Editoriale

RADAR TV: Naţionala României, o turmă de elefanţi transpiraţi şi greoi din „Cartea Junglei”. Dar fără niciun haz!

• Am văzut la Digi Sport un film emoţionant: ”Ultimul vis al lui Francesco Totti”. Teribil! Cuvintele sunt mici... Întregul discurs al fostului internaţional a fost perfect, motivaţional...
13.06.2017 | 12:35
RADAR TV Nationala Romaniei o turma de elefanti transpirati si greoi din Cartea Junglei Dar fara niciun haz
ADVERTISEMENT

• Am văzut la Digi Sport un film emoţionant: ”Ultimul vis al lui Francesco Totti”. Teribil! Cuvintele sunt mici… Întregul discurs al fostului internaţional a fost perfect, motivaţional şi sentimental în acelaşi timp, fără să cadă în zona trombonistică. O îmbinare minunată şi o lecţie. Printe altele, Totti a spus: ”Să te naşti roman şi romanist e un privilegiu”. Asta înseamnă naţionalismul şi patriotismul modern, a respecta importanţa spaţiului care îţi dă cu adevărat valoare.

• Tot la Digi Sport, Dorinel Munteanu a declarat stupefiant: ”Daum a convocat jucători care sunt mai defensivi pe faza defensivă”. Ceaţă totală, nu alta! Sigur, mulţi l-au criticat pe selecţionerul german, încă de la începutul săptămânii, unii mai cu mănuşi, alţii l-au luat, de-a dreptul, la baionetă, după ce Daum a spus: ”Nu alerg după banii arabilor. Nu e felul meu de a fi”. Acesta a fost şi cazul lui Dan Filoti, care, mai în glumă, mai în serios, a ameninţat: ”Dacă pierdem cu Polonia, s-ar putea să-l împingem noi în deşert”. Numai că, antrenorul s-a arătat ceva mai raţional: ”Dacă demisionez, se va schimba echipa naţională? Vor fi aduşi alţi jucători? Fotbaliştii vor fi mai buni în cazul în care plec eu?”. Sigur, indiferent de motivaţia mărturisită sau nu a unor contestatari şi de faptele de arme (unele bune, altele de-a dreptul neinspirate) ale lui Christoph Daum, să nu uităm că ranchiunoşii nu pot avea farmec niciodată! Iar când în cazul unor antrenori care se „cer” mereu la butoane se mai aplică şi proverbul cu vulpea şi cu strugurii acri, lucrurile lunecă vârtos pe derdeluşul penibilului.

ADVERTISEMENT

„Uimbăldon” şi patologicul Şumudică

• Site-ul Gazzetta dello Sport s-a deschis cu o fotografie a românului Puşcaş, care a marcat un gol de generic pentru Benevento, reuşită ce i-a adus acestei echipe promovarea în Serie A. Cum ar zice clasicul în viaţă Marean Vanghelie? „Viitorul ţării este copiii care este!”

• Ionuţ Angheluţă de la Digi Sport se încăpăţânează să spună „Uimbăldon”. Acum, serios, că nu căutăm nod în papură, dar matale, măi Ionuţ, îţi sună bine? Nu te hărţuieşti singur, verbal, când te auzi? Totuşi, în privinţa mestecatului cuvintelor, mai rău de atât nu se poate. De aceea, suntem optimişti…

ADVERTISEMENT

• Înaintea finalei disputate de Simona Halep la Roland Garros, toate televiziunile abordaseră meciul prin prisma jocului tactic şi scoţând în evidenţă factorul emoţional. Doar la emisiunea lui Silviu Tudor Samuilă, de la Dolce Sport, s-a vorbit despre „bani”. Mă aşteptam mai mult de la confratele Alin Buzărin, invitat în studio, dar care a marşat şi el pe tema mercantilă. Dom’le, ştiţi ce le-aş dori eu ălora obsedaţi de parale, pentru care nu mai există nimic de corazon? Să moştenească toată colecţia de piepteni de aur a unui unchi bogătaş, când ei deja au devenit chelioşi…

• La sport.ro, Florin Lovin a declarat despre noua achiziţie a FCSB: ”Budi (n.r Budescu) e un jucător mai dificil de negociat cu el”… Domnu’ Lovin, un presupus agent de jucători vorbeşte un pic mai…corect gramatical. Sigur, pe lângă lecturile din manualele de limba gramatică, ai putea parcurge şi câteva volume de „Pagini aurii”, prin adresele atacanţilor care ţi-au trecut mingea printre picioare… „Tunel” îi zice!

ADVERTISEMENT

• În timpul prezentării la CFR Cluj, Dan Petrescu l-a întrerupt constant pe preşedintele Mureşan. Evident, n-a ratat ocazia de a se da… ”rotund”: ”Dacă era să aleg banii, am avut oferte şi ieri şi alaltăieri…”. Eee, aţi văzut ce filosofie de viaţă? Remarca asta ar fi fost şi pe gustul lui Constantin Noica, un antrenor moralist care, pe vremuri, le ţinea teorii juniorilor Pleşu şi Liiceanu!

• Şumudică a semnat… patologic! Aşa a recunoscut el, după parafarea contractului cu echipa Kayser: ”Turcia e pe gustul meu, că sunt nebun!”. Apoi, a dat-o rău în bară, pentru un antrenor cu pretenţii de… cum îi zice? „Mentalitate europeană”: ”Au co…ie!” Upps! Specialiştii de la Camera de Gardă au sesizat tumori maligne la nivelul scoarţei diplomaţiei şi al şpiţului educaţiei. E drept, Şumi stă încă bine, că nu-s foarte dureroase!

ADVERTISEMENT

Bâte de la Ostapenko, via Radu Naum

• Radu Naum a prefaţat cum nu se putea mai inspirat jocul cu Polonia: ”Să nu ieşim complet învineţiţi după această zi! Câteva bâte de la Ostapenko şi ajunge…” Profeţia era legată de lipsa lui Stanciu din primul „unsprezece”. Mda, asemenea meciuri – cum a fost cel dintre Halep şi letonă – merită (re)vizionate între două filme cu mardeală de la Lewandowski, traduse nazal în spiritul şcolii Irinei Nistor☺.

• Legat de discuţiile purtate pe marginea sistemului de joc folosit de Daum, Emil Grădinescu a povestit, la Dolce Sport: ”Cristi Chivu mi-a zis că pe parcursul unui meci, cu alt selecţioner, registrul tactic a fost schimbat de trei ori”. Răducioiu a avut altă părere: “Nu poţi face experimente, la Naţională e nevoie de rezultate!”. Corect, dar cum găseşti cheia, dacă nu încerci o serie de variante? Şi mai mult decât atât, avem şi jucătorii necesari? Până una alta, vreo două – trei generaţii s-au terciuit prin maşina de tocat a reconstrucţiei echipei naţionale, aşa că, probabil, problema nu-i aparţine DOAR selecţionerului. Însă, povestea asta cu schimbarea lui Daum – NEAPĂRAT – cu un antrenor român (ca să ne alintăm noi, că suntem „naţionalişti”, deşi nu i-am văzut pe unii purtători de opinie atât de înverşunaţi în materie de demisii şi pe vremea distrugătorului de calificări, Nea Puiu!) e brutalizată subliminal, intoxicată tenace pe termen lung, aşa încât să ajungă a lua derapajul drept normalitate. O avea şi neamţu’ lipsuri, da’ nici parte de linişte n-a avut… Asta nu înseamnă că mirarea…ironică pe care Daum a afişat-o odată cu întrebarea lui Marian Olaianos, „vă gândiţi să demisionaţi?”, este justificată. Aici, am avut de a face cu un puseu de lipsă de bun simţ. Nici mai mult, nici mai puţin! Ok, nu demisionezi, eşti convins că n-ai greşit şi că întregul context ţi-a fost nefavorabil, dar nu sfidezi! Şi asta, pe o tarapana de bani…

• Din comentariul TVR, marca Hossu & Olaianos, am aflat un paradox: ”Jedzrzejczyk a dat pe lângă minge şi a atins-o”. Ei bine, a atins-o Lewandowski de trei ori şi ne-a trimis în Infern!

• Problema lipsei de eficacitate în materie de expunere a unor valori pe plan internaţional a fost pe deplin „zugrăvită” de Emil Hossu-Longin: ”Aici, oamenii nu sunt prea interesaţi de adversara Poloniei. Le spuneam cine suntem şi ne întrebau: ”Armenia?”…. De necomentat, pentru că am devenit permanent incapabili şi de aceea enervant de anonimi.

Daum, tactică de (f)Alimentară!

• Am văzut cu toţii cum, în surda şi lucioasa lui neputinţă, Săpunaru l-a trântit în careu pe Lewandowski, sub ochii arbitrului, la 0-0. Un gest absolut inconştient, inadmisibil pentru un jucător cu o asemenea experienţă! Parcă ar fi jucat poarca în spatele vreunui bloc din Giurgiu, nu alta! Apoi, în minutul 39, tot „Săpun” a scăpat jucăria printre picioare, dar Tătăruşanu l-a blocat pe acelaşi Lewandowski. Sigur, nu Daum e de vină pentru aceste gafe… Din păcate, însă, am văzut, în locul „tricolorilor”, imagini cu o turmă de elefanţi transpiraţi şi greoi, desprinse din filmul de desene animate „Cartea Junglei”. Dar total lipsite de haz!

• Dacă în cazul lui Săpunaru am putut rememora melodia lui Doru Tufiş, „Un turist rătăcit”, la final ne-am reamintit-o şi pe Tamara Buciuceanu, cu acel cântec, „Unde sunt iluziili meli, pi cari li-am avuuut?”… Să pierzi cu 3-1 în faţa Poloniei, după un joc dominat de gafele unor fotbalişti umflaţi cu pompa ziarelor şi a televiziunilor (Săpunaru, Chipciu, Toşca), e absolut dezolant. Vorba aceluiaşi Emil Hossu-Longin, „rămânem cu fotbalul vintage. Prezentul e urât”. Ei şi ce dacă? În echipa de specialişti de la FRF nu mai avem locuri, dar în picioare… „se găseşte”.

• În studioul Dolce Sport, Florin Răducioiu s-a simţit „jignit” de prestaţia incalificabilă a „tricolorilor”, iar Emil Grădinescu, „umilit”. Au avut dreptate, pentru că dincolo de faptul că am devenit ciuca bătăilor, lucrurile sunt mult mai adânci. Referitor la simulacrul de joc al lui „Săpun”, Răducioiu a fost dur, dar corect: ”Am văzut o lipsă de inteligenţă din partea acestui jucător”. Numai că, ştiţi dumneavoastră vorba aceea, „nimeni nu e singur”, iar faptul că avem o întreagă echipă de giurumele stă mărturie. La cât de penibil au jucat, aceşti băieţi ar trebui trimişi pe străzi, să plimbe câinii din cartier pe 5 lei… Şi un covrig!

• Nici cu herr Daum nu mi-e ruşine, iar Marius Mitran a avut şi el dreptate, în studioul TVR: ”Această echipă naţională se întoarce cu spatele nu doar la viitor, ci şi la propriul său trecut”. Practic, în loc de fotbal, am asistat la un program de striptease cu nişte „cipăndei” care-şi dezgoleau, sugestiv, neputinţa. Păi, să spui că ataci şi când n-ai mingea, dar să tragi primul şut la poartă în minutul 30, e chiar jenant! Şi iar citez din Hosssu, „ori la bal, ori la spital!”. Adică, pierzi, dar măcar nu-ţi cumperi tactică de la (f)Alimentara…

• Unii ştiu să folosească vorbele precum strungul şi să-şi materializeze sentimentele ca şi cum ai zgâria în duşmănie podeaua cu rindeaua. Juristul Talpan, celebru şi pentru limbajul său din lemn de nuc, a declarat pentru Dolce Sport: ”Am câştigat un proces împotriva domnului finanţator Becali şi sunt foarte fericit”. Aşa se măsoară fericirea unora, ca o harpă tristă… E loc să fii bucuros că ai câştigat un „meci” în instanţă, dar de la bucurie la fericire este cale lungă. Subtilităţile astea le scapă unora, care poartă sufletul ca pe o pingea de ostaş sovietic. Da’ nu-i nimic, pentru că domnul Talpan a continuat şi mai… glorios decât a început: ”Alt proces? Nu ştiu. Am să vedem!”. E drept, lumea fotbalului ar fi mai săracă, iar televiziunile văduvite de materie primă, dacă n-am avea parte de inşi care se perindă prin bezna frazelor aşa, semănătorist, ca Moş Gheorghe la expoziţie. Ce să mai, discurs de… Talpan!

Această rubrică este un pamflet şi va fi considerată ca atare.

ADVERTISEMENT