Rădoi, cioclul de 3 lulele: 3 înfrângeri, 3 parale și un Hagi fals! Editorial necruțător Andrei Dicu

Antrenorul Mirel Rădoi le-a spus conaționalilor săi să „nu luăm multe”. Se referea la goluri, nu la puncte. Apoi, a mers în vestiar și s-a transformat, pe ascuns, în fostul jucător Mirel Rădoi, un ex-căpitan de echipă călit în focul și în fieful unor savanți de mucava (cum mai sunt unii prin Comisia Tehnică a FRF), și le-a zis subalternilor că e timpul ca băieții să uite și ce s-a spus și ce s-a scris și poate și ce s-a gândit, după mărețul său discurs.

Spălarea creierelor este o chestie tipică minților de gumilastic, numai că ea nu rimează și cu spălarea tabelei de marcaj. Din 1996 încoace, Echipa Națională nu a mai pierdut trei meciuri la rând: Islanda, Norvegia, Austria… Mai mult, am primit gol mereu, adicătelea în fiecare joc, dincolo de cele la care ne referim…

Mirel Rădoi ne miră pentru simplul motiv că nu mai are nicio legătură cu el însuși și cu felul în care pregătea, cu creierul și cu mingea, Echipa Națională de Tineret, într-o perioadă „atât de” recentă, încât nu ne vine să credem. Metamorfoza morții interne se externalizează, dar nici suporterii români și nici palmaresul „Tricolorilor” nu au vreo vină.

„Bine că nu am luat mai multe”

3 schimbări (inutile) la pauză cu Islanda și „doar” 6 goluri primite până la meciul cu Austria, în ultimele două jocuri. Na că a venit și al șaptelea, ca șeptelul să scape de o grijă… Suntem cei mai buni, pentru că, vorba unui coleg, bine că nu am luat mai multe….

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Asta a dorit și Rădoi, iar obiectivul a fost îndeplinit. FRF made by Burleanu i-ar putea oferi selecționerului chiar și o primă. Prima la dreapta sau la stânga, ura și la casierie! Evident, domnul Rădoi ar fi obligat să-l ia alături de sine și pe căpitanul echipei, domnul Tătărușanu, care în timpul liber face mișto de români, pe maestrul Mitriță care s-a obișnuit să leșine în iarbă și mai ales pe genialul, mirobolantul și inegalabilul Hagi, care, deocamdată, n-a căpătat tupeul de a ne cere să-i facem și lui un monument. Adevărul e că după trei pase greșite din trei, procentaj 100%, mai are un pic până să aspire la „sferele înalte”, în care sălășluiește un adevărat lider…

Până de curând, crezusem că spațiul abstract s-a născut numai în literatură. Ei bine, fotbalul le întrece pe toate, iar Echipa Națională este calea cea mai durabilă pentru a întâlni abstractul abstractului și stupizenia stupidului, din acest punct de vedere. Unii spuneau, în glumă, că merităm Premiul Nobel Pentru Pace. Pentru că nu mai batem pe nimeni… Aș adăuga faptul că nici măcar pacea nu mai e ce a fost, pentru că inclusiv amărâții de austrieci, un fel de nemți-adjuncți, n-au venit aici ca să ne bată, ci le-a „ieșit” pentru că le-am oferit ocazia. Parcă nici nu s-au omorât cu jocul, parcă așteptau o remiză de salon, dar prin letargia și prin neputința noastră i-am invitat la răsfăț.

Bancu’ cu Bancu, bun de pus la… rană

A fost o diferență enormă între jucătorii români și cei austrieci. Și din punct de vedere fizic, dar și tehnic. Marele – micul „Rege” Ianis Hagi a fost un jalon. Mingea curgea pe lângă el, dar dincolo de asta, rămâne pamfletul dezgustător al unei evoluții comune a „tricolorilor”, mult sub auspiciile Comunei Primitive.

Mitriță lătra precum un pui de dinozaur, cu capul plecat, parcă ieșit dintr-un ou abia uitat pe o barjă din Antarctica. Maxim deschidea ochii, urduros, ca și când ar fi privit, pentru întâia oară, o oază de stadion, pășind dintr-o grotă anonimă. Tătărușanu rămăsese năuc și cu ochii idolatru, la bara lui Gregoritsch, din debutul meciului, legat, probabil, telepatic, cu frumoșii comentatori TV, care se bucurau că „am avut noroc”.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Cel mai dulce dintre toți a fost, însă, Bancu. Cum, nu știți bancu’ cu Bancu? E savuros. „Când iei bătaie nu e bine, domnișoară, parcă știți și dumneavoastră!”, i-a zis internaționalul Craiovei unei reporterițe… Nu e nimic de comentat…

Poate fi, însă, analizată strategia lui Rădoi. El a încercat să „schimbe”, de dragul schimbării. Trauma noastră, veșnică și tipică. Nu schimbi, de dragul schimbării, pentru că un asemenea fenomen este similar cu o marotă. Sau dai impresia, domnule Rădoi, că le comiți de gura presei… În general, oamenii lucizi nu înlocuiesc, ci vindecă. Nu suntem chirurgi, într-un Ev Mediu destinat grefelor experimentale, ci se presupune că avem maturitatea relansării prin noi înșine, cu plombe la aplicarea cărora nici măcar copiii preșcolari nu mai lăcrimează. Mă rog, spre deosebire de unii adulți, dar aceasta e altă discuție…

O ceață dezlânată și un frig veninos s-au lăsat în urma „schimbărilor” făcute de selecționer, pentru că despre lipsa de coerență și de orice sens tactic nu e cazul să mai vorbim acum. O vor face adevărații specialiști și.. parcă aud, deja, scrijelitura creionului lui „Mister” Cornel Dinu, pe acest portativ…

Între dramele relaxante și discursul unui bolșevic

Pe la noi, prin bătătură, tot ghiveciul ăsta se mai numește și „caterincă”. Doar că povestea aceasta, acest semi-umor sadic, nu ține loc de viață. Chiar dacă Mirel Rădoi a scris istorie cu Naționala de Tineret, e momentul să scrie și o coală în alb, fără cerneală simpatică, începând cu acel cuvânt acid, „Demisie”. Nu se regăsește aici, nimeni nu-i reproșează decât că s-a încărcat exact cu ce nu poate duce și nimic mai mult.

Există, pe lumea asta, drame relaxante. Dintr-o durere poți renaște, dar dintr-o letargie, mai greu. Iar schimbarea discursului unui mentor (așa cum ar trebui să fie un selecționer) poate duce nu doar la o debusolare generală, ci la cutremure interioare. Dacă Rădoi ar fi avut un asemenea „tril” privighetoresc într-un vestiar înțesat cu puști de 18-19 ani, pentru ca ulterior să-l schimbe ca pe o cămașă veștejită, acei copii ar fi călcat pe gazon cu creieri de mucava. Nu te joci cu suflete, nu te joci cu minți, nu te joci cu țara. Pentru că Țara înseamnă oamenii…

Singurii care „schimbau macazul” în asemenea fel erau, pe vremuri, educatorii bolșevici, aduși în România cu un singur scop: spălarea pe creier! Noi încercăm să ne spălăm de moravuri, eventual să nu mai pierdem câte 3 meciuri la rând și să ne construim o mentaltate. Nu una de „învingător”, cum spun mulți. Dar MĂCAR una… că nu avem niciuna!

Am crezut că, în mandatul lui Rădoi, Echipa Națională va prinde rădăcină. O naivitate care ne-a costat timp…. Am zărit, însă, alt peisaj. Jumătate, piscuri, jumătate creste. Plus un hău care înaintează către noi, lăsând în urmă un șir de gropi cenușii, pe o alee galbenă.

Ne-ai ucis, Mirele! Ești cioclul nostru, numai bun la zarurile Croitorașului cel Viteaz! 3 din 3 lovituri, procentaj maxim! Globul de gheață al Lunii s-a aprins. Iar tu, Ianis, cel cu procentaj, de asemenea perfect, nu uita că voi, cei din Echipa Națională, trebuie să ne faceți nouă, suporterilor, o statuie, cel puțin pentru răbdarea și pentru îngăduința cu care vă privim. Că tot vorbea cineva, în secolul trecut, despre chipuri cioplite…