Ratarea lui Nicolae Stanciu din AC Milan – Genoa 1-1, studiu de caz pentru sportivii români. Ce spune un psiholog despre „mentalitatea de victimă istorică”

Nicolae Stanciu a ratat joi, pe San Siro, șansa unei victorii uriașe pentru Genoa, dar și pentru fotbalul românesc. În minutul 90+9, la scorul de 1-1 în AC Milan – Genoa, internaționalul român a fost executantul surpriză al unei lovituri de pedeapsă de care grifonii au beneficiat practic la ultima fază. Căpitanul naționalei României a șutat dezamăgitor, mult peste bara transversală. Iar Genoa lui Dan Șucu rămâne 16 în Serie A.

Ce s-a întâmplat cu Stanciu la penalty-ul ratat la ultima fază în AC Milan – Genoa 1-1. A clacat de la punctul cu var, deși antrenorul știa că are „un șut incredibil”

În cazul lui Stanciu nu putem lua în calcul o deficiență la nivel tehnic. Vorbim despre un jucător cu un șut excelent, ba chiar în multe situații chiar fenomenal. Un fotbalist care a înscris de multe ori de la distanță mare, sau din unghiuri care păreau imposibile. Mai degrabă vorbim despre un colaps la nivel emoțional, așa cum a lăsat de înțeles și antrenorul celor de la Genoa.

De asemenea, Daniele De Rossi a explicat și cum s-a ajuns să bată Nicolae Stanciu, un jucător care a prins puține minute de la transferul din vară. Inclusiv în partida cu AC Milan, românul intrase abia în minutul 83. „Înaintea meciului, aveam doi jucători care să execute penalty: Malinovski şi Martin, dar îi schimbasem pe amândoi. A fost alegerea mea să bată Stanciu, pentru că l-am văzut cum trage la antrenamente şi are un şut incredibil”, a punctat De Rossi.

De altfel, deși este un jucător cu șut excelent, așa cum a remarcat și De Rossi, Nicolae Stanciu are probleme când vine vorba de loviturile de pedeapsă. Atunci când factorul emoțional devine mult mai important. Din 27 de penalty-uri executate, Stanciu a ratat 11. Iar după execuția de joi a ajuns la 4 penalty-uri consecutive ratate în meciurile oficiale. O statistică îngrijorătoare, care cumva îl apasă suplimentar chiar pe mijlocașul român.

Digi24.ro

Un cunoscut profesor român îl compară pe Donald Trump cu Adolf Hitler: „Fixează în timp începutul căderii sale”

Când vine vorba de meciurile la echipa națională, unde este normal ca încărcătura psihologică este cu atât mai mare, Stanciu are cifre chiar mai modeste. Un singur penalty transformat și trei ratate pentru un fotbalist care, altfel, s-a dovedit un lider de nădejde pentru echipa națională a României.

Digisport.ro

Gigi Becali s-a dus după el și l-a amenințat că-l împușcă

De ce clachează de cele mai multe ori sportivii români în momentele cheie. Andra Pleșa, psiholog sportiv, a explicat totul pentru FANATIK

Pe undeva, poate fi normal ca piciorul să tremure în minutul 90+9, pe San Siro, contra lui AC Milan, atunci când alergi spre minge pentru a înscrie golul victoriei. Dar, pe de altă parte, pare deja un tipar specific pentru sportivii români. Să clacheze în cele mai importante momente. Pentru a înțelege cât de mult a contat factorul emoțional și, de ce nu, naționalitate, FANATIK a discutat cu Andra Pleșa, psiholog sportiv.

Aceasta este de părere că eșecurile repetate ale sportivilor români în astfel de momente cheie nu sunt întâmplătoare. Ba din contră, ele pot fi explicate cultural, prin modul în care ne raportăm la activitatea sportivă în sine și cum interpretăm marile eșecuri din trecut. Ceea ce determină modul în care un sportiv ajunge să trăiască un astfel de moment decisiv.

„Da, putem spune că este ceva cu noi românii de clacăm în momentele acestea cheie, am observat din experiența mea. Am lucrat cu precădere în zona de handbal și a echipelor sportive. Asta este o dinamică a echipelor românești unde nu avem partea asta de responsabilitate finală, pentru că în cazurile astea de penalty decisiv, toată responsabilitatea ajunge asupra unui sportiv.

Andra Pleșa, psiholog sportiv: „La un penalty decisiv apar anumite procese psihice care blochează efectiv execuția”

În dinamica asta nu e o problemă tehnică neapărat, ci mai mult de psihologia performanței sub presiune. Noi nu suntem dinamizați în a avea zona asta de responsabilitate, nu știm să gestionăm presiunea psihologică care apare. Asta pentru că în momentul în care vorbim de un penalty decisiv apar anumite procese psihice care blochează efectiv execuția.

Toate gândurile, tot overthink-ul de dinaintea execuției blochează sportivul, acesta își pierde automatismul, apare frica de eșec, gânduri legate de anxietatea de performanță, poate anticipează anumite mișcări… și atunci toată tensiunea musculară, mișcările rigide, poate scădea precizia. Dar, contează foarte mult și persoana din față, adică, din punct de vedere psihologic, cine este mai puternic la un astfel de moment, la un penalty”, a explicat Andra Pleșa pentru FANATIK.

Andra Pleșa, psiholog sportiv, spune că există antrenament și pentru partea psihologică în sport, dar foarte rar în România se apelează la asta. Tocmai din acest motiv se poate ajunge ca sportivi români, fie ei și de top, să clacheze în momentele de maximă presiune din punct de vedere emoțional.

Andra Pleșa, psiholog sportiv: „Rareori am văzut momente în echipe în care să se discute situațiile unor penalty-uri decisive”

„Revenind la întrebarea dacă noi românii avem o problemă psihologică la astfel de momente din punctul ăsta de vedere, eu zic că da, îmi este cunoscută din experiență – și cred că asta ține de faptul că în echipe nu se responsabilizează pe rând sportivii. Există 2,3 vârfuri și în momentul în care ei ajung în situații de genul acesta se dezechilibrează.

Apoi, mai avem supraîncărcarea asta cognitivă. Sportivul, în loc să execute automat, începe să se gândească ce are de făcut, apare zona de anxietate sportivă, apare reacția asta de stres și atunci avem flight, fight or freeze – și răspunsul în funcție de tipul de personalitate. Dacă el nu este antrenat pentru situații de criză, nu știe să facă față. Zona aceasta de situații limită se antrenează mult prea puțin.

Se antrenează jocul, dinamica echipei, zona tehnică, dar foarte puțin din punct de vedere psihologic în astfel de momente. Rareori am văzut momente în echipe în care să se discute situațiile unor penalty-uri decisive”, a mai spus Andra Pleșa.

Psihologul sportiv Andra Pleșa a mai spus că ideea care există, cel puțin în lumea fotbalului, cum că națiile nordice, germanice, se descurcă mai bine în astfel de momente, poate fi explicată pe baza trăsăturilor psihologice culturale și a modului în care se pregătesc mintal pentru aceste momente.

De ce nordicii livrează mai ușor rezultate în momentele tensionate: „Sunt mai practici. Văd activitatea sportivă ca pe o profesie oarecare”

„Pentru ei totul este tehnică, și este antrenat de la început până la final. Nu sunt neapărat mai reci, dar sunt foarte practici. Ei văd activitatea sportivă ca pe o profesie oarecare. Eu tot timpul le dădeam exemplu sportivilor asocierea cu un aviator, cum se pregătește pentru scenariu neprevăzut, să facă față riscurilor. Dacă are aceeași stare și nu este antrenat, se pot întâmpla dezastre.

Noi balcanicii avem și zona asta de emoție intensă, presiune și ce avem foarte mult este această zonă mistico-spirituală, adică ‘o vrea Dumnezeu, nu o vrea Dumnezeu’. Acesta este un alt aspect des întâlnit. Comparativ cu nordicii, ce pot spune este că totul ține de antrenament, de a antrena acest moment al presiunii.

Foarte mulți dintre noi nu suntem antrenați să gestionăm o asemenea presiune, facem lucrurile bine în echipă, știm să jucăm, dar apare blocajul în momentul decisiv. Totul ține de emoție și de antrenarea emoției. Emoțiile le antrenăm cognitiv, esențială fiind interpretarea pe care o dau acestor trăiri.

„Mentalitatea de victimă istorică și cultura fricii de greșeală”, cauze care pot afecta psihicul sportivilor de performanță din România

Dacă eu sunt la penalti și pun multă presiune, pentru că interpretez că este momentul vieții mele și s-ar putea să prind acum contracte de milioane de euro deja îmi dau o anumită stare. Totul este de a normaliza momentul, adică un penalty să nu mai fie văzut ca un lucru extraordinar. Un penalti este un moment al meciului, punct”, a mai punctat Andra Pleșa.

Pentru a ne ajuta să înțelegem întreg contextul, Andra Pleșa spune că factorul emoțional este influențat, în cazul sportivilor români, de o mai veche cultură a fricii de greșeală. Dar și despre mentalitatea de victimă istorică întipărită foarte adânc în subconștientul foarte multor români. Campionatul Mondial din SUA 1994 rămâne cea mai mare dramă pentru fotbalul românesc. Și atunci, tot la lovituri de departajare.

„E o chestiune culturală, și mă refer la cultura fricii de greșeală. Apoi e mentalitatea de victimă istorică, noi tot timpul avem impresia că cineva ne fură, cineva ne îngreunează activitatea, o lipsă de responsabilitate individuală, care vine tot din zona asta culturală. Antrenorul are o foarte mare responsabilitate aici, dacă el este centrat pe control, nu pe autonomie, presiunea emoțională toxică, și absența educației psihologice în sport.

Andra Pleșa, psiholog sportiv: „La noi, eșecul este stigmatizat și tot ceea ce urmează după el vine ca o presiune în plus pentru sportiv”

În țările nordice au acest antrenament, au zona de responsabilitate pentru ceea ce înseamnă juniori, noi avem și lipsă de modele. Noi avem o traumă colectivă, sportivă, noi din generație în generație vorbim doar de câte un moment din ăsta important de ratare, cum a ajuns să fie episodul SUA 94. Plus, diferențe foarte mari în sport: în alte culturi competiția e văzută ca normală, presiunea e antrenată și eșecul este integrat.

La noi, eșecul este stigmatizat și tot ceea ce urmează după el vine ca o presiune în plus pentru sportiv. Antrenamentul mintal se face cu un joc de imaginație, indicăm sportivului să-și imagineze acel moment decisiv, și să conștientizeze ce simte, cum își simte corpul, cum ar putea executa, cum privește portarul, cum îi simte pe colegii de echipă, ce ar zice suporterii, antrenorul, adică toți factorii externi care i-ar putea influența execuția.

Asta îl poate ajuta să aibă o predicție a momentului, pentru că dacă se întâmplă în mintea ta, atunci când ești pe teren e ca și cum l-ai trăit deja. Foarte mulți sportivi vorbesc despre ce simt pe corp, pe biologic, în astfel de momente decisive. Și asta este foarte important să antreneze”, a conchis Andra Pleșa pentru FANATIK.

Steaua ’86 și România ’94, cele mai importante meciuri din istoria fotbalului românesc au fost decise la lovituri de departajare

Fotbaliștii români au avut adesea parte de momente cu uriașă încărcătură emoțională. De altfel, cele mai importante partide din istoria fotbalului românesc au fost decise după loviturile de departajare. Pe 7 mai 1986, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni, la Sevilla, contra Barcelonei. A fost 2-0 pentru „roș-albaștri”, goluri marcate de Lăcătuș și Balint.

Inspirația lui Duckadam, tupeul lui Lăcătuș și echilibrul lui Balint au făcut ca orice discuție despre labilitatea emoțională a sportivilor români să pară un stereotip neactualizat. Peste ani, Balint avea să povestească în detaliu cum Lăcătuș a motivat pe toată lumea pentru acel succes istoric al Stelei. Și țineți cont, Lăcătuș abia ce împlinise 22 de ani în urmă cu o lună!

Tupeul lui Lăcătuș i-a mobilizat pe jucătorii Stelei la Sevilla, în finala cu FC Barcelona: „Nu mai stau eu să aleg colțuri”

„E rândul lui Lăcă.
– Unde tragi?, îl întreb, gândindu-mă la Miţi şi Boloni, care au tras în colţuri opuse şi au ratat.
– Ştii ceva? Mă duc şi-i f** una unde s-o nimeri. Nu mai stau eu să aleg colţuri!” , a rememorat Balint.

Totul s-a jucat psihologic, în stilul lui Marius Lăcătuș. Care a făcut exact cum a zis. A „trosnit-o” cu toată forța și mingea s-a dus din transversală în poartă. Tot „Fiara” l-a mobilizat și pe regretatul Helmut Duckadam înainte de cele 4 penalty-uri parate: „Hai, ursule, să te văd acum, că după antrenamente ne luai banii la pariuri”.

FCSB, nervi tari la loviturile de departajare cu Valencia. Dar a clacat un an mai târziu, cu Middlesbrough

Opt ani mai târziu, visul american s-a transformat în coșmar în doar câteva secunde, la cea mai bună performanță din istorie pentru naționala României. În California, România a fost la câțiva milimetri de semifinalele Cupei Mondiale. Dan Petrescu și Miodrag Belodedici au ratat de la punctul cu var, după un 2-2 nebun în 120 de minute.

În februarie 2005, FCSB o elimina pe Valencia într-un alt meci important pentru fotbalul românesc, decis la lovituri de departajare. Doar că mulți dintre jucătorii care au bifat acea performanță, pe mocirla din Ghencea, aveau să clacheze tot din punct de vedere emoțional. Un an mai târziu. La Middlesbrough, când au avut 3-0 la general, dar au cedat în cele din urmă calificarea în finala Cupei UEFA.

David Popovici a livrat de fiecare dată în momentele de mare încărcătură emoțională! „Rechinul” a dat lovitura la Jocurile Olimpice

Există, desigur, și sportivi români care nu clachează sub presiune. Cel mai recent și elocvent exemplu este cel al lui David Popovici. Ba chiar mai mult, „Rechinul” s-a dovedit chiar mai puternic în momentele cheie ale carierei sale. A fost magistral la Jocurile Olimpice, iar pentru el nu a contat că a avut în față sportivi din SUA, China, Marea Britanie, sau Australia. Pe care alții îi vedeau favoriți. A livrat, iar performanțele au venit firesc!

Caz special al Simonei Halep! Și-a format chiar pe parcursul carierei un psihic de mare campioană

În circuitul WTA, Simona Halep a fost mult timp considerată o jucătoare care claca în meciurile importante. A pierdut primele finale importante pe care le-a jucat. La Madrid, la Roland Garros, WTA Finals și la Melbourne. Se vorbea din ce în ce mai mult despre acest complex al româncei, care rămăsese printre puținele jucătoare din top 10 fără titlu de Grand Slam.

Dar Simona Halep și-a lucrat psihicul și a devenit treptat mai puternică. Primul titlu de Grand Slam a venit în cele din urmă în 2018, la Roland Garros. Iar în 2019, la Wimbledon, a fost meciul de referință al carierei Simonei Halep. O victorie fabuloasă în finală, contra Serenei Williams, pe care toți o considerau mare favorită.