Ratele uriașe de abandon școlar pun în alertă universitățile și mediul de afaceri. „O bombă socială cu efect întârziat”

Experții atrag atenția că România se află în fața unei „bombe cu ceas” după ce ratele de abandon școlar, atât după terminarea a opt clase, cât și după cei patru ani de liceu au atins cote alarmante.

Rate uriașe de abandon școlar

Anul acesta peste 40.000 de elevi care au terminat anii de liceu au renunțat să se mai înscrie și la examenul de Bacalaureat. Datele oficiale ale Ministerului Educației arată că puțin peste 126.000 de elevi de clasele a XII-a și a XIII-a s-au înscris anul acesta la examenul de Bacalaureat în contextul în care numărul celor înscriși la începutul anului școlar a fost 151.906. Potrivit Edupedu, diferența exactă în acest an a fost de 40.577 de elevi, în contextul în care peste 15.000 de elevi înscriși sunt din generațiile viitoare. Anul trecut numărul celor care nu s-au înscris la Bac a fost 34.290, iar cu un an înainte numărul celor care nu au mai dat Bacalaureatul a fost de 27.544.

Cifrele sunt atât de alarmante încât și ministrul educației, Sorin Câmpeanu, s-a declarat „îngrijorat” de acest trend descrescător. „Este îngrijorător acest trend descrescător. în anul 2012 aveam în fiecare an peste 200.000 de candidați înscriși la examenul de Bacalaureat iar acum avem puțin peste 126.000. În anul 2008 am avut un vârf de peste 225.000 de elevi înscriși la Bac”, a spus ministrul Educației.

În fapt, este cel mai mic număr de elevi înscriși la Bacalaureat după anul 1989, iar experții susțin că unul din motivele pentru care asistăm la această scădere dramatică, dincolo de dinamica demografică, stă într-o complicitate tacită între profesori și elevi pentru ca școlile să nu se închidă în cazul în care niciunul dintre elevi nu promovează examenul de Bacalaureat.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

„Sunt două mari posibile cauze pentru acest fenomen, una socio-educațională și una de corp de control a ministrului educației, deci penală până la Dumnezeu. Prima este că nu știu copiii carte, și atunci dacă nu știu carte nu se înscriu la Bac. Sigur, e posibil să fie și un număr de cazuri unde pur și simplu copiii nu sunt interesați să meargă la facultate, acolo unde părinții au afaceri iar pentru ei Bac-ul nu reprezintă o prioritate.

Situația nasoală, care e penală și e caz de corp de control e povestea sindicalisto-managerială, în care de fapt le spun copiilor să nu se înscrie la Bacalaureat ca să-și poată face cifrele de școlarizare. Am văzut că a există în Olt trei licee fără niciun copil înscris la examenul de Bacalaureat din această vară, vorbim de 1.000 de copii dintre care niciunul nu s-a înscris la BAC. De ce? Ca să nu fie zero procent promovabilitate. Atunci, dacă nu se înscriu, înseamnă că nu dau Bac-ul din următorul motiv: există o reglementare nuanțată în următorul sens, prin ordin de ministru, că dacă o școală obține 0% promovabilitate la BAC nu mai are dreptul să-și facă clase de a IX-a. Deci, cu alte cuvinte, în patru ani, acea școală se stinge.

Golăneala maximă este mizeria sub preș: nu mai înscriem copii ca să nu pice. O altă nemernicie ministerială a fost și introducerea la un moment dat a prevederii ca măcar un copil să promoveze, asta ca să-și poată face cifrele de școlarizare ulterior. Cum să fii ministru și să nu-și pice mână atunci când semnezi așa ceva. Cât de jos să cadă sistemul de educație?”, a declarat, pentru FANATIK, expertul în Educația Marian Staș.

De altfel, ȘtirileProTv au realizat un reportaj în județul Olt, acolo unde au descoperit nu mai puțin de trei licee unde niciun elev nu s-a înscris la examenul de Bacalaureat. Experții atrag atenția că, în condițiile în care 26% dintre elevii din actuala generație nu s-au înscris la examen, la care se adaugă cei care nu vor promova Bacalaureatul, numărul celor care vor ajunge să se poată înscrie la o facultate va ajunge la circa 75.000, adică sistemul educațional din România pierde jumătate din numărul elevilor care termină clasa a XII-a.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

„Bineînțeles, această schemă nu are nimic de-aface cu binele copiilor, cu școala și cu cartea ci doar una politico-sindicalistă legată de ceea ce înseamnă salariile și normele profesorilor respectivi. Este călduț pentru toată lumea. Și părinții știu foarte bine că ai lor copii nu știu carte și nici ce se întâmplă mai departe nu pare să conteze prea mult.

Rezultatul este că, așa cum vedem, din toată investiția pe care statul român o face timp de 12 ani de fapt începe să intre în jocul real 75% din cohorta respectivă, sau 70% pentru că 25% nici măcar nu se mai înscriu la BAC. Deci, cu alte cuvinte, statul cheltuiește pentru 150.000 de copii, dintre care 35-40 de mii nu merg mai departe. Și atunci intră în BAC 75% din acest total, și dacă promovează examenul încă 65-70%, de fapt vorbim de un procent circa 40-45% din totalul elevilor pe care-i pierdem după 12 clase”, a mai precizat, pentru FANATIK, Marian Staș.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai sumbre, peste 17.000 dintre elevii care figurau înscriși la clasa a VIII-a din acest an nu au mai ajuns să fie înscriși la examenul de Evaluare Națională din acest an.

„Toate componentele sistemului își fură căciulele unele altora. Avem mult mai puțini copii care intră în jocul academico-universitar, sunt afectate catedre, norme și așa mai departe, care după primul sau al doilea an încep să plece pe capete. Sunt situații în care avem rate de absolvire și de 35-40% din totalul celor înscriși în primul an de facultate. Asta tocmai pentru că nu știu carte, iar școala este făcută foarte foarte prost. Este un fel de bombă socială cu efect întârziat, pe care strategia statului este să o tot amâne”, a mai precizat Marian Staș.

Impactul generației fără Bac asupra universităților

Scăderea dramatică a numărului de elevi care dau și ajung să ia examenul de Bacalaureat a pus pe jar universitățile din România, în special în contextul în care aceste cifre vin pe un trend descendent ce a existat în ultimii zece ani. Astfel, potrivit Raportului privind starea învățământului superior din România, realizat de către Ministerul Educației, numărul studenților înscriși la facultățile din țară a scăzut cu 20% în ultimul deceniu.

Astfel, în anul universitar 2011/ 2012 erau înscriși la studiile de licență nu mai puțin de 539,9 mii de studenți, cu marea majoritate a acestora, 399,5 de mii la universitățile de stat. Zece ani mai târziu, în anul universitar 2020/ 2021 numărul acestora ajunsese la 418,3 mii, dintre care 361,7 la universitățile de stat. Însă, dacă scăderea la universitățile de stat este de circa 12,5%, la universitățile private scăderea înregistrată este de peste 50%, numărul elevilor scăzând de la 140,4 în 2011 la doar 56,6 mii în 2021.

Profesorul Marian Preda, rectorul Universității București, a precizat că aceste scăderi continue ale numărului de studenți nu au afectat marile universități din țară, fiind o dinamică resimțită în special de universitățile și facultățile mai mici din țară.

„Noi scăderi avem mereu în ultima vreme, însă Universitatea din București nu a scăzut. Scăderea numărului de elevi care trec examenul de BAC a afectat mai mult universitățile private și pe cele nou înființate după 1989 în orașele mai mici. Sigur, la un moment dat acest val se duce mai departe, și probabil o să mai fie scăderi și la universitățile mai mari. Deocamdată, la UB este cumva, la o altă scală, per total, noi nu scădem, ba chiar am mai crescut câteodată, dar și la noi sunt specializări care scad și le înlocuim cu altele cerute de piața muncii.

Mai sunt zone în care trebuie să ne restrângem activitatea, dar avem alte zone în care am putea lua mult mai mulți studenți. Cererea este foarte mare în anumite zone: informatică, psihologie, resurse umane, robotică, unele specializări la business. Sunt zone în care cererea e mult mai mare decât putem noi să luăm, la fel cum mai avem zone în care cererea e mai scăzută”, a declarat, pentru FANATIK, Marian Preda, rectorul Universității București.

Efect pe termen lung asupra României

Unul din efectele imediate ale scăderii numărului de studenți din țara noastră este însă scăderea în clasamentele internaționale a universităților din România. De altfel, niciuna din marile universități din țara noastră nu apare în primele 1.000 de universități ale prestigiosului clasament QS World University Ranking, publicat anul acesta în data de 9 iunie. Babeș-Bolyai, București dar și Universitatea de Vest din Timișoara se află toate în grupa 1.001-1.200 ale acestui top. Spre comparație, Polonia, o țară cu care ne comparăm des și care în ultimii ani a investit masiv în educație, are deja două universități în top 300 ale aceluiași clasament, având în total nu mai puțin de 15 universități mai bine cotate decât cea mai bine cotată universitate din țara noastră.

Economiștii sunt de părere că ceea ce se întâmplă cu educația din România este o consecință a cadrului instituțional din țara noastră, cadru ce afectează toate domeniile de la învățământul universitar până la fotbal.

„Cadrul instituțional e descurajant în țara noastră. S-a demonstrat că societățile care prosperă, care înfloresc, deci aici vorbim pe termen lung, sunt acele societăți care au instituții incluzive, și nu instituții extractive. Din păcate, noi în România suntem încă ancorați în instituții extractive, adică suntem încă într-un fel de feudalism.

Sistemul de învățământ la noi a rămas tributar unui sistem centralist, top-down, ce permite foarte puțină inovare sau libertate. Este foarte greu să-și deschizi o școală privată în România, și se pare că trăim într-o lume paradoxală, pentru că pe cei care încearcă să miște ceva de la firul ierbii îi sancționăm și îi împovărăm, iar pe cei care există deja, și sunt mari, dinozauri, ei pot funcționa chiar dacă nu respectă lucrurile astea. Avem o concurență neloială între universitățile de stat și cele private, unde în loc să finanțăm studentul noi finanțăm universitățile și școlile.

Studentul român nu e liber să-și aleagă universitatea, pentru că subvenția nu merge după el, ci se duce la universitatea de stat. Tot sistemul e conceput astfel încât să nu supraviețuiască inițiativa privată, iar dacă ne uităm în lumea largă vedem că această abordare nu este adoptată în țările cu o educație de top, Marea Britanie, Statele Unite. Sistemul nu va ajuta nici universitățile de stat, pentru că în monopolul lor nu au multe stimulente să inoveze”,  a declarat, pentru FANATIK, profesorul de economie Bogdan Glăvan.

Sociologul Marian Preda, rectorul UB, este de părere că pentru următoarele 18 generații nu mai există soluții pe partea demografică, și subliniază că sunt necesare eforturi pentru a încerca să ținem în țară cât mai mulți dintre acești studenți dar și să reducem cât mai mult abandonul școlar.

„Sunt anumite lucruri care vor avea consecințe doar pe termen lung. Următoarele 18 generații sunt deja născute, copiii de la 1 la 18 ani sunt cei care ajung la facultate în următorii 18 ani – deci, pe aceștia nu-i putem schimba. Și atunci ce putem face este să încercăm să-i ținem în țară, pe cât mai mulți, să le oferim o calitate mai bună a educației și să avem un abandon mai mic la învățământul primar, secundar, terțiar – și până la intrarea în facultate să nu mai avem rate așa de mari de pierdere, pentru că abandonul e uriaș. Apoi, când ajung în pragul facultății, cât mai mulți să vină la admitere în România și nu în alte țări.

Dacă dintre aceștia, care sunt generații de 185.000 – 200.000, acesta e numărul celor născuți într-un an, reușim să ajungem la 35-40% atunci putem păstra cel puțin numărul studenților admiși la facultate în ultimii 4,5 ani. Dintre aceștia, după părerea mea trebuie să se concentreze pe mai multe categorii de universități, adică trebuie să fie universități din acestea mai mari, generaliste, care produc pentru toate domeniile, și pot să mai aibă și un rol regional, pentru pregătirea unor specialiști pentru industria locală. În rest, să ne uităm la câte universități sunt, pentru că numărul lor nu prea scade și să ne întrebăm dacă este nevoie chiar de toate acestea”, a subliniat, pentru FANATIK, sociologul Marian Preda.

Una dintre soluții, în special pentru marile universități din țară, pare a fi atragerea studenților străini, însă și aici România nu are multe motive de atractivitate. Sorin Costreie, vice-rector la UB și fost secretar de stat în Ministerul Educației, este de părere că situația pentru învățământul universitar românesc este îngrijorătoare în contextul în care 40.000 de elevi nici măcar nu s-au mai înscris la Bac în acest an. „Ce trebuie făcut? Pe de o parte, să creștem capacitatea universităților românești de a absorbi cât mai mulți studenți străini, dar pe de altă parte să creștem și capacitatea universităților românești de a atrage cați mai mulți elevi din România. În ambele cazuri trebuie inevitabil să facem tot ce putem pentru a oferi un învățământ de calitate, compatibil si competitiv cu cel din marile centre universitare ale lumii”, a precizat acesta pentru FANATIK.

„O posibilitate este să atragem studenți străini, dar pentru asta trebuie să le oferim ceva. Cum universitățile la noi se finanțează în mod egalitar, fără nicio centrare pe universitățile de top, sigur că per total universitățile noastre de top au stagnat sau chiar au scăzut în clasamentele internaționale. Deci ce le putem oferi unor studenți din afară? Eventual prețuri mici, condiții de cazare, burse, lucruri de genul acesta. Dar nu e deloc simplu pentru că pentru a reuși să atragem studenții străini mai e nevoie și de o atractivitate ridicată a societății românești, a pieței muncii.

Altfel, nu cred că toată lumea trebuie să facă facultatea, masteratul, doctoratul. Cred că e foarte important să pregătim resurse umane potrivit nevoilor industriilor, economiei românești la toate nivelurile. M-aș bucura dacă aș vedea mai mulți cu studii medii dar mai bine pregătiți pentru zonele în care este nevoie de ei în economia României, pentru că sunt o mulțime de zone de servicii în care nu nevoie de învățământ superior”, a punctat și rectorul UB, sociologul Marian Preda.

Mediul de afaceri alarmat de situație

De altfel perspectivele asupra educației au devenit atât de sumbre încât mediul de afaceri începe să se implice direct în acest domeniu. Mai multe organizații non-guvernamentale și asociații patronale au format de curând alianța „O voce pentru Educație”, unde au încercat să vină cu o serie de propuneri concrete pentru corectarea cursului acestui sector vital pentru țara noastră. „Guvernul trebuie să aloce banii, pentru că sunt banii noştri, ai tuturor. Şi trebuie să înţelegem că dacă nu investim măcar 15% din bugetul naţional consolidat, adică vreo 4,7% din PIB, ceea ce înseamnă media europeană, nu vom avea viitor pur şi simplu. Trebuie să înţelegem cu toţii, şi politicienii, şi noi vom fi câinele de pază, că nu se mai poate fără asta. Bugetul României trebuie să înceapă de aici în sus. Banii aceştia trebuie alocaţi”, a declarat omul de afaceri Dragoș Atanasiu, unul dintre cei implicați în acest proiect.

De altfel, în tot mai multe sectoare din economia românească existența personalului calificat a devenit una din principalele cerințe pentru marii investitori străini. Nici în industria IT nu mai contează facilitățile fiscale oferite de către Guvern cât contează posibilitatea ca marii angajatori să găsească personalul calificat.

„Companiile străine vin acolo unde există infrastructură și resursele complementare, pentru că ele vin cu capitalul și vor să aibă forța de muncă. Cine vrea sa facă minerit se va duce în Valea Jiului, dar altminteri, constatăm empiric, că majoritatea are nevoie de forță de muncă calificată, deci vin în centrele universitare. Și de aceea coagulează Bucureștiul, Clujul marile investiții ale României. Pentru că aici sunt studenții. Iar când vor fi din ce în ce mai puțini vom fi ocoliți și de capital, pentru că acesta are nevoie de resurse complementare.

Din păcate problema nu preocupă societatea și pentru că este una foarte grea și nu are o soluție simplă, cu efect imediat, și atunci niciun politician nu are interesul să propună ceva pentru că nu are nimic de câștigat iar efectele negative sunt sistemice, deci nu i se sparg lui în cap”, a declarat, pentru FANATIK, profesorul de economie Bogdan Glăvan.