Ramona Păun atrage privirile oriunde s-ar afla. Are o frumusețe intensă, naturală, caldă, „nefardată”. Este normal să o iubească nu numai bărbații, ci și… camera de luat vederi! Apariția ei la pupitrul știrilor sportive din jurnalele de la Pro TV îndulcește veștile că n-am marcat niciun gol la EURO U21 în grupa găzduită de stadionul Steaua, că ne-au bătut Kosovo și Insulele Feroe la handbal masculin și Islanda la baschet feminin sau că ne-am clasat pe locul 25 din 30 de participante la Campionatul Mondial de gimnastică artistică pentru juniori…
Ramona, intrăm în joc fără încălzire: spune-mi repede evenimentele sportive majore din anul în care te-ai născut! Ca să-l… ghicească cititorii, nu vreau să-l spun eu!
– Îmi pare rău că nu m-am născut cu câțiva ani mai devreme, pentru că mi-aș fi dorit să fi putut trăi bucuria celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Anul meu de căpătâi este și anul în care Maradona a câștigat titlul mondial cu Argentina. 😊
Apoi, primii 18 ani i-am petrecut în Vrancea. Până la 14 ani, am locuit într-o zona superbă din Munții Vrancei, iar copilăria mea a fost că o poveste plină de aventuri, de conexiune profundă cu natură și oamenii.
Am studiat la Colegiul Național Unirea din Focșani, iar Facultatea de Jurnalism am făcut-o în Sibiu. Mai am un frate mai mare cu 14 ani decât mine, care are trei copii pe care îi iubesc foarte mult și de care sunt tare mândră. Doi dintre ei sunt gemeni și locuiesc deja în București, sunt în primul an de facultate. Ai fi zis că sunt… mătușică de studenți? 😊
Niciodată, sincer… Cum ai ajuns, „tușică”, în televiziune?
– Cariera mea în televiziune a început cu pași mici atunci, în primul an de studii în Sibiu, 2006, la o televiziune locală, într-o emisiune pentru studenți.
La începutul anului doi de facultate, m-am dus la un casting la ProTV Sibiu pentru postul de reporter și corespondent pentru știrile naționale. Probele au fost trimise la București, am fost chemată ulterior pentru alte probe suplimentare la ProTV București și am avut marea șansă să fiu primită în această echipa extraordinară.
Imediat cum am terminat facultatea în Sibiu, în 2008, am fost transferată la București, la postul de sport al Pro-ului, Sport.ro, unde am prezentat până în 2014. Apoi, din 2015, am venit la știrile din sport la Pro TV.
„Înainte de examenul de bacalaureat, toată familia insista să dau la Academia de Poliție, începusem să fac pregătiri intense pentru admitere, dar intuiția îmi spunea că nu acela drumul meu. Așa că, după BAC, am hotărât să-i înfrunt și le-am spus categoric că renunț la poliție și merg la Facultatea de Jurnalism. A urmat o perioadă tensionată, cu toții au crezut că fac cea mai mare greșeală cu viitorul meu, dar prezentul demonstrează că n-a fost deloc așa și că intuiția a fost mereu cel mai bun sfătuitor al meu”
De ce sport și nu alt domeniu?
– Doi ani am fost reporter pentru știrile generaliste de la ProTV și nu-mi imaginăm că traseul meu se va îndrepta către știrile sportive. Însă mereu m-am uitat cu interes la competițiile importante, fratele meu era microbist și trăiam intens alături de el din fața televizorului.
Îmi amintesc că am plâns amândoi în ’94, când România a ratat calificarea în semifinale la Campionatul Mondial. Când a venit propunerea să mă transfer la Sport.ro, am simțit că e o șansă pe care nu trebuie s-o ratez. Iubesc ceea ce fac, lucrez cu cei mai buni în echipa de știri sportive de la ProTV și sunt foarte recunoscătoare pentru asta.
Cel mai amuzant moment dintr-o emisiune?
– Eram pe știrile de dimineață și mi s-a rupt nasturele de la cămașă cu trei secunde înainte să întru în direct. Toată lumea din regie și platou a izbucnit în râs, la fel și eu… Noroc cu colegul de la cameră, care a avut viteză de reacție și a făcut un cadru strâns doar cu fața mea și nu mi s-a văzut sutienul!😊
Dar cel mai greu, mai neplăcut?
– Eu sunt o persoană foarte empatică și mi-e foarte greu atunci când prezint evenimente dramatice din sport. A fost crunt să anunț moartea lui Marian Cozma sau a lui Kobe Bryant, îmi tremurau și picioarele, nu doar vocea.
Cum împarți timpul între familie și meserie? Sunt multe seri în care ești „la televizor”, nu acasă…
– Când faci cu bucurie o anumită profesie, nu simți că sacrifici viața personală pentru carieră. Din fericire, îmi rămâne suficient timp și pentru cei dragi. Mi-am petrecut de multe ori Crăciunul, Paștele și alte sărbători în redacție, dar fugeam direct acasă după prezentare și prețuiam și mai mult momentele cu familia.
Te oprește lumea pe stradă?
– Mi se întâmplă să mă mai recunoască… Dar nu mă oprește nimeni. Suntem atât de mulți oameni de TV în România, încât publicul e obișnuit, nu mai e uimit atunci când te vede.
Câți fotbaliști ți-au cerut numărul de telefon?
– N-am făcut o lista că să-ți spun un număr exact… Cert e că atunci când am fost abordată, au făcut-o într-un mod elegant. Pot să-ți spun doar cui i l-am dat… Nimănui. 😊 Nu mi-am dorit niciodată să amestec profesia cu viață personală, am preferat să vorbesc despre sportivi doar la știri.
Cu ce echipă ai ținut prima dată, în copilărie? Dar acum cu cine ții?
– Cu Steaua. Fratele meu era suporter înfocat și de la el am preluat „microbul” în copilărie. Între timp, mi-am redirecționat pasiunea pentru sport mai mult către tenis, iar din fotbal îmi place Borussia Dortmund. M-a impresionat povestea renașterii echipei și m-am îndrăgostit și de suporteri când am fost pe „Westfalenstadion”, stadionul lor, la un meci Borussia – Real Madrid.
Cu cine ții în „meciul” FCSB – CSA Steaua?
– Sunt doar un mesager al disputelor pe această temă, le prezint la jurnal și aștept cu interes rezultatul „meciului”.
M-ai fentat „din preluare”, stelisto… Care este sportul tău favorit?
– Tenisul. Îmi place foarte mult să joc tenis. În mare parte, datorită lui Nadal, pe care am avut șansa să-l văd la Masters-ul de Roma. Este extrem de muncitor, serios, familist și nu are niciun strop de aroganță. Pentru mine, asta este definiția unui om valoros, indiferent dacă este sportiv sau om obișnuit.
În ce sport ți-ar fi plăcut să fii campioană mondială?
– La patinaj artistic.
Dacă nu făceai televiziune, ce ți-ar fi plăcut să fii, în ce domeniu ți-ar fi plăcut să lucrezi?
– Mi-ar fi plăcut să fiu artist. Iubesc muzica de când eram mică și sunt dependentă de concerte. Muzică mă vindecă, mă liniștește, îmi da poftă de viață, îmi oferă toate stările de care am nevoie.
TOP 3 sportivi favoriți all time? Și cea mai mare calitate a fiecăruia…
– Ayrton Senna, un mix uluitor de modestie și competitivitate uriașă. L-am adorat mai ales pe omul Senna. Michael Jordan, un lider și un motivator colosal, cu o capacitate supranaturală de muncă. Rafael Nadal, control mental excepțional, joacă fiecare minge ca și cum ar fi punct decisiv.
Cum a reușit norocosul tău iubit Cosmin Mihăiță să te impresioneze?
– Cu inteligența și umorul lui.
Care este prima lui calitate?
– Mi-e greu să-i dau prioritate uneia anume. E un om foarte bun, nu-i judecă pe alții și nu-l interesează opiniile celorlalți, așa că nimic nu-l oprește din ce-și propune, e generos, răbdător, determinat, optimist, cald și foarte amuzant.
Cosmin cu ce echipă ține?
– Barcelona.
Să te întreb de căsătorie? Știu că aveați planuri mari, dar vi le-a încurcat nenorocitul ăla de COVID-19…
– Lucrăm la tactica de joc. 😊
Unchiul lui Cosmin este cunoscutul actor George Mihăiță… Celebrul „Bebe Măcelaru’” 0„Clanul” de la Pro TV… Cum este „Bebe Măcelaru” în realitate, la o masă duminicală în familie să zicem?
– Este fix opusul personajului din „Clanul”. Este unul dintre cei mai blânzi și generoși oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Este o bucurie de fiecare dată când îl văd la reuniunile de familie.
Apropo de… mese, cum reușești să-ți păstrezi silueta de invidiat?
– Mă străduiesc să pun rațiunea să aleagă ce să mănânc, nu poftele. Sigur că mai cedez din când în când tentațiilor, dar, în general, sunt preocupată să consum alimente din care să-mi iau nutrienți. De fiecare dată când merg la cumpărături, citesc cu mare atenție etichetele și pun înapoi pe raft tot ce conține substanțe nocive.
„Ca mișcare, cel mai mult îmi place să joc tenis. E o formă foarte eficientă de mișcare și relaxare prin care reuşesc să mă deconectez. La tenis, pur şi simplu îmi golesc mintea, deşi fizic, tenisul e destul de solicitant. Merg la sală şi, când vremea permite, mă plimb cu bicicleta”
Nu te mai întreb ce preferi între câine și pisică pentru că știu de relația ta specială cu Kido… Cum a intrat în viața ta?
– Am descoperit rasa lui în urmă cu foarte mulți ani, în filmul „Hachiko”. Rolul de pui a fost jucat de un Shiba Inu, rasa lui Kido, iar cel de adult de un Akita Inu.
Sunt rase înrudite, dar puii de Shiba Inu sunt de-o drăgălășenie infinită și din acest motiv au ales rasa lui Kido în film. Din acel moment, am făcut o obsesie pentru această rasă și mi-am promis că o să facă parte și din viață mea la un moment dat.
Care este „obiceiul” lui cel mai… impresionabil? Cu ce te „topește” cel mai tare?
– Mă fascinează toate obiceiurile lui, dar în mod special salturile similare cu cele ale unei căprioare, atunci când are chef mare de joacă. Mă minunez mereu de frumusețea lui, este extrem de inteligent… este normal să-l laud, nu? 😊
Este foarte cuminte când stă singur sau când sunt acasă și vede că n-am timp de el, e foarte amuzant, e ascultător și iubește oamenii. Și Elon Musk am văzut că are tot Shiba Inu… și m-am bucurat. 😊
Ținută elegantă sau sport?
– Elegantă.
Cafea sau ceai?
– Cafea.
Tărie, bere, vin sau șampanie?
– Vin. Că doar m-am născut în patria vinului, Vrancea.
Mâncarea preferată?
– Peștele. Gătit în toate variantele posibile.
Desertul preferat?
– Tort cu cremă de vanilie și fructe de pădure.
Munte sau mare?
– Munte.
Locul preferat de concediu?
– New York.
Film sau carte?
– Hmmm… greu de ales… Mai întâi un film la cinema, iar seara, înainte de culcare, o carte.
Filmul preferat?
– Serialul „Seinfeld”.
Cartea preferată?
– „Magicianul”, de John Fowles.
Actorul preferat?
– Tom Hardy.
Muzica preferată?
– Pop rock, rock alternativ. La cealaltă extremă a portativului, iubesc și pianul.
Cântăreț, formație preferată?
– Dermot Kennedy pe pop rock. Ludovico Einaudi pentru pianul lui fermecat. Imagine Dragons cu rock de… Los Angeles!
Autoturism, motocicletă, bicicletă sau… trotinetă?
– Mașină. Îmi place la nebunie să conduc, mai ales pe drumurile din străinătate, unde am făcut mii de kilometri.
Unde te-ai stabili dacă ai pleca mâine din România?
– New York! E orașul meu preferat, în care am trăit cele mai intense experiențe din viața mea. Recomand tuturor celor care ajung în New York să meargă neapărat pe Broadway.
Eveniment monden sau relaxare în doi?
– Categoric relaxare în doi!
Cină romantică sau ieșire cu prietenii?
– De ce s-ar exclude? O ieșire cu prietenii după o cină romantică.
Gătit acasă sau masa în oraș?
– Gătit acasă.
TOP 3 pasiuni?
– Călătoriile, muzica, gătitul… gătitul pe muzică!
„Sunt o persoană caldă, empatică, activă, perfecționistă, setată să învăț în permanență lucruri noi. Am o teamă uriașă de penibil și am tendința de multe ori să văd jumătatea goală a paharului. Pun suflet în tot ce fac, sunt o prietenă loială, nu tratez nimic cu superficialitate, nici oamenii, nici situațiile și cred cu tărie în Dumnezeu. Sunt extrem de exigentă cu mine, dar tolerantă cu ceilalți”