RADAR TV: De ce Nadia şi Ilie Năstase n-au boala statuilor ca Hagi? Oare de ce?

• România Tv merită felicitări pentru realizarea interviului exclusiv cu Victor Becali, preluat şi de fanatik.ro. Citez:” Cea mai mare problemă în penitenciar este eliberarea condiţionată. Atunci se suferă cel mai mult, se poate numi tortură psihică. Nu mi se mai dă învoire pentru că, mi se spune, am un alt dosar pe rol. Păi şi ce dacă? Toată legea aia a fost anulată printr-o decizie a instanţei. Nu-mi poate influenţa cu nimic comportamentul din acel dosar. Eu fac fracţia oricum. Aceste puncte au fost abrogate printr-o decizie a ÎCCJ”. Trebuie menţionat că Becali a mai vorbit despre colegul de celulă ilustru, Mircea Băsescu, a mai povestit că a muncit, a scris o carte şi că speră să fie eliberat condiţionat. Comentariile referitoare la speţa în sine şi previziunile rămân apanajul specialiştilor, pentru că noi nu suntem nici atoategânditoriul Cornel Dinu şi nici n-avem redacţia în Dămăroaia, ca să devenim Oracol, precum răposatul Silviu Brucan. Numai că, din punct de vedere moral, lucrurile sunt discutabile. Dacă îi dai torţionarului Vişinescu 20 de ani de zdup, abia când a ajuns la o vârstă la care nici nu mai simte durerea, nu poţi galopa în aşa galoşi morali peste spinările unor oameni ale căror drepturi legale sunt ignorate, indiferent de vina pe care au avut-o. Să ne înţelegem, nu sunt partizanul întemniţaţilor, dar orice om merită o şansă la reabilitare, mai ales dacă şi trudeşte în acest sens. De trivialitatea stupidă a violenţelor cu orice scop şi mai ales ascunse în umbra unor norme morale discutabile, ar trebui să ne cam ferim. Oamenii care gândesc altfel au pe conştiinţă mai multe cadavre decât cred ei înşişi! Din păcate, chiar şi specialiştii în domeniu, la care mă refeream mai sus, rămân datori. Pentru că a schimba un sistem înseamnă a arăta o alternativă, nu a-i critica permanent valorile.
• Gigi Becali s-a dovedit diplomat în privinţa “vizitei” lui Reghe în Qatar. “Dacă-i e mai bine lui acolo, atunci să semneze. Suntem prieteni şi ne înţelegem”. Asta mi-a amintit de Moş Ion Roată, un alt ţăran genial. Chestia mă provoacă la un eseu filosofic: “Aşteptarea pe prispa deznădejdii durează puţin. Durerea durează mai mult. Uneori, cu scârbă dăm lupte în care nu credem şi poate chiar nu sunt ale noastre. Nu le găsim niciun sens, dar alegem, în locul retragerii totale, îndepărtarea”. Hai că v-am băgat în ceaţă!

Ziua în care s-a şters pasiunea a milioane de români! Scurt, din pix!

• Miercuri, 29 martie 2017, a fost o zi istorică şi tristă. De atunci, Fotbal Club Steaua Bucureşti s-a topit, brusc. Totul se rezumă acum la “Fotbal Club FCSB S.A”. Cu un “hârşt” castrator de stilou a fost ştearsă toată pasiunea a milioane de oameni şi a câtorva zeci de campioni reali care, cum-necum, au adus două trofee continentale, la Bucureşti. În schimb, Marius Mitran a făcut turul televiziunilor, de la Dolce la sport.ro, ca să ne convingă că “nici în cazurile Progresul – FC Naţional, Ştiinţa – Universitatea Craiova, situaţia n-a stat altfel. Palmaresul rămâne la FCSB şi lucrurile ar trebui să se oprească aici, pentru că, altfel, drama va fi şi mai mare”. În teorie, oficialul Ligii are dreptate, numai că una e să te cheme “Naţional” sau “Universitatea” şi alta e să te joci cu nişte iniţiale care nu spun nimic, vorba englezilor de la The Sun, care se întrebau miraţi, oare, cu cine au de a face, în privinţa grupării roş-albastre. Putea foarte bine ca echipa să se numească CAP sau PCR, că tot un drac (pardon, cuviosule nea Gigi!) era! Şi da, fondul problemei rămâne găunos: bălăcăreala teribilă între nişte personaje care se privesc prea generos în oglindă!
• Plin de poante subţiri la televizor, ca un dansator veritabil, Costin Ştucan a uitat să scrie. Bine. Concluzia glumiţelor e că preşedintele de pe Burleanu ferefeului tre’ să plece, cu tot cu neamţul lipit de trusou. Bine, dragă, bine, aşa e curentul, unul aproape general, nici măcar colonel, c-ar fi fost mai tânăr. Cu abdicarea emanatului din vârful forului fotbalistic mioritic sunt şi eu de acord. Cu repatrierea lui Daum, încă nu! Cred că mai merită o şansă şi că nu poţi schimba, chiar bine pregătit fiind, totul peste noapte. Dar îi întreb pe contestatarii celor doi, care ar fi soluţiile reale de avarie? Mă refer la soluţii practice, nu la presiuni gen Hagi. Pentru că, repet (şi jur că nu am nimic personal cu Gică, doar mă mai amuză uneori derapajele lui lexicale şi în plus nu pot să uit că şi Domnia Sa ne-a trântit o calificare, aia cu Slovenia, “graţie” elucubraţiilor sale tactice…), Hagi nu reprezintă o soluţie 100%. Cel puţin acum! A creat un fenomen teribil la Viitorul dar… aş zice să nu ne grăbim, pentru că, vorba cântăreţei Marina Voica, poate “ne răsucim până ameţim”.
• Marian Olaianos recidivează, de data asta pe o reţea de socializare: ”Prea multe nu mai sunt de spus după România – Danemarca. Am zis destule în comentariul meciului. Şi dacă e o greşeală să cred în omul care a dat cel mai mult fotbalului românesc şi încă o face , atunci merită să fiu condamnat. Recunosc public: Sunt “agentul electoral” al celui mai mare fotbalist pe care l-a dat ţara asta: Gică Hagi. Dar ce mă fac dacă el nu candidează?…” Păi nu candidează, omule, pentru că Gicanu vrea să fie antrenor! Sigur, de la atâta pupinturism prin lume, comentând meciuri şi aruncând cu verdicte mai mult decât discutabile, pe banii statului, e normal ca, după o vreme, să ajungi să ştergi la dos până şi statuile.
• Tot în legătură cu Hagi, că nu mă pot abţine… Oare aplaudacii nu consideră că a fi patron&manager la un club şi în acelaşi timp a fi şi selecţioner reprezintă un clar conflict de interese? Sigur, pentru Hagi, orice… Sau vreţi să ne întoarcem la epoca în care Mircea Lucescu antrena şi Corvinul şi Naţionala? Ok, numai că Hagi nu este defel Lucescu. Şi mai am o dilemă. Dacă pe lumea asta au fost, evident, fotbalişti mai mari ca Regele, vezi Pele, Maradona, etc, Nadia este, într-adevăr, unică. De ce n-o auziţi pe Nadia cerând statui, bătându-se cu pumnii-n piept sau implorând posturi, parale şi beneficii? La fel se întâmplă şi cu Ilie Năstase. Vă las să vă gândiţi la răspuns… Ei, până la urmă, Gică s-a deranjat la orgoliu şi vineri a anunţat la Digi Sport că s-a sucit şi că „niciodată” nu va mai antrena Naţionala. Atenţie, a spus „Niciodată!”. Oare se va răzgândi? Că asta-i boală grea la români…

HOŢEGAN, nu ţi-e ruşine?

• Excelentă reacţia lui Adrian Porumboiu, în articolul semnat de Cristi Coste, pe fanatik.ro. „La Bancu a fost 11 metri. Haţegan ar trebui să se recuze singur la meciurile lui Dinamo pentru că are nişte arbitraje ciudate. Pe el îl mai chinuie şi acum amintirile cînd dă de CFR Cluj şi Dinamo. Clar, ar trebui să evite să le mai arbitreze. Cum şi lui Tudor îi creşte puţin barba când arbitrează Steaua!”, i-a declarat fostul mare arbitru, colegului meu. Hai să le luăm metodic, mai ales că îmi amintesc şi de un meci Rapid – Craiova, de prin 94’, parcă, în care domnul Porumboiu tot dădea afară jucători olteni şi cum mai elimina unul, cum mai dădea “Ştiinţa” un gol. La final a fost 3-5. Ei bine, maestrul Porumboiu şoca atunci printr-un rictus cumplit şi rememorez că l-a întrebat şi Ovidiu Ioaniţoaia, la emisiunea pe care o gestiona la vremea aceea, cum e treaba cu “răutatea de faimă”. La rictus, mă refer. Dom’ Porumboiu a scăldat-o şi până la urmă a recunoscut că a greşit. Asta e diferenţa dintre un cavaler (al fluierului) şi un pulifrici. Pulifrici pare ceva vulgar, la prima vedere, da’ să ştiţi că în sârbă înseamnă “Superman”. Ăsta pare să fie Haţegan. Un “Superman”! El n-are rictus. Le comite cu o mutră placidă, calmă, de zici că-i curat ca lacrima! Poţi să scrii tratate pe tema minciunii, având drept cobai arbitrii români, dar pe ăsta micu’ nu-l întrece nimeni! Şi n-o spun doar eu, a zis-o şi Falemi, la sport.ro:” Penalty clar la Băluţă! Se vedea din avion! Poate acum se joacă după alte reguli, adică dacă eşti faultat trebuie să rămâi în picioare! N-a căzut cum i-ar fi plăcut lui Haţegan să cadă! Nu dom’le, a fost penalty clar!”. Sincer şi îmi asum ca gazetar şi ca om, băiatu’ ăsta, “Hoţegan”, îmi ţipă în ochi cu o tristeţe vecină cu uitarea…
• Nu-i vorba despre laudă de sine, dar fanatik.ro anunţase înaintea multor televiziuni guralive că Steaua Armatei nu va putea juca în Liga 1. Ei, acum să vă văd, tovarăşilor generali şi gagiilor din peluză, care aruncaţi cu iluzia la drumul mare… Din păcate, tot show-ul ăsta s-a încheiat printr-un sunet triumfal al tigăilor goale, în Piaţa Victoriei.
• Cosmin Contra a spus “un” ceva important la Dolce Sport, care, din păcate, a rămas necomentat de oamenii care “se pricep” şi care iau bani cu mopul de la televiziuni, ca să tacă inteligent:” Patrick Petre trebuie să înţeleagă că nu poate să păcălească fotbalul la infinit”. “La infinit” ăla…spune mai multe decât orice aş scrie eu acum. Şi totuşi, bă, Patrick, şampania fără femei n-are rost! Ia şi tu lecţii de la directorul Mutu, care… rupe pământu’…
• Florentin Petre a faultat rău gramatica, atunci când a încercat să-şi laude fiul.” Dacă şase dintre titularii lui Dinamo va juca aşa cum va juca el (n.r Patrick), echipa va câştiga!”, a declamat el, la Dolce Sport. S-a gândit bine “Piticul”, înainte să-i dea la gioale limbii române… Vorba lui Ionuţ Chirilă, care a comis-o şi el, amuzant, la aceeaşi televiziune:” Faza în care Dică a ratat monumental a fost lucrată!”
• Cât de nebun poate fi Gigi Mulţescu, încât să-l pună pe portarul Calancea să bată “unşpe metri”!… Da’ şi cât de bine a bătut, că m-au sunat gagicile de pe toate reţelele de socializare în viaţă şi de peste hotare (ştiindu-mi originea oltenească…), să-mi spună:” Dom’le, ce bărbat, Calancea ăsta!” Explicaţia a fost oferită tot de Mulţescu, la sport.ro, când, fascinat de zâmbetul Ortansei Cazacu, a recunoscut, romantic:” Ai noştri au jucat cu sufletul, mai puţin cu piciorul!”. Normal, că dacă puneau şi cuzineţii-n mişcare, nu mai ratau cât caru’ ăla de s-a răsturnat la Caracal…

Campionul flegmelor-trofeelor: Steliano Filip!

• Steliano Filip, care a făcut un fault din spate la Ivan în minutul 114 (nesancţionat, evident… pentru că mai avea băiatu’ un “galben” şi Hoţegan, zis “cel mai tare capsoman”, n-a vrut să strice socoteala de acasă…), s-a făcut de râs la sport.ro:” Mi-a zis şi domnul arbitru dacă l-am scuipat… că s-a văzut urât!”. Am citat exact. Stupeur sans frontieres, că tot a devenit Dinamo o echipă atât de… cosmopolită! Şi totuşi, mai gravă decât lipsa de cultură şi chiar decât analfabetismul, e lipsa de educaţie. Când vorbim despre un june fotbalist care trebăluieşte la echipa naţională şi care aspiră la glorie, care se uită la “teveu” la Messi şi îşi petrece mai mult timp la coafor decât Neymar, dar care apelează la asemenea “tactici”, ar trebui să ne punem multe semne de întrebare. Oare, nu înjurăm degeaba antrenorii sau selecţionerii, când asta e materia primă? Ăştia-s jucătorii… Oare performanţa nu tine şi de educaţie&caracter?
• Protevistul Mihai Mironică a avut o replică inspirată: ”La Craiova e la modă Tudor Gheorghe, nu Danu Spătaru!”. La fel, merită felicitări pentru că l-a taxat pe acelaşi Steliano Filip, după ce domnul coafat l-a scuipat pe Dimitrov:”E un gest scârbos!” Da’ pe mine m-a bucurat că „Hoţegan” s-a sfătuit şi cu asistenţii şi cu arbitrul de rezervă şi a ajuns la concluzia că n-a fost vorba despre o flegmă ordinară, ci de un „tester” de parfum, că doar gagiii erau la Mall, nu pe teren.
• Că mi-am amintit de George Dobre… Se vede treaba că micile noastre înţepături l-au făcut să se apuce de citit. “Timpul nu mai avea răbdare, vorba unui roman celebru”, a decretat el, în timpul comentariului partidei Botoşani – ASA (scor 2-0). E bine că infatigabilul George a pus mâna pe carte, numai că nu l-a învăţat nimeni unde s-o deschidă, că văd că a început “Moromeţii” de la coadă la cap.
• După ce Meme l-a adus pe Tamaş la conferinţa de presă ca să-l arate zoologic ţării întregi, jucătorul i-a înjurat pe jurnalişti:” Ce vreţi mă? S-a întâmplat ceva? Numai minciuni, mă, fir-aţi ai dracu’ să fiţi!”… Mai avem nevoie de o dovadă mai solidă că măgarii beţivi sunt agresivi?
• La jocul Craiova – CFR, scor 1-4, toată lumea a avut…dreptate, mai puţin Andrei Ivan. Dar să nu anticipăm. Arbitrul Cătălin Popa şi-a făcut meseria cum nu se putea mai bine, fapt subliniat şi de Dan Lăzărescu, în studioul Dolce: ”De remarcat că, la penaltyul Craiovei, asistentul Gheorghe Bogdan a sesizat infracţiunea lui Horj. Decizie corectă! Şi la duelul din careul oltenilor, cu Omrani în prim plan, a făcut foarte bine că a lăsat jocul să continue. Au fost două decizii infernal de grele”. „Chapeau bas”! cum ar spune francezul, domnule Popa. De altfel şi comentatorul Bogdan Cosmescu a observat inteligent: ”În România e greu să arbitrezi, pentru că jucătorii au tendinţa de a simula, dar Popa a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale sale”. Păi să le cumpărăm „fluieraşilor” detectoare de simulări, că pe miliţenii care stau degeaba noaptea cu radarele şi cu etilotestu’ ca să-i pândească pe fotbaliştii care „ies în decor” ar fi trebuit demult să-i arestăm!
• Popa merita porecla de „Peace Man”, pentru că, până la meciul de la Piteşti, nu eliminase pe nimeni. L-a scos, însă, din papuci papugiul Andrei Ivan, care – în calitate de căpitan de echipă – a luat două galbene, într-un mod absolut şocant. Primul, pentru proteste inutile, iar al doilea, pentru un fault aiurea, la Camora. Mulţescu a declarat că „banderola de căpitan îi e prea grea”, dar „dom’ profesor” (cum îi spune debutantul de 16 ani, Markovici, antrenorului Gigi), cine i-a urcat căpitănia-n cap lui Ivan, care din mare sculă de vedetă, care se vedea basculat la cine ştie ce super-club din Occident, şi-a dobândit porecla de „Cel Groaznic”, după ce s-a auto-eliminat inclusiv de la jocul cu Viitorul? Tot matale eşti de vină, nea Gigi, că alde Andreiaş a învăţat exclusiv mesajul moralizator tip Eminem:” I feel a pain in the tuhăs!”

Dacă nu câştigă Steaua, câştigă FCSB! Şi invers! Plus ole-urile lui Gigi

• Deac are calităţi de anestezist. L-aţi văzut, în direct şi înregistrat, pe Herr Daum, cum rămăsese ţuţ, ca la dentist, la torpila lui Ciprian, din jocul de la Piteşti? Ei, dom’ selecţioner parcă visa să aibă mai multe vise frumoase, aşa căzuse-n transă. Doamne fereşte, să nu rămânem cu toţii aşa, ca fazanii cu bărbie pătrată, când o anunţa Daum lotul pentru următorul meci al „tricolorilor” şi să nu zărim nici picior de Deac…
• Pentru Gigi Becali, Săptămâna Patimilor a fost devansată de revanşardul “L-am bătut şi pe Istvan Kovacs, că el era la Dinamo! Campioniiiiiii….. Ole, Ole!!!”. Emoţia a fost, fireşte, cauzată de răsturnările de scor. Da, nea Gigi, ai noroc! O dată ţineam şi noi, ăştia neutri, cu FCSB şi tot Steaua a câştigat. E drept, în acelaşi meci am empatizat şi cu Unirea Tricolor, da’ a reapărut Dinamo…
• Şi mă gândeam la roze… Probabil, văzându-l pe Nedelcearu, doi ultraşi au intrat în teren. Şi nu erau cârciumari!!! Da’ aţi observat? Când a fost introdus în joc şi Patrick, au mai apărut doi. “La un semn, deschisă-i calea, ce mai freamăt, ce mai zbucium”, ar fi zis poetul… Sigur, tablourile cu vitezişti infiltraţi pe gazon au devenit o obişnuinţă şi poate că e nevoie de unii dintre ei mai experimentaţi şi mai ales sufletişti, pentru că, după modelul shakespearian, “dau un regat pentru un cal”, români au inventat dictonul “vrem un ospătar pentr-un decar!”. Asta, deşi după ce intrase şi Nistor, se ştergeau, deja, mesele.
• Surprinzătoare comentariile de la final, referitoare la presupusul penalty neacordat la Petre jr. După ce Cristi Balaj s-a arătat “rezervat”, Răducioiu a venit cu o mostră de fair-play:” Simulare clară!” Dincolo, pe Digi, Ion Crăciunescu a părut un judecător Inchizitor, tip Torqemada: ”Penalty indiscutabil! Arbitraj debusolat, şmecheresc! După ai avantajat Steaua, îl delegi, după 3 ani, tot la Steaua (sic!) – Dinamo? Nu e suspect?!”. Nu mă pricep la conspiraţii, nici nu mă supăr pe Răducioiu că s-a scăpat cu… “un gol foarte superb”, dar un lucru e clar, cel puţin pe lumea noastră: căile tibiei şi ale peroneului sunt al naibii de încurcate, stimaţi voi Popi şi nea Gigi, dumneavoastră, la un loc!

* Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare