Care este – sau mai bine spus ”a fost” – rafinăria din România care a ajuns în prezent o ruină, o ”piesă” de fier vechi. Clădirea este aproape de demolare din cauza degradării și lipsei de interes a autorităților.
După căderea regimului comunist, industria din România a avut de suferit enorm. Statisticile spun că 1256 de intreprinderi au fost închise după Revoluție. Milioane de oameni au rămas pe drumuri și, neavând de ales, au luat calea străinătății.
Pe această listă lungă găsim și ”Steaua Română” din Câmpina. Unitatea a fost desființată în 2020. În mod oficial, povestea societății din Prahova a luat sfârșit pe 18 aprilie 2022. Atunci, după 126 de ani, Tribunalul Bucureşti a dispus radierea societăţii. Steaua Română a fost cea mai longevivă rafinărie petrolieră din Europa.
Situată la circa 100 kilometri nord de București, aceasta ocupă o suprafață de 49,6 ha. A fost singurul producător de parafină din țară. De-a lungul ultimilor 100 de ani, peste 40% din producția rafinăriei o reprezentau exporturile. Avea o cifră de afaceri de peste 100 milioane euro pe an.
Avea o capacitate nominală de rafinare de 400.000 tone țiței/an. În urma privatizării realizate în 1997, pachetul majoritar de acțiuni (82,45%) a intrat în posesia firmei Omnimpex Chemicals, rafinăria având un capital integral privat românesc.
Steaua Română ascunde și o bucată din istoria țării noastre. Considerată California Europei, protejata Regelui Carol I sau ținta armatei americane, fabrica a fost și un loc de ucenicie pentru viitorii lideri comunişti, casă pentru mii de oameni ai muncii, dar și platou de filmare. Azi, în zonă vedem doar multă rugină și mărăcini în jurul clădirii.
Dacă derulăm mult în istorie vedem cum Rafinăria Steaua Română a fost construită în perioada 1895-1897. Încă din anul 1895, după emiterea primei legi a minelor în România, s-a înfiinţat societatea anonimă ”Steaua Română”, cu capital atât român, cât şi străin.
Peste doi ani, în 1897, Rafinăria a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul oraşului Câmpina, extinzându-se pe o suprafaţă de 13,5 hectare şi fiind considerată cea mai modernă şi mai mare dintre rafinăriile din Europa.
Adevărata dezvoltare a rafinăriei s-a produs între anii 1898-1913. Dacă în primul an de funcţionare, 1897, rafinăria distila circa 30.000 tone ţiţei/an, după numai 2 ani, în 1899, distila circa 95.000 tone/an, iar înainte de 1914, circa 560.000 tone/an.
Rafinăria din Prahova a trecut și prin momente istorice majore. În timpul Primului Război Mondial, când România a intra în luptă alături de statele Antantei, întregul sector petrolier intra sub controlul gospodăriei de război.
În noiembrie 1916, majoritatea instalațiilor rafinăriei au fost distruse de către Aliaţi pentru a nu cădea în mâinile inamicului. Imediat, sondele şi rafinăria au fost refăcute în regim de urgenţă de către germani.
”Era de glorie” a rafinăriei a fost perioada interbelică. Atunci au fost modernizate instalaţiile, au fost cumpărate utilaje noi, ajungându-se la prelucrarea unei cantităţi record de 1,4 milioane tone de ţiţei/an.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Rafinăria „Steaua Română” a lucrat din plin. Uzina a furnizat frontului motorină, benzină, uleiuri şi alte derivate.
Anul 1943 este un punct de cotitură. Pe 1 august 1943, escadrilele britanice şi americane au bombardat Rafinăria Steaua Română. Au fost distruse instalaţiile, sondele. A rămas în urmă un adevărat dezastru.
În 1944 (5-6 mai; 10 şi 18 august), rafinăria a suferi alte 4 bombardamente, care o aduc în stare de neoperativitate. După război, rafinăria a necesitat de 4 ani pentru a se reface. Din 1948, la naţionalizare, regimul comunist a preluat rafinăria în stare de funcţionare la capacitate refăcută, de circa 500.000 tone/an.
Acum, după 127 de ani de istorie, se dorește demolarea clădirilor rafinăriei. Proprietarii acesteia au cerut de la Primăria Câmpina certificate de urbanism pentru demolarea clădirilor din ansamblu. În replică, Fundația ProPatrimonio a lansat un avertisment și a cerut Ministerului Culturii să intervină pentru a stopa dispariția celei mai vechi rafinării din România, cu valoare istorică și arhitecturală.
Anul trecut, pe 7 august, la cererea proprietarilor fostei rafinării, firma Ecogen Power SRL, Primăria Câmpina a emis 18 certificate de urbanism informative pentru adresa imobilului. În 23 august, primăria a emis încă 11 certificate de urbanism pentru desființarea aproape în totalitate a clădirilor din vechea rafinărie, cu excepția a două hale de cărămidă.
”Războiul” între cei care doresc demolarea și cei care insistă pentru păstrarea clădirilor pare unul de lungă durată. ”Este cea mai veche rafinărie existentă în România și singura care și-a menținut în mare măsură integritatea fizică și autenticitatea. Asta pentru că retehnologizările prin care a trecut s-au făcut judicios, în scopul economiei de materiale și bani.
Astăzi a rămas singura unitate industrială istorică completă a României, în domeniul petrolier – reprezentativ pentru identitatea națională”, potrivit Fundației ProPatrimonio, citată de Hotnews.