ADVERTISEMENT
Editoriale

RADAR TV: La debutul neamţului Daum am remizat cu limba de lemn

• Înaintea meciului România – Muntenegru, Miodrag Belodedici, un gagiu considerat toată viaţa un lord al fotbalului mioritic, a dat cu eleganţa-n fasole: ”Muntenegrenii sunt cam leneşi,...
Autori: Adrian Barna, Andrei Dicu | 05.09.2016 | 12:51
RADAR TV: La debutul neamţului Daum am remizat cu limba de lemn

• Înaintea meciului România – Muntenegru, Miodrag Belodedici, un gagiu considerat toată viaţa un lord al fotbalului mioritic, a dat cu eleganţa-n fasole: ”Muntenegrenii sunt cam leneşi, sunt consideraţi în fosta Iugoslavie un fel de olteni…” Probabil că Belo n-a auzit de Marin Preda, un scriitor cool care a afirmat „a fi oltean înseamnă a avea geniu”, dar atitudinea fostului internaţional demonstrează clar că unii oameni sunt frumoşi numai când dorm.

ADVERTISEMENT

• Invitat pe post de expert în studioul TVR, Mihai Stoichiţă a rămas pe gânduri precum şomerul de la Hamangia. „La pauză suntem puţin stupefiaţi de ce se întâmplă”, a spus „Lippi”, semn că la TVR hibernează ăi mai dăştepţi antrenori la cap din România, adică taman în locul în care sunt învăţaţi să fie agramaţi de tineri, ca să nu fie timoraţi mai târziu. Mai mult, expresia „haos total”, folosită de acelaşi Stoichiţă, cu referire la modul în care joacă România sub bagheta lui Daum, are ceva din povestea cu vulpea şi cu strugurii acri. Auzindu-l pe „nea” Mihai, ai impresia că, de la Decebal încoace, românii au fost conduşi numai de Napoleon Bombarde´.

• Cele două cuvinte care alcătuiesc vocabularul de lemn de nuc al lui Emil Hossu – Longin sunt „incredibil” şi „iiiincreeediiibiil”. În rest, când tipul îşi permite licenţe, e de-a dreptul savuros: ”Se joacă prudent, nimeni nu vrea să rişte în debutul preliminariilor…” Omul, specialist în şabloane, văzuse alt meci, în condiţiile în care, până în acel moment, se rataseră deja două ocazii, cât roata carului. Dar nu-i nimic. Aşa cuplează unii mugetul cu apologia, călcatul în străchini cu menuetul şi râgâiala cu suspinul, ca un fel de Gargantua care se crede Alba ca Zăpada.

ADVERTISEMENT

• Tristă metafora lui Marian Olaianos, „publicul mârâie”… Tânjeala maladivă spre originalitate manifestată de unii comentatori tv trebuie înţeleasă ca pedeapsă istorică, abătută asupra fotbaliştilor din teren, care, de ani buni, se îndeletnicesc să nu perceapă diferenţa dintre clisme şi cataclisme…

• Înfiorător s-a prezentat traducătorul tv al declaraţiilor lui Christoph Daum, care a pierdut taman esenţialul! Neamţul trebuie sfătuit să-şi aducă un traducător propriu sau să înveţe cât mai rapid româneşte, pentru că, altfel, interpretându-i-se cuvintele greşit, are toate şansele să fie şi mai „iubit” de unii „specialişti”. Spre exemplu, la întrebarea „câte puncte ne trebuie pentru a ne califica”, Daum a răspuns: ”As many as possible”. Traducerea a fost şi de data aceasta departe de informaţia transmisă…

ADVERTISEMENT

• Să vă oferim şi citatul zilei, care vine din partea lui Romario Benzar: ”Gazonul a fost cam nasol!” Vorba aceluiaşi savuros Mihai Stoichiţă, „Să ne scuze Dumnezeu!”

• Nebunia transferurilor de la Steaua a năucit studioul Digi Sport 1, care a devenit, brusc, talcioc de halucinaţii. „Să se ducă Hamroun la Sparta Praga? Păi ce, e de capu’ lui?”, s-a răţoit Gigi Becali, din hăurile telefonului mobil. „Păi, e!”, a contrat Radu Naum. „Păi nu e!”, s-a târgoveţit Gigi… Apoi, patronul roş – albaştrilor a mărturisit că şi-i doreşte ba pe „Kante”, pe „Kanoute”. În realitate, era vorba despre altcineva, adică despre ivorianul Konate dar cert e Naum, Gabi Balint, Ion Crăciunescu şi Cristian Geambaşu nu mai înţelegeau nimic. Replica a venit din partea fostului arbitru internaţional:” Gigi, eşti obosit! N-ai avut niciodată aşa o vară fierbinte, de transferuri şi de încasări!” Iar Becali a replicat, precum un autentic guru al servietelor „(ne)Diplomat”:” Milioanele îţi dau energie! Milioane, milioane!!!” Domnul Becali rămâne un personaj paradoxal, un melanj colorat între privirea hulpavă cu care numără paralele şi febrilitatea cu care vorbeşte despre mântuire, etc. Ba i se cască ochii de fascinaţie şi face o gură de „tenor and friends” când discută despre „baaaanii meeei!”, ba i se preling, pe zâmbetul bucălat, lacrimi cristaline ca de copil uitat pe peronul Gării Basarab, când vorbeşte despre „suflet”. Unde se ascunde, însă, adevăratul Gigi? Din această dilemă, nu putem ieşi!

ADVERTISEMENT

• Simpaticul Valentin Moraru are momente de rătăcire, semn că când stă prea mult în compania unor invitaţi care este se molipseşte rapid. ”Anunţul că Cojocaru pleacă de la Steaua…”, şi-a început dânsul, fraza, care nici nu mai merita încheiată. Te pupăm pe fontanelă, domnu’ Vali, dar la aşa exprimări nu ne-am mira dacă şefii dvs. de la Digi vă vor sugera să vă semnaţi ştatul de plată fără să vă luaţi banii, pentru că au aflat şi domniile lor că nu vă interesează decât metafora pură…

• Tot legat de Steaua mai zboară o gogoriţă, prin porumbi: Toşca ar avea o ofertă de 2,5 milioane de euro din Italia, dar roş-albaştrii nu-l cedează. Ei, până la urmă, fotbalul e şi el tot o iluzie, ca şi viaţa, care, precum orice femeie urâtă, e frumoasă dacă ştii cât din ea să priveşti pe gaura cheii…

ADVERTISEMENT

• Invitat în studioul Digi Sport, Nicolae Dică a avut prezenţă de spirit şi a rostit un adevăr pe care mulţi nu-l văd:”Jucătorii Naţionalei s-au trezit şi vorbesc despre dăruire, disciplină şi tactică. Dar la Campionatul European de ce n-au avut atitudine pozitivă, că 70 – 80% dintre ei au fost acolo?…”Păi n-au avut pentru că selecţionerul era perfect depăşit de propria umbră, iar o parte dintre fotbalişti tocmai veniseră dintr-un meritat cantonament de refacere, petrecut la Atletico Tequilla, iar ceilalţi păreau să se fi întors năuciţi de la vreo prezentare de modă în care pielea goală era materialul de bază. Acum, însă, ziua giganticului eveniment, trâmbiţat cu surle şi ştirişti care citesc pe promptere, pe toate posturile de televiziune cunoscute, ba chiar şi la telefoanele care ne ascultă, a venit: Avem, în sfârşit, un selecţioner sau cel puţin aşa se pare. Odată cu vestea, au apărut – e drept – şi zâmbetele lăbărţate de la conferinţele de presă şi spargerile în figuri de la show-urile TV, pe motivul că „neamţul n-a mâncat salam cu soia”. Aşa-i românu’, de felu’ lui, mai exigent, mai rafinat…

• În emisiunea La Dolce Liga, de la Dolce Sport 1, în pauza meciului Steaua – Poli Iaşi, am aflat de la Basarab Panduru că „poate să fie şi alte greşeli”. Muuult e dolce şi frumoasă limba ce-o vorbim, dar ne bucurăm că în lumea comentatorilor literaţi care se cred plini de „mister” şi care invadează pedant spaţiul public, a venit şi Pandi să facă lumină, că furaseră geanabeţii becurile şi până acum era o beznă lexicală de-ţi băgai deş’tele-n ochi! Păi de ce să avem şi fotbal, dacă avem atât de mulţi părerologi?

ADVERTISEMENT

• Apropo de meciul Steaua – Poli Iaşi şi nu numai… Comentariul lui Bogdan Cosmescu, unul pur radiofonic, în condiţiile în care toată lumea vedea meciul cu ochii cât cepele, este o veche meteahnă a povestitorilor români de fotbal, care aminteşte de telerelatările ceauşiste de la TVR-ul anilor ’70 – ’80, când nu exista nici metaforă şi nici prezenţă de spirit, ci doar o luuungă plictiseală şi un recital de platitudini. Se vede că guriştii din ziua de azi n-au învăţat lecţia „carneţelului” lui Cristian Ţopescu, în care maestrul avea notat chiar şi ce mâncau la micul dejun bunicile, bunicii, câinii şi amantele din toate satele învecinate comunelor din care proveneau cei 22 de jucători aflaţi pe teren. Mâna pe carte, băieţi, mai faceţi şi voi nişte cornete sau măcar teleportaţi-vă în secolul trecut, în care încă mai trăiţi, la capitolele „educaţie” şi „mentalitate”!

• Acelaşi Bogdan Cosmescu era contrariat că la faza din minutul 87, cu William De Amorim în prim plan, arbitrul nu văzuse nici pic de ofsaid. Săracu’ n-a aflat că, în situaţia în care mingea îi parvine atacantului de la adversar, nu poate fi vorba despre ofsaid. Aşa se întâmplă când unii devin complici la propria lor execuţie…

• La Sport.ro, Ioana Cosma şi Mitică Dragomir (telefonic) l-au temperat pe Mihai Stoichiţă, care se încăpăţâna să-i facă educaţie lui Şumudică. „Dacă ar fi şi el mai liniştit, aşaa…”, se tânguia Stoichiţă, care a avut, însă, darul de a ne trezi nostalgii. Perdaful pe care i-l trăgea lui Şumudică părea „rupt” din desenele animate comuniste cu Bălănel şi Miaunel, care îşi predau reciproc, cu degetul arătător culisând în aer, lecţii de educaţie civică şi pionierească şi care, se vede treaba, au stigmatizat copilăria multor cetăţeni. E drept, uneori, Şumudică are o retorică demnă de un şerif care tocmai a depistat o conspiraţie internaţională care viza importurile de pate de fulgi de gâscă din ţările din lumea a treia, dar chiar dacă se joacă de-a războiul la 40 şi ceva de ani, tot rămâne un copil minune al antrenoratului mioritic, de la care mulţi au de învăţat, mai ales la capitolul ambiţie.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 841. 32 pagini + CD. Doar 10lei!