Radu Buzăianu, vedeta de la B1 TV, secrete nespuse: “Îmi plăcea să fiu celebru”

Radu Buzaianu, cunoscutul prezentator al emisiunii ‘Bună, România!’ de la B1 Tv, ne vorbește despre perioada de început, când au început să-l recunoască oamenii pe stradă și, așa cum singur declară, celebritatea era scopul.

Radu Buzăianu, despre celebritate și poziția de vedetă TV

Radu Buzăianu, cunoscutul și originalul prezentator al emisiunii ‘Bună, România!’ de la B1 Tv, alături de Răzvan Zamfir dezvăluie, în exclusivitate pentru FANATIK, detalii despre copilăria lui și perioada liceului, când a încercat să scoată la iveală cea mai bună varianta a sa.

Radu Buzăianu ne vorbește despre soția lui, Dana, alături de care are trei copii minunați și recunoaște că, în cazul unui conflict în familie, soția lui este mai înțeleaptă și rezolvă mai repede problema.

Cunoscutul prezentator ne vorbește despre cel mai greu moment din viața lui, ziua în care a aflat că tatăl lui este bolnav de cancer și recunoaște că singurul lucru la care nu ar reununța pe lumea asta este credința.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

“Când te recunosc primii oameni pe stradă începi să devii un pic mai important decât tine”

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte vreo întamplare memorabilă?

-Am avut o copilărie făcută cum se face, făcută la bloc, în nordul Bucureștiului, unde acum au izbucnit toate clădirile multinaționale și viața a devenit cumva alta. A fost o copilărie cu fotbal jucat pe stradă, pe vremea când rar trecea o mașină. Nu e mult de atunci, dar pare din altă lume. E de pe vremea când cei mai puțin capabili de fotbal dintre noi, puteau sparge geamuri, că nu erau din termopan.

Cum te distrai cu fratele tau? Vă iubeați, vă mai băteați? 

-Ambele. Eram căpitanii echipei de fotbal din fața blocului, cu care jucam cu cele ale altora. Și când ne certam făceam două echipe din una.

“În liceu m-am hotărât că nu mai îmi permit să fiu timid”

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau rebel?

-Am terminat liceul de lângă Parlamentul României, ‘Mihai Eminescu’ se numește. În liceu m-am hotărât că nu mai îmi permit să fiu timid. Și m-am apucat de ce sunt acum. Foarte rebel n-am fost niciodată. Am acceptat mereu coordonatele și am încercat în cadrul lor să scot cea mai bună versiune a mea. Așa eram și la liceu. Un puști care încerca s-o scoată la capăt.

“Ce am pierdut încă nu știu să evaluez”

După atâția ani de televiziune, ce simți că ai câștigat și ce ai pierdut?

-Asta e dintre întrebările importante în care trăiesc. Mereu trebuie să-mi fac un calcul de rentabilitate. Ce pierd, câștigând. Am câștigat posibilitatea de a îmi crește copiii cu ideea că tatăl lor a reușit în viață.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Ce am pierdut încă nu știu să evaluez. O să aflu la final, când se trage linie. Fac lucrurile gândindu-mă la ziua aia. Ceea ce propun tuturor. Să facem lucrurile, ca și când din lumea asta se mai și pleacă.

Omul de televiziune: “Reușim să ne facem auziți fiind diferiți de ceilalți”

Cum te înțelegi cu Răzvan Zamfir, colegul tău de platou? Cum reușiți să vă faceți auziți în nebunia asta de mass media?

-Reușim să ne facem auziți fiind diferiți de ceilalți. Întotdeauna, într-un vacarm, se va distinge tonul diferit. Facem emisiuni zilnic de 5 ani. Ne știm. El mă știe pe mine. Eu îl știu pe el. Vorbim două ore zilnic de 5 ani. Nici cu soția nu vorbesc atât. Ne apropie mai multe decât ne despart. Iar la întrebările importante, avem același răspuns, asta a făcut ca lucrurile să meargă.

“E greu spre imposibil să fii nou”

Ce voiau să vadă telespectatorii acum 10 ani si ce vor să vadă acum?

-Eu nu sunt convins că vor să vadă ceva anume. Nu cred că lumea a vrut Coca-Cola și d-aia a apărut. Cred că e invers. Li s-a dat și au început să vrea. În România, publicul vrea cam același lucru. Show-urile mari de divertisment sunt aceleași de acum 10 Ani. Prezentatorii televiziunilor de știri sunt aceeași, zicând aceleași lucruri, de 10 ani. Rar apare ceva nou. Și e greu spre imposibil să fii nou. E un malaxor al repetiției in care trăim. Trăim aceeași zi, ascultând aceeași oameni zicând aceleași lucruri.

Când te-ai simțit cel mai dezamăgit în profesia ta?

-Când simt că publicul nu vrea să audă altceva decât crede. Atunci am sentimentul ăsta. De profesie îngustată de chestia asta, de oamenii care te percep util doar când spui ceva ce au deja în cap și vor s-o audă și la televizor. Nu mai e o meserie a formatului de opinii, ci una a fixării lor. Nu trăiesc mereu cu aceeași opinie ca a publicul meu.

“Am avut o perioadă când îmi plăcea să fiu celebru” mărturisește Radu Buzăianu

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-La început. Când te recunosc primii oameni pe stradă începi să devii un pic mai important decât tine. Contează mult și care e scopul sub care trăiești. Am avut o perioadă când îmi plăcea să fiu celebru. Când ăsta era scopul. Acum e doar un mijloc.

“Îmi propuneam să îmi înving limitele vorbitului în public”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-Da. Am prezentat balul bobocilor facultăților de geografie și filosofie. L-au făcut împreună. Și celui căruia i s-a propus să prezinte i s-au părut bani puțini. Și mi-a propus mie. Mie oricât mi se părea mult atunci.

Eram în perioada în care îmi propuneam să îmi înving limitele vorbitului in public. Și așa am reușit. Făcând abstracție de sentimentul că nu pot. Și ajutându-mă de instinctul de conservare care mobiliza resurse în mine neacceptând să mă fac de râs. Aveam 18 ani.

Meseria de tată: “Încerc să fiu ceva de care să-si aducă aminte cu plăcere”

Cum ești ca tată? Fac fetele din tine ce vor? Damian a echilibrat balanța?

-Să știi că nu prea dau credit zodiilor. Le creditez atât de puțin, încât nu știu ce zodii au. Ca tată încerc să fiu ceva de care să-si aducă aminte cu plăcere.

Ce ai învățat, până acum, de la copiii tăi?

-Să împart. Viața, amintirile, casa. Asta am învățat. Și cred că am învățat și să îmbătrânesc.

“Important e când m-am îndrăgostit ultima oară”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Nu mai știu. Mă îndrăgosteam mereu. Important e când m-am îndrăgostit ultima oară.

Ce înseamnă Dana pentru tine? Care este primul gând care-ți vine în minte când te gândești la ea?

-Îmi vine in minte să îți răspund cu o replică a lui Jack Nicholson din “As good as it gets”: ”You make me wanna be a better man”. M-a făcut să pot să fiu un om mai bun.

“Ea, fiind mai înțeleaptă, ajută mai mult la rezolvarea problemei”

Când apare un conflict, cum reușiți să-l gestionați? Cine cedează primul?

-Înțelegând că scopul nu e conflictul, ci rezolvarea lui. Oamenii, fără să își dea seama, de multe ori se ceartă, scopul fiind cearta, nu rezolvarea problemei. Noi ne certăm productiv. Ea, fiind mai înțeleaptă, ajută mai mult la rezolvarea problemei.

“Greșelile ne împuținează, sunt multe pe care nu le-aș mai face”

Daca ai putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ai mai repeta?

-O perioadă din viața mea m-am ocupat cu interviurile. Cu statul de vorbă cu oameni. Și toți aveau chestia, spusă cu impresia că îi face interesanți, că nu regretă nimic, că și greșelile i-au făcut cine sunt. Sigur că suntem făcuți și din greșeli. Dar scopul e să fim cea mai bună versiune a noastră. Greșelile ne împuținează. Sunt multe pe care nu le-aș mai face. Dar viața e ceva ce se înțelege privind înapoi, dar se trăiește privind înainte. Nu-i a mea. E a lui Kierkegaard.

Cel mai greu moment: “Am aflat că tata e bolnav de cancer”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Nu ierarhizez. Am să îți relatez unul, fără să-l stabilesc ca fiind cel mai greu. Am aflat că tata e bolnav de cancer. Că trebuie operat de urgență. Eu prezentam o emisiune de divertisment atunci. Am plâns 10 minute în parcare. Apoi m-am dus și am făcut o emisiune la care, din spital, au râs și ai mei, și asistentele.

E un moment în filmul Chaplin, în care Robert Downey Jr îl interpretează magistral. Și e un moment in care, în tren, înainte să ajungă în gară în care-l aștepta mulțimea și toată presa vremii, află că iubita lui din copilărie a murit. El plânge. Se blochează. Asistenții îl întreabă ce să facă. El stă, le răspunde: We smile! Și coboară zâmbind către mulțime.

Ce nu ai face niciodată în viața ta?

-Nu aș renunța la credință. Sunt dintre oamenii credincioși.

“Am câștigat, nepierzând”

Ai jucat vreodată la Loto?

-Nu. Nu sunt și dintre cei norocoși. Dar dacă aș fi jucat săptămânal, de la 18 încoace, nu știu cât costă un bilet, dar sunt de atunci vreo mie de săptămâni. Puneți la prețul biletului atunci 3 zerouri. Și putem considera că suma asta am câștigat-o, pentru că n-am pierdut-o. Eu așa am fost in viață. Am câștigat, nepierzând.

Ce ai face dacă ai fi, pentru o zi, președintele țării?

-Mi-aș da demisia. Nu am ce să caut acolo.

Ce planuri si proiecte ai pentru anul 2023?

-Pe lângă emisiunea pe care o facem, cu care am planuri de viitor în continuare, nu doar pe 2023, mi-am făcut un canal de Youtube, se numește “ce se întâmplă”. Unde explic chestii despre ce se întâmplă prin lume. La care țin foarte mult. Și care e un plan important al meu pe anul ăsta.