Rapperul Puya, povești inedite din viața sa: “În 10 minute m-am trezit cu 100 de adidași pe scenă”. Exclusiv

Puya face parte din gașca de jurați de la Xfactor, alături de Delia, Ștefan Bănică și  Marius Moga. De asemenea, face parte din distribuția filmului Transilvanian Ninja, unde are primul rol mare din viața lui.

Puya, idolul unei generații, dezvăluiri exclusive

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebrul rapper Puya, pe numele lui Dragoș Gărdescu, ne povestește despre viața de tătic. Împreună cu Melinda, soția lui, au trei fete minunate. Puya ne vorbește despre cea mai nouă provocare din viața lui, este unul din jurații de la emisiunea Xfactor. Celebrul rapper mărturisește că succesul este ceva perisabil și că mereu a căutat să se bucure, în primul rând, de respectul oamenilor.

“În Transilvanian Ninja am un rol mai mare, am mai multe replici”

Rolul din Transilvanian Ninja este primul rol din viața ta? Cum au reușit Alin Panc și Sandu Pop să te convingă să participi la această producție?

-Nu este primul rol din viața mea. Am mai participat la trei filme, dintre care unul a fost de animație. “Despre oameni și melci”, filmul lui Tudor Giurgiu și “Legături bolnăvicioase”, făcut tot de el. Am participat la filmul “Turbo”, unde am fost vocea unui melc.

Digi24.ro

Când pică Paștele ortodox și catolic în 2025. Anul viitor, cele două sărbători vor fi în aceeași zi

Rolurile din filmele lui Tudor Giurgiu au fost mai mici, în Transilvanian Ninja am un rol mai mare. Am mult mai multe replici.

Ți se pare greu să înveți un rol, să urmezi indicațiile regizorale?

-Bănuiesc că are legătură cu filmarea unui videoclip. Nu știu dacă e greu sau e ușor, cu siguranță voi încerca să fiu la înălțime.

Puya recunoaște: “Eu mă consider o apariție în film, nu mă pot ridica la gradul de actor”

Ești un actor amator cu care se poate lucra ok sau ești foarte pretențios cu tine?

-În primul rând, nu sunt un actor pentru că eu mă ocup cu cântatul. Că mai avem noi impresii că suntem actori toți, asta poate și din cauza telenovelelor, e partea a doua.

Dar eu respect meseria de actor și cred că cine se pregătește să apară pe scenă ar trebui să aibă parte de un respect din partea publicului. Mai ales în perioada asta în care oricine se poate numi actor, inclusiv cei care fac filme pentru adulți.

Digisport.ro

Ce a scris presa din Kosovo, după ce au apărut imaginile cu vestiarul României la finalul meciului de la Prishtina

Eu consider că actoria e actorie și aparițiile în film sunt apariții. Eu mă consider o apariție în film și nu mă pot ridica la gradul de actor.

Când încep filmările? Cum te-ai descurcat în perioada de preproducție, câte lucruri noi ai învățat?

-Filmările cu mine au început pe 5 august, am făcut cu Sandu Pop niște repetiții. Am nevoie de asta ca să-mi pot interpreta rolul, am nevoie  de cineva care știe cu ce se mănâncă meserie asta, nu mă simt pe terenul meu. Dacă era vorba de cântat era cu totul altceva.

Puya este un artist sincer: ”Pe scenă eu nu joc un rol”

Ai găsit ceva în comun între muzică și actorie?

-Între muzică și actorie singurul lucru comun sunt videoclipurile. Alt punct comun ar mai fi și că e nevoie de entuziasm, inspirație, să fii dedicat, să intri în rolul respectiv și să dai tot ce ai mai bun. Exact ca și cum ai fi pe scenă. Pe scenă eu nu joc un rol, încerc să fiu cât mai natural. Sper să îmi iasă și de data asta.

Urmează și Xfactor. Alături de Delia, Marius Moga și Ștefan Bănică, ești al patrulea jurat din echipă. Ce așteptări ai de la participanți?

-Cine a stabilit că sunt al patrulea? Sunt primul jurat din echipă (râde, n.red.). Ok, sunt al patrulea că am venit ultimul. Nu am mai fost niciodată într-un juriu. Nu am nicio așteptare, vreau doar să fie buni și să cânte bine.

Puya, pentru prima dată în juriu la Xfactor

Ce contează cel mai mult, pentru tine, ca un concurent să treacă mai departe? Ce trebuie să facă și ce nu?

-În primul rând să transmită. Unii o numesc carismă, alții lipici. Comunicarea senzorială între omul de pe scenă și cel din public este o chestie pe care a studiat-o cineva, la modul profesionist.

Dacă tu pot să transmiți sentimentul de pe scenă atunci e minunat, indiferent de ce gen abordezi, atunci cu siguranță vei avea fani. Este esențial ca cei urcați pe scenă să transmită ceva, să nu-ți vină  să te uiți în telefon sau să vorbești cu colegul.

Ce nu ar trebui să facă…bănuiesc că nu ar trebui să aibă o față ca și cum locul lor n-ar fi acolo. Să nu se simtă stânjeniți, trebuie să aibă tupeu.

Cum a fost la America Express? Ce ți-a plăcut și ce nu la acest proiect?

-La America Express a fost destul de greu. Ce mi-a plăcut e că am fost în America latină și am văzut multe dintre locurile pe care-mi doream să le văd. Cu siguranță nu aș fi avut nicio șansă să le văd dacă m-aș fi dus ca turist.

Nu pot să spun ce nu mi-a plăcut și ce a fost greu. Oamenii văd două minute cu tine  la televizor și tu, de fapt, ai filmat zeci de ore pentru alea două minute. Timpul de filmare era foarte lung.

Puya vorbește despre experiența America Express

De câte ori, pe zi, îți doreai să pleci acasă, împreună cu soția ta Melinda?

-În general, atunci când venea seara și trebuia să iei cazare. Atunci te gândeai cel mai mult la acasă pentru că urma să dormi într-un pat străin sau să nu dormi. Ăla a fost cel mai dificil moment și mă gândeam că ar fi bine să dorm în patul meu, ce caut eu aici.

Care a fost cel mai greu moment, din tot concursul?

-Cred că cel mai greu a fost atunci când am pierdut și am primit posibilitatea să reintrăm în joc. Eram în Guatemala.

Ai mai participa dacă te-ar solicita producătorii?

-Dacă ar fi vorba despre un loc tot așa de interesant, m-aș gândi. Acum contează și ce vrea nevasta mea că ea e înnebunită după concursul asta, ar vrea cu siguranță.

Puya, idolul unei generații: “Succesul e foarte perisabil, mai perisabil ca un pește lăsat pe stradă, la soare”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Cred că celebritatea asta se urcă la capul tuturor. După foarte multă muncă e și greu să nu ți se întâmple. Când ai succes și o sală întreagă îți strigă numele, când toată lumea te aplaudă este foarte greu să nu ți se suie la cap.

Acum depinde și cum îl gestionezi. Eu am trecut prin mult mai multe faze, adică succesul asta e foarte perisabil, mai perisabil ca un pește lăsat pe stradă, la soare. Eu am trecut prin multe faze de succes și de insucces și știu să-i calculez adevăratele valori.

Pentru mine succesul înseamnă respectul pe care-l au oamenii, nu dispare niciodată. Eu asta caut din partea oamenilor. Când fanii te respectă nu are cum să ți se urce la cap, devii mai umil. Îți dai seama că trebuie să fii mai atent și să te ridici la nivelul așteptărilor lor.

Puya a avut o copilărie fericită

Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mic?

-A fost o copilărie fericită, așa cum presupun că au avut-o toți cei din generația mea. Copilăria fără desene animate, telefoane și multe jocuri. A fost o copilărie liniștită.

Cui îi spuneai secretele tale, mamei să tatei?

-Nu le spuneam, că de aia sunt secrete.

“Nu eram deloc rebel în liceu”

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Nu eram deloc rebel în liceu, că acolo unde eram eu, dacă erai rebel, te dădeau afară, se termina repede rebeliunea. Erau foarte serioși oamenii și așa cred că au rămas în continuare. Cei mai rebeli au fost mutați.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Da, țin minte perfect. Când am luat primii bani i-am cheltuit pe haine, în anii ‘90 era greu să găsești haine, darămite să ai și bani să le cumperi.

Cum este tăticul Dragoș? Relaxat, mai intri în panică uneori?

-Nu știu, mă mai panichez, ca orice părinte. Îmi dau seama că noi, ca părinți, nu putem controla absolut totul și multe sunt în mâna lui Dumnezeu. Dacă ai încredere în El cred că ești mai relaxat. Sunt foarte multe lucruri care se pot întâmpla și pe care nu le poți gestiona.

Puya recunoaște: “Este o anumită barieră între părinți și copii care este greu de trecut”

În urma experienței de până acum, este mai important să fii părinte sau prieten cu copiii tăi? Sau ambele?

-Asta cu prietenia cu copiii…nu știu câți reușesc să facă acest lucru. Poate toți credem că suntem prieteni cu copiii noștri. Este o anumită barieră între părinți și copii, între generații, care este greu de trecut. Fac și eu ce cred că e bine, nu știu dacă fac bine sau nu. Nu ascult sfaturi și nu dau sfaturi. Fiecare face cum crede, că n-am mai fost părinte până acum.

Ce ai învățat, până acum, de la fetele tale?

-Am învățat că e bine să-ți aduci aminte ce făceai tu când erai mic. Ca părinte te ajută foarte mult să înțelegi psihologia copilului. Este bine să-ți aduci aminte momentele când mințeai, când te certau părinții. Să te gândești și la momentele alea când începi să-i cerți, o să vezi că nici tu n-ai fost departe de ce-au făcut ei.

“În 10 minute m-am trezit cu 100 de adidași pe scenă”

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-S-au întâmplat multe, mai ciudate clar. De la opritul curentului pe scenă minute întregi, s-au mai luat unii la bătaie în timp ce cântam. Haios a fost când, la Bârlad, cineva mi-a dat să semnez un adidas, l-am semnat și, în 10 minute, m-am trezit cu 100 de adidași pe scenă pe care m-am apucat să-i semnez. M-am oprit pentru că ajunseseră să mă nimerească pe mine cu ei.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Nu-mi place să gătesc, mai fac un grătar câte o dată. Soția mea se pricepe foarte bine.

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Da, atunci când mi-am luat prima mașină și tata mi-a zis să-mi cumpăr un teren. Acum terenul asta face un milion de euro iar mașina n-o mai am de mult.