Christopher Braun a ajuns în România când avea deja 29 de ani și a devenit un clasic al campionatului, un fotbalist străin cu care suporterii s-au obișnuit. Germanul a jucat pentru FC Botoșani, pentru CFR Cluj, iar de un an și jumătate e la Rapid. Ajuns la 33 de ani, Braun a rămas un jucător important al giuleștenilor.
El chiar a purtat banderola de căpitan în unele ocazii și a adunat deja 49 de partide în vișiniu numai în campionat. În sezonul următor va concura cu Onea și cu Cristi Manea pentru postul de titular ca fundaș dreapta, dar va fi o soluție și ca rezervă pentru Borza, fundașul stânga titular.
Chris, cum te simți în acest cantonament?
Până acum e totul plăcut: avem condiții foarte bune, vremea e bună.
E vreo diferență între pregătirea de aici și aceea pe care o făceai în Germania?
Da, în Germania e mai intensă pregătirea, dar asta e ceva evident dacă te uiți la nivelul fotbalului din campionatul german. Eu zic că noi, la Rapid, ne apropiem destul de mult de nivelul antrenamentelor din Germania cu ceea ce facem aici, în Dubai.
Faptul că ai crescut în Germania într-un fotbal mai intens, așa cum spui tu, te-a ajutat să te impui ușor în campionatul românesc?
Ușor nu a fost, dar cred că pe baza a ceea ce învățasem ca junior în Germania mi-a fost un pic mai ușor să mă descurc în România.
Aveai date despre țara noastră înainte să semnezi cu FC Botoșani?
Sincer să fiu, tot ceea ce știam despre România era Rapid București.
Serios? De ce tocmai Rapid?
Eram în Hamburg și am fost copil de mingi atunci când Rapid a jucat acolo în Cupa UEFA. Încă mai era Cupa UEFA. Despre competiția din România nu aveam nicio idee, pentru mine a fost ca o nouă pagină din viață transferul în România.
Un fel de aventură?
Da, putem spune așa. O mare aventură!
Și te-ai încumetat să pornești în aventură?
Știi cum văd eu? E o țară, e o parte din lume. Poate că n-o să fie frumos, dar ca să mă conving trebuie să explorez, să văd eu cum e. Dacă o să-mi placă, foarte bine. Dacă nu, nu. Nu e în regulă să vorbești cu convingere despre locuri în care nu ai fost.
Ce ai remarcat și îți place în România?
Îmi plac oamenii. Am fost în Botoșani și oamenii erau foarte calzi. Au urmat Cluj, București. Cluj e cumva între Botoșani și București. Capitala e aglomerată, dar e un oraș în care îți poți găsi și liniștea dacă îți dorești.
Ce urmează pentru Rapid în partea a doua a sezonului?
Trebuie să continuăm să credem cu tărie că locul nostru este în Top 6. După calificarea în playoff vom vedea, o să putem să facem și alte calcule.
Vezi vreo favorită la câștigarea campionatului? După clasament, Rapid nu pare să fie implicat în lupta aceasta.
Sunt câteva echipe care vor lupta pentru titlu. Sigur va fi FCSB, poate că și U Cluj, U Craiova. Adevărul e că nici nu prea mă interesează ce vor face ele, noi suntem preocupați de un singur lucru: să fim în playoff.
Te-a impresionat vreun adversar direct în partidele pe care le-ai jucat în România?
Da, am întâlnit chiar doi foarte buni: Dennis Politic, de la Dinamo, și Mitriță, de la Craiova. Politic face un sezon foarte bun până acum. Sunt doi fotbaliști care pe mine m-au impresionat, cred că amândoi sunt peste nivelul competiției ca valoare.
Ce îți place să faci în timpul liber? Ai locuri favorite în București?
Să știi că în cea mai mare parte a timpului stau acasă. Când nu sunt acasă merg în parc, am un câine mic și ies să-l plimb prin Mogoșoaia. În rest, nimic special. Uneori ies la vreun restaurant cu băieți din echipă, dar nu aș putea spune că am un loc preferat în București.
Cum decurge colaborarea cu Șumudică?
Au trecut deja câteva luni de când a venit și mi se pare că e o colaborare ușoară. Îi place să fie foarte deschis, transparent, ne spune mereu clar ceea ce gândește și îmi place că ține cont de părerile noastre, ascultă ceea ce avem de zis.
Nu vreau să susțin că ai fi bătrân, dar ai vreun plan pentru ceea ce vei face după retragere?
Am un plan pe care vreau să-l țin pentru mine. Până atunci simt că încă am foarte multă energie, pentru vârsta mea, și vreau să mă bucur de această călătorie prin fotbal atât de mult cât voi putea. Când va trebui să mă opresc mă voi opri și o să fac ceva ce am în minte deja.
Ce nu îți place în România? Străinii, și nu numai, ei pomenesc traficul infernal.
Sigur că traficul din București e nebunesc, dar dacă mergi în Londra sau în capitale din alte părți ale Europei realizezi că traficul nu e deloc mai bun. Nu traficul mă deranjează, ceea ce îmi sare în ochi, și nu e vorba numai despre România, e prăpastia dintre bogați și săraci. Diferența e un pic cam mare! Sigur că oamenii care au bani au muncit pentru ei, dar aceia care nu au bani au nevoie de protecție.
În Germania nu sunt astfel de diferențe?
E un pic mai bine acolo, societatea e organizată mai bine. Chiar și așa, mi se pare că e ceva ce ar trebui să ne preocupe pe toți, e firesc să fii preocupat să ai grijă de cei mai mici, de cei defavorizați.
În România e un fapt obișnuit ca patronii să discute direct cu jucătorii, să mai facă și schimbări în timpul meciurilor. Cum a fost relația ta cu Dan Șucu, acționarul principal de la Rapid? L-ai întâlnit vreodată?
Sigur că l-am întâlnit, e foarte implicat în echipă. Vine des și discută cu noi, nu contează dacă pierdem sau câștigăm, și încearcă să ne motiveze. Ne spune care sunt planurile lui pentru Rapid, ce urmărește să facă în viitor, e foarte deschis. Dar nu am avut niciodată senzația că patronul ar decide cine joacă și cine nu ori că s-ar implica în asemenea decizii. Ar însemna ca el să se comporte ca un antrenor, iar noi avem deja un antrenor foarte bun! Trebuie să joace aceia care merită. Știu că în alte cluburi se întâmplă diferit, însă la Rapid n-am avut asemenea experiențe.
Ai vreun prieten cel mai bun în echipă?
N-aș spune chiar prieten cel mai bun. Petrec cel mai mult timp cu Emmers, înainte eram așa cu Jayson Papeau. Mă înțeleg bine cu lumea, în general.