Fotbal intern

RADAR TV: Man, fengşuiu’ lui Gigi şi de ce are Simonica probleme cu psihoLogica. Bonus, nişte olteni!

Simona Halep se îneacă mereu la mal şi regula a fost confirmată şi de meciul cu Johanna Konta. Ştim de mai mulţi ani că jucătoarea noastră apelează la serviciile unui psiholog, dar se pare...
19.07.2017 | 16:39
RADAR TV Man fengsuiu lui Gigi si de ce are Simonica probleme cu psihoLogica Bonus niste olteni
ADVERTISEMENT

Simona Halep se îneacă mereu la mal şi regula a fost confirmată şi de meciul cu Johanna Konta. Ştim de mai mulţi ani că jucătoarea noastră apelează la serviciile unui psiholog, dar se pare că şedinţele nu dau rezultatele scontate. Potrivit Digi Sport, Simo a criticat-o pe Konta şi a cerut rejucarea ultimului punct, pentru că o lady din public a ţipat şi a făcut-o pe româncă să se oprească din joc. De ce a ajuns, însă, acolo, de ce a cedat psihic, de ce nu a suportat tensiunea, de ce, de ce de ce… Povestea asta aduce, cumva, aminte de celebrul moment de la meciul Universitatea Craiova-Benfica Lisabona, în care oltenii au trimis mingea în bară şi după joc s-a constatat că poarta era mai mică. Juveţii au făcut apel la TAS, numai că meciul nu s-a rejucat, iar portughezii s-au calificat şmechereşte în finala Cupei UEFA. Sigur, arbitrul de scaun Kader Nouni are partea sa de vină în privinţa eliminării Halepei de la Wimbledon, permiţându-i Johannei Konta să apeleze la o mulţime de şiretlicuri, cum a fost cazul întârzierii de la vestiar, dar, până la urmă, Halep a pierdut partida pe mâna ei. Firavă rău fata noastră! Cât despre cererile astea de rejucări şi despre mentalitatea mioritică păguboasă, care ne face să aşteptăm mereu ca alţii să ne facă dreptate, nu e prima oară când stăm pitiţi lângă tarla, aşteptând să se coacă pepenii, deşi, normal, nu sunt ai noştri. De ce nu mergem iar la TAS şi cu Halep, că doar ne-am abonat, iar în spatele uşilor larg închise găsim mereu pe cineva, dornic să se amuze…

În schimb, a surprins plăcut performanţa Monicăi Niculescu, ajunsă în finala probei de dublu, la Wimbledon. De la Virginia Ruzici n-am mai avut o româncă în această fază a competiţiei şi se pare că nu mai putem spune că doar cu o floare (Halep) nu se face primăvară, ci, într-adevăr, parcă reînvie tradiţia tenisului feminin românesc. Nu mă interesează scorul din ultimul act (apropo, o finală pe care n-a transmis-o nicio televiziune românească, o chestie înfiorător de ruşinoasă!), ci faptul că Monica noastră a devenit o forţă în tenisul mondial. Cine ştie, poate că, totuşi, nu peste mult timp vom avea şi noi o jucătoare care să triumfe la Wimbledon, la US Open sau la Roland Garros. Dar, până atunci, vorba lui Heraclit: ”Dacă nu curge, pică!”.

ADVERTISEMENT

Dormi în pace, Nea Sorin!

A plecat dintre noi cunoscutul ziarist Sorin Satmari. Fost jurnalist de calibru, ofiţer de presă al FRF şi şef al departamentului de imagine al LPF, vicepreşedinte al CS Dinamo şi nu în ultimul rând, scriitor de real talent, „nea Sorin” s-a stins la vârsta de 72 de ani, în urma unei boli necruţătoare. Poate că nimic nu mai este de spus, decât două versuri dintr-o poezie a unui alt grandios regretat, Adrian Păunescu: ”o generaţie se duce/ Încet o soarbe asfinţitul,/Purtându-ne prea greaua cruce/Rămânem noi şi Infinitul”. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Valeriu Iftime, finanţatorul lui FC Botoşani, a făcut o declaraţie simpatică, la Digi Sport: ”La nivel de actorie, nimeni nu se poate compara cu Gigi în fotbalul românesc!”. Păi, aşa e. Vorba aceea, nici războinicii nu mai sunt ce au fost şi copiază de la clasici. Gigi, care se crede Luke Skywalker, împrumută uneori personalitatea lui Mihai Viteazul şi curtea Palatului devine pentru el câmpul de bătaie de la Călugăreni. Umblă vorba prin târg că odată şi-a confecţionat o cuşmă dintr-un coş de lemne şi tot timpul se plângea că n-are destul de multă muniţie. Angajaţii bănuiau că e vorba despre o fracţiune rebelă a serviciilor secrete otomane, dar având în vedere că Gigi se sfătuieşte şi cu un alt prieten (M.M) obsedat de insistenţa ziariştilor, care se crede reîncarnarea Prinţesei Diana, s-a vehiculat şi implicarea unor membri IRA în cumplitul conflict.

ADVERTISEMENT

După prezentarea echipamentelor CSU Craiova, pe care tronează, fără niciun motiv, „Coloana Recunoştinţei Fără Sfârşit” a lui Brâncuşi, Radu Paraschivescu a avut o replică inspirată: ”Mi se pare la intersecţia dintre echipament sportiv şi costum popular. Poate cei de la Pandurii vin cu „Masa tăcerii!”. Dom’le, toate bune şi frumoase, e bine că ne întoarcem la matcă, dar tare mi-e frică să nu pună ăia de la Sepsi Sf.Gheorghe Mioriţa pe tricouri, că o să vrea şi ea certificat de unguroaică!

Invitat în studio de Radu Naum, Claudiu Niculescu a fost jovial şi sincer: ”După emisiunile cu Dică, mergeam acasă şi îmi luam notiţe. Să ştiţi că eu îmi notez mereu declaraţii ale marilor antrenori”. Dincolo de modestia admirabilă, exemplul lui Claudiu ar putea fi urmat şi de alţi tehnicieni, care, din păcate, nu-şi prea exersează talentele literare, dar în schimb se dau mari învăţaţi la televizor. Măi băieţi, luaţi exemplu, că aveţi de unde. Aşa a devenit celebru pentru oamenii „de rând” şi cârmaciul literaturii române, criticul în viaţă Nicolae Manolescu.

ADVERTISEMENT

„Aş da sânge de la mineeeee…”

După mult aşteptatul verdict de la TAS, care a consfinţit ceea ce era normal, adică faptul că titlul va rămâne la cei care l-au cucerit pe teren şi nu la şmecherii (cu doi de „şm”) pricinoşi, Gigi a declarat, în exclusivitate, pentru fanatik.ro: ”Noi nu am pierdut nimic. Mergem mai departe. Am cerut arbitraj, s-a judecat şi a câştigat Gică. Foarte bine. Viitorul e campioană. Ce vină să aibă Argăseală? Nu are nicio vină. Nu se pune problema de dat afară. Cu Gică nu am vorbit încă, dar i-am dat un sms. I-am scris doar atât: ”Felicitări!”. Aşadar, Hagi a reuşit performanţa – aşa cum, de altfel, s-a şi speculat pe toate posturile TV, să devină de două ori campion, în acelaşi an. Carpe diem, monşer! În privinţa perdanţilor, aceştia au reuşit de trei ori „performanţa” să piardă campionatul, pentru că, după ce au ratat pe teren şi la „cremenal” (vorba lu’ Nenea Iancu), s-au mai făcut de băcănie şi prin târg, târându-se, cât e căldura de mare, prin noroiul lipsei de fair-play.

Rivaldinho a declarat, pompieristic, pentru un site dinamovist: ”Mi-aş da sângele şi mi-aş pune capul în bătaia puştii pentru Dinamo!”. Radu Naum a replicat, amuzat:” Sper să nu-l credem niciodată…” Ei, sânge n-o să curgă, că nu-i Dracula Land, dar metafizica asta de stadion seamănă a imaginaţie de buldozerist, care se joacă acasă de-a bomba de la Hiroshima.

ADVERTISEMENT

E cald, e soare, plouă prea rar şi cacofonia iese pe străzi şi-n parcuri, să se plimbe. Ultimul exemplu a fost oferit de reporterul Marian Codirlă, înaintea meciului Astra-FK Zira (scor 3-1): ”Dani Coman spunea că Astra nu pleacă ca şi favorită”… Ce mai, maestre, ţi-ai rezervat un loc pentru posterioritate!

„Visele-s o lume de căăă…at”

Prezent în poziţie regulamentară să-şi susţină fiul victorios la meciul de la Giurgiu, generalul nea Puiu s-a lăsat înconjurat de microfoane şi a grăit pentru toate televiziunile, apropo de procesul de la TAS: ”Părerea mea e că ne-am făcut de râs!”. Cum zicea, bre, Chirilă în piesa aia? „Visele-s o lume de că..aaat”…. Nimic mai corect, nea Puiule, da’ matale, ca militar, tre’ să cunoşti originala tactică mioritică: victorioşi din fire, ne-am dus mereu cu jalba-n proţap la Înalta Poartă şi apoi ne-am întors, voiniceşte, cu capu’ntre urechi. Dar, cel mai jenant lucru e să te lauzi, ca şef al Ligii, că „de 3 ani se joacă aşa”, adicătelea după un regulament discutabil, după cum a recunoscut, fără să vrea, plictisitorul Gino Iorgulescu. Dragilor, e clar: România rămâne ţara lucrului bine fuşerit! Vorba lui Radu Paraschivescu, „cred că ei (n.r judecătorii de la TAS) ne aşteaptă cu încă un caz exotic”. De ce nu, pentru că doar cine n-are bani îi cheltuieşte pe prostii!

Vorba lui Stoican, „Liga 1 este mult superioară ligilor inferioare”. Păi dacă piticul Băluţă a intrat în istorie fiindcă a marcat, cu capul, primul gol al ediţiei centenare a campionatului României, e clar că suntem, un pic, duşi cu… capul. În sens metaforic, evident, pentru că nu există nimic mai surprinzător decât Liga 1, pe care, dacă n-o urmăreşti, degeaba trăieşti sau vorba lui „DD în direct”: Nici nu ştii ce pierzi! Reuşita lui Băluţă, din meciul Craiova-CSMS Iaşi (scor 2-0), e emblematică pentru un campionat Piticot (mai ştiţi jocul acela, din copilărie…), pe care Jonatan Swift, irlandezul care a scris „Călătoriile lui Guliver în ţara piticilor şi în ţara uriaşilor” ar fi gelos. Să dai gol cu dovleacul în condiţiile în care careul era populat de namilele ieşene, care dormeau precum tancurile americane pe tăpşanele irakiene, e, într-adevăr, o performanţă. Dar să-i vedem pe juveţi cum se descurcă şi în „dubla” cu uriaşii milanezi, că miracole s-au văzut multe, unde mai pui că şi „poporul” oltenesc e, el însuşi, un miracol, că d’aia le-au crescut băieţilor coloanele alea… de un orgoliu infinit de păgubos.

Cu Gică şi Andrei, la pârnăiuţ, via Krasnodar

Gică Craioveanu a fost simpatic: „Îl aştept pe Ivan, puşcăria asta mică – de la reclame i se trage comparaţia – , să devină golgheterul campionatului”. Acu’ îl aştepti degeaba, Gicane. A zburat la mama dracu’, la Krasnodar! Înainte însă, Andrei a driblat, mai întâi pe alţii şi apoi pe el însuşi, a fost din nou „superficial”, cum de altfel a remarcat şi comentatorul Mădălin Negoiţă şi până la urmă a devenit din „puşcărie” decentă, ditamai „pârnaia” de fotbalist, când s-a tirat la vestiare precum tramvaiul 14 (care cică există, deşi nu l-a văzut nimeni, vreodată) spre depou, sfidându-şi antrenorul şi colegii. Dom’le, ce face gărgăunele ăsta este ca o serenadă fără finalizare. E ca şi cum ai vrăji o gagică şi la momentul oportun ai adormi şi ar veni alt geanabete s-o ducă-n Herăstrău şi să-i cânte serenada aia de gaşcă fină, „uite luna, uite caru’,/ nu-i tantrist ca Bivolaru”. Să vedem dacă la Krasnodar îşi mai umflă muşchii de găină☺

Ştiţi de ce cântă galeria Craiovei atât de frumos? Pentru că oltenii sunt cel mai muzicali dintre români: muncesc cu SI LA, vorbesc cu nevestele cu FA, se culcă pe SOL, trăiesc din MI LA şi sunt FA LA ţării la fotbal. De când s-a auzit în Oltenia că „iubirea alb-albastră” va juca împotriva lui Milan, e veselie mare între suporteri, pe sistemul „Ştiinţa Craiova o răzbună pe Steaua”. Ştiţi voi, pentru finala aia pierdută cu 0-4… Păi, ce vă mai faceţi griji? Nici nu va conta rezultatul din teren, că-i batem la TAS. Cică italienilor li se zice „diavolii milanezi”, aşa că e simplu să-i declari satanişti recunoscuţi la nivel internaţional şi să recuzezi spiritele malefice, unde mai pui că în cazanul cu smoală de pe „San Siro” se va juca pe o căldură infernală şi în mod normal, neregulamentară. Nici măcar nu-i nevoie să-l transferi, în regim de urgenţă, pe dinamovistul Dan Matei Agathon, celebru pentru că i-a făcut catedrală lui Dracula. E de ajuns să te plângi că eşti discriminat de noroc. Drept şi prin urmare, TAS-u’ şi cu optimismu’ întăreşte exorcismu’”. Frate Marcele, fă-te că lucrezi!

Da, măi, Imnul Naţional! Nu vă e ruşine?

Deşi boschetarii „open minded” au vociferat la TV, Imnul Naţional trebuie cântat nu doar la meciul Juventus-Dinamo, ci înaintea tuturor partidelor din Liga 1! Aici nu facem pamflete şi nici nu există recurs, domnule Sile Tudor Samuilă, care ai afirmat: ”Să cânţi Imnul Naţional înaintea  meciului este împotriva legii!”. Şi a venit şi Zotta, cu altă „bijuterie”: ”Poate pune în periclitate….”Băi, bolânzilor cu origini discutabile, chiar nu vă e ruşine?  Da’ acu’ ne-am globalizat şi avem nevoie şi de tăntălăi. Apropo, Mustafa, eşti convins că Helmuth e un nume german?

Referitor la acelaşi joc, comentatorul (căruia nu-i reţin numele) a izbutit următoarea performanţă: ”Această echipă (n.r Juventus) juca în Liga a 3-a acum un an şi jumătate, primăvara trecută”. Dom’le, vorba lui Nicolae Titulescu! Celebrul diplomat coborâse în gara din Budapesta şi luat la întrebări de ziarişti, a… fornăit:” Păi le f…muma-n c..r!” Ei bine, a doua zi, a apărut în presa franceză următoarea declaraţie: ”Pour les fauts, tous les momments coulent!”.

Adicătelea, „Nebunilor le trece timpul greu”

La defilarea de 14 iulie, corespondentul Digi a văzut „veterani francezi din Primul Război Mondial”. Se ştie că franţujii trăiesc în jur de 120 de ani, precum site-urile care plagiază non-stop fanatik.ro.

Dan Ştefănescu şi Ionuţ Angheluţă au fost blânzi şi idolatri cu mizerabilul arbitru George Găman, la meciul FCSB-Voluntari. Centralul „n-a văzut” un fault clar al lui Maftei la Budescu, unul d’ăla, de ar zice Grădinescu „incredibiiiiil”, aşa cum n-a văzut nici atacul decapotat al lui Ovidiu Popescu la Marinescu, ăsta din urmă fiind de roşu… direct! După memorabile eşecuri, pe Vassaras l-a lovit o crampă liberală şi a adus în centrul atenţiei nişte incompetenţi memorabili. Aici, însă, se calcă pe bombeuri, care să mai prindă drept uz încă un an la buda FRF-ului.

Dennis Man e ca vinul nobil. Creşte în savoare, odată cu timpul. Deşi mulţi se pregăteau să-l înjure, după două ratări colosale, i-am făcut noi, ăştia de la fanatik.ro., o Flacără Violetă de a dat un gol genial, care i-ar fi făcut geloşi pe Zamolxe, Hermes Trismegistus, Gelu Votcan şi chiar şi pe Oreste. Man a fost „fengşuiu’” lui Gigi şi va fi un mare fotbalist. Pariez! Nu mai trageţi în copii! Adoraţi-i sau plecaţi din peluză! Peluza nostra brevis est!

Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.

ADVERTISEMENT