Fotbal intern

RADAR TV: Adevăruri târzii despre Giovani&Victor, Guriţă-Minune şi Tamaş în umbra marelui şpriţ

• Prezent la Buftea, unde fiul său, Nicolas, a debutat pentru Naţionala Under 15, Gică Popescu a luat la ţintă întreaga situaţie din fotbalul românesc: ”E bine că s-a ales un selecţioner...
05.10.2017 | 13:13
RADAR TV Adevaruri tarzii despre GiovaniVictor GuritaMinune si Tamas in umbra marelui sprit
ADVERTISEMENT

• Prezent la Buftea, unde fiul său, Nicolas, a debutat pentru Naţionala Under 15, Gică Popescu a luat la ţintă întreaga situaţie din fotbalul românesc: ”E bine că s-a ales un selecţioner român. Am spus mereu că avem antrenori capabili, au decis acum să fie Cosmin Contra. Să dea Dumnezeu să reuşească, să ducă naţionala la turnee finale, dar nu va avea o misiune uşoară, pentru că preia o echipă demoralizată şi debusolată. Sunt multe lucruri de rezolvat. Sper să aibă inspiraţie, pentru că asta a fost una dintre problemele lui Daum, a vrut să joace nemţeşte cu jucători români. Nu se poate ca Alibec şi Budescu să lipsească, fiindcă au calităţi incredibile. Nu ne putem lua la bătaie cu echipele nordice, armele noastre sunt tehnica şi inteligenţa”. Oare la ce echipă naţională s-o fi referit, că după ultimele prestaţii ale “tricolorilor”, indiferent cine a fost în teren, ne-am cam debranşat de la speranţă… “Baciul” a vorbit şi despre următoarele alegeri de la FRF: ”Actuala conducere a Federaţiei a făcut o mutare politică în materie de selecţioneri, fiindcă de acolo vine, din politică. A numit antrenorul echipei naţionale, dar când a trebuit să-l dea afară, a mutat mortul în curtea Comisiei Tehnice. De asemenea, a procedat la fel şi cu numirea unui nou selecţioner. Este o mutare politică, pe care numai proştii nu o văd. S-au spălat pe mâini! L-au dat afară pe Daum la indicaţiile Comisiei Tehnice şi l-au pus pe Contra, şmechereşte, în acelaşi mod. Nu şi-au asumat că pe Daum l-au învestit ei. Şi au greşit! Aştept să văd cine candidează. Deocamdată, vorbim despre Generaţia de Aur, dar n-am auzit pe unul dintre noi să spună că vrea să candideze. Nu e suficient să fii membru al Generaţiei de Aur. E adevărat, am spus că oricare din Generaţia de Aur ar veni, clar ar fi mai bun decât conducerea actuală de la FRF, dar oamenii care doresc să facă acest pas trebuie să aibă o strategie, o viziune, să propună o echipă. Eu nu voi fi de acord cu un membru al Generaţiei de Aur dacă nu va avea un program bun şi o viziune clară!”. Ehee, vise, taică, vise… În materie de “programe”, “proiecte” şi alte cimilituri d’astea care nu prea exprimă nimic, decât un vid imens poleit cu graţie, ai nostri au rămas repetenţi chiar la materia la care şi-au dat doctoratul. Şi încă o chestie: există o oarecare diferenţă între “politic” şi “politruc”.

Fugiţi! George Dobre, Reloaded

• Derby-ul de la Cluj, CFR-FCSB, echipele cu cele mai rezonante consoane din lume☺, a fost comentat de vechiul nostru client, George Dobre. Încă din start, televizionistul a faultat retoric, ca şi când cineva dintre privitori i-ar fi putut răspunde, altfel decât telepatic: ”Ce faceţi, cum sunteţi?”… Asta a fost ca-n bancul cu Nea Nicu, cel care îşi începea ziua dialogând pe balcon cu neantul: “Bună dimineaţa, soare!”, iar cerul îi răspundea “Să trăiţi, tovarăşe secretar general”, până într-o zi când genialul conducător a auzit: ”Să trăiţi, tovarăşe secretar general, plutonieru’ Soare a ieşit din post!”. Apoi, Georgel ne-a lăsat muţi, chiar şi din punct de vedere telepatic, cu următoarea frază: ”Arlauskis vrea ca totul să fie în regulă cu el”. Limba română a fost atât de frumos mutilată, încât mi-am deschis o sticlă cu şampanie… În schimb, pentru că suntem şi noi imparţiali, ca tot românul, Dobrică a avut şi dreptate pe alocuri: ”Obişnuitele reacţii ale lui Alibec, când este nemulţumit de arbitru, de coechipieri, de temperatură, de situaţia geopolitică: dă din mâini şi apoi vine cartonaşul galben!” Nimic mai adevărat, mai ales că, aşa cum au stat lucrurile şi în cazul lui Budescu (dar care s-a revanşat în repriza secundă, când a marcat un gol), Alibec a fost aproape inexistent pe gazon. Că atacantul dă din braţe cu o frecvenţă de twist again, n-ar fi chiar atât de grav, dacă ar şi satisface, mai des, poftele şi aşteptările celor care vor de la el minuni, ca-n basmele şi snoavele noastre populare. Numai că, atât el cât şi ceilalţi cioloveci cu fiţe de la echipa naţională s-au făcut de băcănie, cu sau fără Daum, iar aici Gică Popescu (la care ne refeream mai sus) are perfecta dreptate. E nevoie de multă muncă, dacă vrem să demonstrăm că n-avem vocaţie înăscută de bufoni…

ADVERTISEMENT

“Dacă mă urăsc mult, înseamnă că m-au iubit mult”

• Apropo de Budescu. La interviul de la finalul derby-ului cu CFR, mijlocaşul a şocat audienţa, adoptând o atitudine de victimă, la microfonul Digi: ”M-aţi zăpăcit cu naţionala asta. Nu mă interesează! Am fost acolo, nu am fost respectat! Mă interesează doar echipa de club!”. E bine că revoluţionarul rotofei face rezistenţă în munţi, taman când conducerea forului tutelar s-a gândit să trateze angoasele Naţionalei acontându-l pe terapeutul “Guriţă-Minune” Contra, un tip preferat de mai toată suflarea fotbalisitcă… Permanenta reconstrucţie a Naţionalei are cotloanele ei, de nepătruns pentru profani!

• De la Cosmin Contra n-am înţeles decât două chestii. Că „am pierdut plăcerea de a juca” şi că va merge în Italia, să-l păcălească pe Ştefan Radu, să vină la Naţională. Cu prima parte, sunt de acord. Celei de a doua îi acord prezumpţii de inutilitate.

ADVERTISEMENT

• Mihai Stoichiţă poartă mască de faţă de la „Noblesse Oblige”: ”Ceea ce va ieşi bine, va fi doar meritul lui Contra. Ceea ce va fi rău, va fi doar responsabilitatea noastră, a Comisiei Tehnice!”. Hai, băi, „răzvrătiţilor”, că v-aţi trezit din buhăială cu responsabilităţi! Dacă mă pun cu vorbele pe voi, faceţi hernie de plisc!

• Remus Răureanu bine grăit-a la Digi: ”S-a discutat despre, oare, sub a cui influenţă e Contra. Generaţia de Aur a funcţionat foarte bine, când influenţa fraţilor Becali era mare”. Nu mă interesează ce înjurături îmi vor aude urechile, dar indiferent ce au făcut sau ce n-au făcut Victor şi Giovani, multora le trebuie o grămadă de ture de stadion ca să-i ajungă din urmă. Măcar la capitolul „boierie”.

ADVERTISEMENT

• În pauza meciului de la Severin, Craiova-Voluntari, am asistat, din nou, la momente jenante, care dovedesc grobianismul unor inşi care se consideră „suporteri”. Minute în şir s-a scandat „Niculescu, m…e Niculescu!”. Ce vină are omul dacă arbitrul le comite pe scară rulantă şi mai ales ce i se poate reproşa lui Claudiu că antrenează în exil, la Voluntari, nu de alta, dar la Craiova nu l-a chemat nimeni… Îmi amintesc, însă, o vorbă de duh a aceluiaşi Niculescu, din momentul în care, în urmă cu mulţi ani, părăsea „Ştiinţa” pentru Dinamo:” Dacă mă urăsc mult, înseamnă că m-au iubit mult!”. Elegant, Clau-gol!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

ADVERTISEMENT

• Fostul jucător al Stelei, Iulian Miu, a povestit care erau “metodele de lucru” în perioada în care Victor Piţurcă şi Ştefan Iovan conduceau vestiarul cu mână de fier şi îi controlau amănunţit pe fotbalişti. “Aveam zile în care eram verificat. Iovan, antrenorul secund, venea la ora 10 seara în faţa blocului şi ieşeam să-l salut, să vadă că sunt acasă. Tot pe vremea lui nea Piţi, cei neînsuraţi intrau în cantonament cu două zile înainte de meci. Eram într-o formă fizică excelentă! Aşa apar şi trofeele, când eşti serios”, a declarat Miu, pentru Telekom Sport 1. V-aţi prins, tot cu frica pe post de combustibil funcţiona maşinăria şi atunci… Nimic nou sub soare, numai că plutonul de curcani potcoviţi din zilele noastre e cam limitrof cu valoarea, cu pasiunea şi chiar cu foamea de bani, chestii care defineau “vechea gardă”. Ăştia de azi sunt liniştiţi, au parale, au gagici şi bolizi, nu-i mai interesează nimic, ce să mai vorbim despre sport. Sunt exact precum ţăranul din tabloul “Carul cu boi”, al lui Grigorescu. Aţi observat cât de calm e? Se duce din eternitate, spre eternitate…

• După ce venirea lui Mutu la naţională a prins contur, Mitică Dragomir consideră că „Briliantul” va face pasul carierei. “Da, probabil că pleacă şi Mutu la FRF, dar sigur nu eşti decât după ce ai semnat actele… Contra este băiat spirt dacă îi aduce şi pe Lobonţ şi pe Mutu. Jucătorii au nevoie de legende, de oameni pe care să-i respecte. Este un băiat inteligent şi tocmai pentru că a avut nişte derapaje e perfect pentru această slujbă. Pentru că le ştie pe toate! Cu trio-ul ăsta, nimeni nu-i poate contesta, nici galeriile, nimeni”, a decretat Dragomir, la ProSport Live. Lasă, Nea Mitică, nimeni nu mai e profet în ţara lui, mai ales după rezultatele astea, catastrofale! Dacă mai pierdem un meci, două, să vezi tămbălău, indiferent cât de muţi şi de contra ne arătăm cu toţii, la ora asta, plină de entuziasm. Unde mai pui că, se aude prin târg, unii mai au în buzunarul interior câteva soluţii “tari” de prin Generaţia de Aur, dar pe care încă n-am apucat să le cunoaştem, fiindcă am pierdut emisiunea “Din dragoste” ☺.

Costi Mocanu pentru noi este Ceauşeasca 2

• Nici nu începuse meciul Borussia Dortmund-Real Madrid (scor 1-3) şi comentatorul ProTV Costi Mocanu a decis că e momentul să se facă ţăndări pe micul ecran:” Stadionul Westfallen din Borussia…” Mai ştim noi o tovarăşă care dorea să-l întâlnească pe preşedintele Norvegiei, dar destinul său de Crăciun a fost cam aspru şi n-a mai apucat să meargă-n vizită. Ce să mai comentăm, Costi, ce-ai zis e atentat la crimă!

• Selecţionerul Contra a acordat un interviu pentru ProX, în cadrul căruia a precizat: ”Nu cred că avem vreun jucător extraordinar despre care să se poată spune că nu trebuie să lipsească de la Naţională”. Teoretic, goarna a sunat bine, dar populist. Contra seamănă, pe undeva, cu parşivul Zeus, care se transforma în taur, ca să mai agaţe câte o nimfă. În cazul nostru, nimfa e mass-media. Să fim serioşi, când selecţionerul va ignora (ceea ce nu cred!) vreo vedetă şi-i va ieşi pasenţa de-a-ndăratelea, să vezi atunci tămbălău! Aşa că, foarte probabil, va evita asemenea procedee “vitejeşti”.

• Bubuie fotbalul românesc de scriitori, inclusiv… în libertate! Ca să nu se simtă ca o jumară chioară într-un creuzet de culturi, Hagi a anunţat că şi-a terminat “Autobiografia” şi că lansarea va avea loc în curând. Oare cine i-o fi scris-o? Nu spunem că Gică n-ar avea talent, dar aşa e moda. Chiar şi despre Andrei Pleşu se bârfea că a luat şpagă de la îngeri, ca să scrie o carte despre ei. Să fim pozitivi!

Eminescologul Mister, de sub scara blocului

• N-avem parte doar de scriitori de talent, ci şi de stilişti în toată regula. Liga 1 s-a transformat în Societatea Junimea, încuscrită cu elita în materie de reflexie şi sarmale de la Academie, adică locul acela în care şomerii cu ştaif îşi dau diplome unii altora, când n-au chef să se ia de beregată cu „golanii” ignoranţi din Grupul de Dialog Social. Ei bine, Cornel Dinu l-a atacat violent, în stil cripto-comunist, pe Cosmin Contra, care, printre altele, „a adus numai nenorociri la Dinamo”. „Să te mai surprindă că noul selecţioner şi-a negat trecutul dinamovist? Trecutul dinamovist al lui Contra este, de fapt, prea scurt ca să-şi domolească doar instinctele. Halal dinamovişti, pentru că, în adevărata lume, ce-i drept pe cale de dispariţie, cine nu-şi respectă neamul şi îi ignoră capacităţile nu poate primi decât blestemul versului eminescian „Mânca-i-ar inima cânii””, a filosofat Mister, pentru gsp.ro. Ce legătură au “neamul”, “instinctele”, “ignorarea capacităţilor” şi mai ales “nenorocirile” aduse de Contra, când de la plecarea lui “Guriţă” “câinii roşii” nu mai trec nici de parcare, darămite de mijlocul terenului? Aşa, să zică şi nea Ion, că şi el e ’telectual şi tre’ să-şi dea cu părerea, doct… Ca să parafrazăm acelaşi poet, de data asta cu o legătură explicită între citat şi contextul oferit de Mister, “E uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”. A, ba daaa, am uitat: e vorba despre frustrare! Tot respectul pentru Cornel Dinu şi pentru trecutul său de fotbalist, de antrenor şi de pupil al maestrului Fănuş Neagu, dar reacţiile domniei sale nu se înscriu în coordonatele unui “analist” echilibrat şi înţelept, ci par mai degrabă rupte din arealul administratorului de bloc, un pensionar furibund, cu partidul lui de babe, care ne monitorizează intrările şi ieşirile şi care ne încasează o întreţinere de parcă am avea în apartament un întreg IMM, cu tot parcul auto şi cu grădiniţa pentru copiii salariaţilor.

• Apropo de Dinamo! După memorabilia înfrângere în faţa Chiajnei (scor 2-3), suporterii i-au făcut praf atât pe jucătorii lui Miriuţă, cât şi pe patron. “Mercenarilor, cât să vă mai suportăm? Intrăm pe teren! Miriuţă, trimite-i la Dinamo 2!”, au fost scandările “de top” care pot fi, totuşi, reproduse. Săracu’ antrenor, n-a ştiut în ce “cremă” se vâră: numai specialişti în semiotica şliţului, abordalogi, orgasmologi, libidologi şi chiar preludişti de nivel national vin să dea “meditaţii” la necaz, în timp ce la “succesuri” totul li se pare fanilor mai mult decât firesc. Aşa că, nu-i de mirare că dom’ Miriuţă a redescoperit virtuţile tămăduitoare ale degetului mijlociu, de data asta oferite de proprii suporteri, nu de nişte ultraşi adverşi care-l invitau să se care în Ungaria.

• Seara de miercuri a Champions League a fost de poveste. La Telekom Sport 1, meciul PSG-Bayern (scor 3-0) se oprea, invariabil, din 5 în 5 secunde. Bine că am “prins” live golul lui Dani Alves! În rest, a fost bine doar pentru că, tăcând, Bogdan Cosmescu are mai puţine şanse să spună prostii.

“Săpăligă” pentru Alibec

• În sfârşit, la Telekom Sport 2, am putut vedea un meci, de la cap la coadă, fără sincope! Brigada de arbitri condusă de Ovidiu Haţegan “s-a achitat corespunzător de sarcini”, la meciul Sporting-Barcelona (scor 0-1), deşi antrenorul lusitanilor, Jorge Jesus, l-a făcut arşice pe centralul român, reproşându-i că a judecat cele două trupe cu unităţi de măsură diferite. Până la urmă, arbitrajul românului n-a fost rău deloc, dar aici se naşte o întrebare: De ce “fluieraşilor” români le scade… brusc vederea, când prestează în Liga 1? Pe aceeaşi temă a marşat, aluziv şi Mihai Mironică, în timpul rezumatelor difuzate la Pro X: ”Aşa cum ne-am obişnuit, Haţegan arbitrează mai bine în cupele europene. Oare de ce? Unii dintre noi bănuim răspunsul”. Eu mă gândeam că băieţii se afişează în străinătăţuri cu ochii cât sarmaua şi cu urechile cât mahalaua, ca să-i impresioneze pe martalogi şi la prima strigare să capete şi ei, ca tot omu’, un post de căpşunar, de docher sau măcar de mumie la Luvru sau la Prado, că oricum se plăteşte mai bine decât un post de fluierici la mausoleu’ lu’ Burleanu.

• Replica serii de miercuri a venit de la Vlad Enăchescu: ”Suarez nu ştie atât de bine CA mingea, precum Leo Messi”. Mingea nu ştie carte, Vlăduţ!

• La ProX, jurnalistul Dan Chilom şi Ioana Cosma au căzut de acord că “Alibec are nevoie de consiliere psihologică, dar n-are cine să i-o ofere”. Cum să-i trebuiască, dom’le, consiliere, că doar alde Lovin şi alţi cipăndei cu opinii în loc de logică încă mai consideră că “Alibec trebuie să joace 90 de minute, în fiecare meci”, chiar dacă, spre exemplu, cu Lugano n-ar fi putut evolua decât virtual, bi sau tridimensional din carafele cu tristeţe, după ce vedetuţul s-a opărit că a fost schimbat la pauză, în partida cu Dinamo şi s-a supărat ca măgarul pe sat? Lui Alibec îi trebuie un antrenor dur, pe sistemul Halagian sau “Săpăligă”, să-l dea cu capul de pereţi. Abia atunci ar trebui angajat un reporter de război, chiar decapitat în Afghanistan, ca să-i descrie tragedia!

Bot(t)aniştii lui Dică, la un pas de (ş)Niţă(l) de Lucern(ă)a

• Ca şi când s-ar fi plimbat într-o seară suavă de duminică prin Grădina Botanică, botaniştii lui Dică au început meciul cu FC Lugano (câştigat, până la urmă, cu 2-1) năuci, de parcă ar fi fumat etnobotanice, aşa că Bottani le-a ignorat fumurile din cap şi le-a marcat gol în minutul 15. Felix Drăghici şi Costi Mocanu au fost simpatici:” Unde e cureaua de la mijloc, spre atacul Stelei? Cureaua de la pantaloni, pentru o bătaie bună! Asta le trebuie!”. Oricât am glumi sau i-am mai trage, uneori, de urechi pe cei doi, acest cuplu de comentatori este, de departe, superior oricărei “concurenţe”!

• Cea mai potrivită poreclă pentru Dennis Man este “Aşchiuţă”! Poate că unii dintre dumneavoastră vă mai amintiţi un celebru film, din anii ’80, în care un puşti-minune argentinian îşi făcea loc, cu greu, într-o Naţională care avea să cucerească titlul mondial… aţi ghicit, tocmai după un gol marcat de… “Aşchiuţă”. Chiar în această rubrică, noi am scris primii că acest băiat va ajunge un mare fotbalist, într-un context în care alţii îl criticau sau îl “vedeau” în formaţie doar ca rezultat al unei concesii făcute faţă de regulamentul care prevede ca fiecare grupare din Liga 1 să alinieze, la start, baby-fotbalişti. Vorba unui preşedinte, “ce ne plac predicţiile noastre”, deşi nici Oracol nu suntem şi nici n-avem redacţia în Dămăroaia…

• Suporterii Universităţii Cluj au organizat un concert simfonic în Piaţa Mare a oraşului. Momentul a fost superb, numai că gorobeţii tineri din galeria lui “U” au luat-o ca pe un puseu emotional. Ce să-i faci, muzica eternă, aia îmbibată cu talent şi cu suflet, e ca şi Sculătoarea, care-i o plantă afrodisiacă din tradiţia noastră populară de sculat menta, înrudită cu Năpraznicul şi cu Ciocu Berzei.

Sf. Gheorghe a luat 4 de la Sfântu’ Gigi

• După jocul din Elveţia, FCSB a jucat cu “şepcile”, din Sf.Gheorghe, pe care le-a zdrobit cu 4-0. La Braşov, unde s-a baletat meciul, roş-albaştrii au fost întâmpinaţi cu un kurtoş-omidă, de vreo 15 metri. Dom’le, istoria spune că în oraşe d’astea, “bilimbe”, e bine să vii nemâncat. Au ăştia nişte nişte bijuterii gastronomice, de crapă mâţa jucându-se cu firele de la tabletă. Până la urmă, era firesc să-i întâmpine ăia cu dulceţuri pe FCSB-işti, că aşa-i unguru’, ospitalier, mai ales la cât le scăzuse glicemia roş-albaştrilor, în prima oră a meciului din Europa League, când au fumat numai Lucern(ă)a şi era cât pe aci să fie făcuţi (ş)Niţă(l). Atenţie, însă, la ospătari, că ăştia vorbesc bine româneşte numai când sunt muţi de beţi.

• De altfel, la Braşov, când au auzit ăia că vin “războinicii luminii”, au închis becurile de pe stadion. Era firesc. Se auzise şi acolo că “avem” un titlu mondial la canotaj, la 8+1. Din secolul trecut n-am mai păţit aşa o „ruşine”, drept şi prin urmare, ne-am reîntors în beznă!

• Radu Naum a murit în timpul vieţii! „Scandări xenofobe, pentru că la staţia (n.r de amplificare a…) stadionului numele jucătorilor s-au spus în limba maghiară”. Buuuuun. Să le numărăm. Nu există „xenofob” în ţara MEA. A MEA, ca cetăţean român. Există scandări triviale, idioate, cum vreţi să le spuneţi, dar nu „xenofobe”. Nu e de mirare că în generalu’ principal, prin Europa toată lumea comentează că suntem cam de neam prost. Şi prostiile astea cu „anti-naţionalismul” sunt provocate de diverşi inşi îmbrăcaţi cu papioane unse invers, ca un fel de frică sau credinţă în bănuiala că, vezi Doamne, ar preveni anumite „manifestări”. În realitate, strategia se dovedeşte păguboasă, pentru că, în Europa Centrală şi de Est, şi de Vest mai nou, naţionalismul câştigă teren. Se vede în societate, se vede pe gazon, se vede în fauna politică. Se vede din Catalonia…

• Naţionalismul, perceput ca Patriotism, dezleagă inimi şi conduce suflete către tradiţie şi către o lume mai bună. Este bivalent. Merge pe două sensuri, în acelaşi drum. Pleacă din eternitate şi-şi mută muşchii în nemurire. A-i spune unui român, primitor şi ospitalier până-n prăsele, că e „xenofob”, e ca şi cum l-ai acuza pe Papă că-i băiat bun dar catolic sau pe Gigi, sfânta sculă a lui Dumnezeu, că-i ateu! Sigur, se pot face şi compromisuri în materie de „naţionalism”, ca să scapi de „xenofobie”. Uite, răpostaul Cioabă, care era de meserie Rege, se angajase cu juma’ de normă să-i lustruiască lui Benito Mussolini partidul fascist, după Marşul asupra Romei.

• Hai să vă zic una tare, la final, deşi n-are legătură decât cu sportul la saltea. Să râdem cu Britney Spears, pe MTV:” Ador să vizitez ţări străine, mai puţin Japonia. Nu mă dau în vânt după peşte, iar la ei în Africa numai asta se manâncă!”. Comentezi? Haaai, măăăă….

O amintire cu nemuritorul Ioan Chirilă

• FRF i-a stabilit lui Contra un obiectiv acceptat de toată lumea: calificarea la Mondiale. Mă umflă râsul… Ca să pleci spre un asemenea turneu final, afirmând că vei juca la victorie şi având o echipă de giurumele, e ca şi cum ai spune la poker „plus nevasta”, fără să ai nimic în mână.

• Tot legat de visul care ne-a mai rămas, adică Mondialul viitor, mi-a străfulgerat prin vis o vorbă a maestrului nemuritor Ioan Chirilă:” Cât de obositor e un Campionat Mondial! Chiar şi pentru cei care joacă fotbal din fotoliu!”.

Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.

ADVERTISEMENT