu, pentru FANATIK.
La Bucureşti, cel mai mult pe îndemnul lui Zelenski s-a pliat liderul PSD, Marcel Ciolacu. Acesta a vorbit direct despre un atac îndreptat asupra unui stat care aparţine Alianţei şi a avansat chiar ideea că Polonia ar putea cere activarea Articolului 5 din Tratatatul NATO, care prevede ca un stat membru “atacat” să solicite sprijinul celorlalţi aliaţi, inclusiv folosirea forței armate împotriva agresorului.
“Este foarte grav, este atacat un stat membru NATO. Aici o să presupun că lucrurile se vor desfăşura cu rapiditate şi vor fi anumite decizii. Presupun că sunt îndreptăţiţi să ceară activarea articolului 5”, a spus Ciolacu “la cald”, în timp ce premierul Ciucă şi preşedintele Iohannis s-au limitat să-şi exprime îngrijorarea şi solidaritatea, nefăcând speculaţii cu privire la originea rachetelor sau atacarea unui stat membru al Alianţei.
Poate cea mai surprinzătoare reacţie a venit însă de la Varşovia, tribuna multor acuze la adresa Moscovei, Polonia dovedindu-se în aceste luni unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai lui Putin, din afara zonei de conflict. Premierul Mateusz Morawiecki, de obicei foarte acid în luările sale de poziţie, s-a arătat neaşteptat de prudent. “Fac apel la toţi polonezii să rămână calmi în faţa acestei tragedii. Să fim precauţi. Să nu ne lăsăm manipulaţi. Trebuie să dăm dovadă de reţinere şi prudenţă”, a spus şeful Guvernului de la Varşovia, în timp ce preşedintele Andrzej Duda a mers pe aceeaşi linie şi a spus că Polonia nu are nicio dovadă concludentă cu privire la cine a lansat racheta care a ucis doi oameni la Przewody.
Ulterior, premierul polonez a declarat că ţara sa nu consideră necesară nici măcar activarea celui articolului 4 al Tratatului NATO, care prevede organizarea de consultări urgente, el remarcând că probele adunate de pe teren convin acest lucru.
Pentru Armand Goşu, diferenţa de ton dintre discursurile lui Zelenski şi ale celorlalţi lideri mondiali este una firească. “Ucraina este o ţară care se apără de nouă luni cu disperare, se roagă de Occident să instituie zonă de restricţie aeriană, să primească apărare anti-rachetă… Eu pot să înţeleg tipul de discurs al lui Zelenski, mai ales că nu pot să-l bănuiesc că Ucraina a tras deliberat spre Polonia”, a spus Goşu.
De asemenea, profesorul Cristian Barna, expert în studii de Securitate, consideră firesc discursul lui Zelenski, însă consideră că preşedintele ucrainean şi-ar fi dorit ca un stat NATO să fie atras în conflict. “Reacţia lui Volodimir Zelenski este normală, în contextul dorinţei acestuia de capitalizare a daunelor războiului în dreptul Ucrainei şi al aliaţilor săi! O escaladare a conflictului din Ucraina, care să implice un stat NATO precum Polonia, ar fi fost o gură de oxigen de nesperat pentru Ucraina, iar Zelenski şi-ar fi dorit ca NATO să fie implicat militar în acest conflict pentru a primi un sprijin direct, poate chiar în trupe! Din păcate pentru el, orele care au urmat nu i-au dat dreptate din punct de vedere politico-diplomatic.
Chiar dacă avea dreptate, consider că incidentul era la o scală prea mica pentru ca NATO să invoce articolul 5. Să ne aducem aminte doborârea unui avion militar rusesc de cître Turcia la graniţa cu Siria, în 2015, când Federaţia Rusă nu a pornit un război nici măcar cu Turcia darămite cu NATO!“, a spus Cristian Barna, pentru FANATIK.
“Dacă Duda era în situaţia lui Zelenski ar fi avut acelaşi discurs ca şi Zelenski. Sunt ţări diferite, preşedinţii au roluri diferite, lucrurile sunt într-un stadiu diferit de evoluţie. Vorbim de o ţară aflată în război şi de una care nu este în război şi, în plus e membră a NATO. Ce poţi să-i ceri lui Zelenski, când are zece milioane de oameni refugiaţi şi o ţară sfâşiată, care marţi a rămas pe întuneric”, spune, la rândul său, Armand Goşu.
Cât priveşte o posibilă angrenare directă a Alianţei în conflictul ruso-ucrainean, Cristian Barna a spus: “În ceea ce priveşte dimensiunea escaladare-dezescaladare a conflictului din Ucraina, NATO nu-şi permite luxul de a nu acţiona prudent dar coercitiv. Adică, nu se poate lăsa târât într-un război cu Federaţia Rusă, dar nici nu va conteni în a îngrădi puterea de luptă a armatei ruse, prin toate mijloacele indirecte de acţiune“.
Între timp, lucrurile s-au întors în matca lor, iar retorica şi lupta armată vizează exclusiv teritoriul ucrainean supus agresiunii ruse. În privinţa a ceea ce va urma pe front în următoarele luni, Petru Romoşan întrevede o puternică ofensivă a Moscovei, începând cu decembrie, când solul va fi îngheţat, iar tancurile şi maşinile grele de război pot avansa, existând riscul să asistăm la ocuparea mult mai întinsă a Ucrainei de către trupele ruseşti.