Raul Albentosa: „Nu am încasat niciun salariu. Cum să mai stau la Dinamo?” Mesaj pentru Cortacero. Exclusiv

Raul Albentosa a fost cel mai bun transfer efectuat de Dinamo după ce suporterii au preluat conducerea clubului. Deși nu mai jucase de 16 luni, fundașul central de 32 de ani s-a comportat ca un profesionist și a reușit în doar două luni petrecute la Dinamo să evolueze în 12 partide. Și a făcut-o foarte bine.

Din păcate pentru dinamoviști, spaniolul este dezamăgit de faptul că nu a fost plătit deloc până acum și acesta a fost unul dintre motivele pentru care a decis să-și vadă de drum în altă parte. Albentosa însă nu ar spune „nu” unei reveniri dacă la Dinamo ar veni un investitor puternic. În exclusivitate prin intermediul FANATIK, el i-a transmis un mesaj lui Pablo Cortacero, pe care l-a rugat să-și vândă acțiunile, pentru că Dinamo merită un patron puternic.

Raul Albentosa explică despărțirea de Dinamo: „Nu am încasat niciun salariu. Cum să mai stau?”

Raul, cum a fost pentru tine perioada asta la Dinamo?

– A fost o experiență foarte bună pentru mine, pentru că aveam mult timp de când nu jucasem din cauza accidentării pe care o suferisem, am avut mai mult opțiuni de a merge în diferite cluburi pentru bani, dar eu am vrut să merg la Dinamo pentru istoria acestei echipe. Știam că trebuie să salvăm echipa de la retrogradare și că niciodată această echipa n-a căzut în Liga 2. Când mi-a prezentat Mario proiectul, nu am ezitat să semnez.

”Pentru mine, Mario e Monchi de România. Cu Akpala a fost ghinion”

Mario Nicolae a fost important pentru tine? Am văzut că în mesajul de despărțire de Dinamo l-ai botezat „Monchi de România”…

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

– Este adevărat că el, la fel ca fotbaliștii, are un model. Și noi avem jucătorii de prim nivel, cum sunt Sergio Ramos sau Pique. El îl are pe Monchi, pentru a încerca să fie cel mai bun director sportiv. Pentru mine, a fost chiar important. El m-a adus, el și George au fost ultimele persoane pe care le-am văzut când am plecat. M-a ajutat cu tot ce am avut nevoie. Am toată recunoștința pentru cel pe care eu îl numesc „Monchi de România”.

Mario este un tip care stă zi de zi lângă jucători, este foarte apropiat mai ales de străini, că până la urmă noi suntem departe de țară, chiar și de cei care nu locuiesc în București, pentru că atunci când nu ești aproape de familia ta e complicat. El încearcă să fie familiar și să te ajute în toate aspectele și eu chiar nu cred că a greșit atât de mult. Este adevărat că Akpala a avut ghinionul să se accidenteze, dar la final am reușit să ne îndeplinim obiectivul cu această echipă.

Raul Albentosa: „Problema e că nu mi-au plătit niciun salariu. Eu vreau să rămân, dar cum îmi întrețin familia?”

De ce nu ai rămas? Suporterii dinamoviști te apreciau foarte mult și mulți și-ar fi dorit să rămâi și pentru următorul sezon.

– Da, știu asta, dar este foarte complicat. Ține cont că eu am venit acolo pe un salariu pe care nici la 20 de ani nu l-aș fi acceptat. Dar am făcut asta pentru că era vorba despre Dinamo București, fiindcă aș fi putut merg în altă parte pe bani mai mulți. Problema e că nu am încasat niciun ban. Am stat 2 luni jucând și concentrându-mă doar la fotbal, dar nu mi-au plătit niciun salariu. Doar acele bonusuri care au fost plătite de niște persoane anonime după victorii. Dar remunerația lunară nu. Nici eu și nici alți fotbaliști.

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

Și ce ai de gând să faci?

– Păi suporterii, normal, zic te rog, Raul, rămâi. Clar, eu vreau să rămân, dar cum îmi întrețin familia? Salariul meu este foarte mic, unul de Divizia B din România, pentru că eu știam că sunt foarte multe probleme cauzate de patronul spaniol care preluase clubul, care l-a lăsat aproape în faliment, că suporterii au fost cei care au încercat să strângă bani, să găsească sponsori pentru a plăti datorii și deplasări. Dar dacă nu am încasat niciun euro, cum să rămân la o echipă? Dacă nu avem niciun proiect?

Mario nu știe dacă va continua. Au fost multe dificultăți tot anul. Eu am stat doar două luni. Dar jucătorii pentru mine sunt chiar profesioniști. La final, voi trebuie să țineți cont că eram în mizerie, eram înecați aproape. Când am venit eu era ca un cimitir, totul foarte rău. Iar la final și-au găsit jucătorii, și-au adunat forțele, chiar dacă aveau multe luni multe neplătite, și uite că au salvat echipa și au lăsat-o în Liga 1.

„Dusan Uhrin ne-a ajutat foarte mult pentru că a schimbat tactica și a adus liniște”

Cum a fost relația ta cu Dusan Uhrin și cum a reușit el ca într-un timp atât de scurt să vă motiveze pentru a obține rezultate?

– Dusan Uhrin a fost o persoană liniștită, care nu a pus presiune pe noi, dar nici el nu a avut timp pentru a munci foarte mult cu noi pentru a avea o schimbare de strategie, tactică, să lucreze individual atât de mult pentru a îmbunătăți lucrurile. Dar uite că a reușit. A schimbat tactica echipei, a pus trei fundași centrali și trei mijlocași centrali pentru ca echipa să se apere prin acumularea a mai mulți jucători acolo. Cred că, într-un final, au contat jucătorii cu experiență, dar și calitatea pe care au avut-o toți jucătorii. Au fost partide care n-ar fi trebuit să se termine nici 2-0, nici 2-1.

Au fost partide când am avut 4 sau 5 oportunități foarte clare și cealaltă echipă aproape că nu putea să-și creeze ocazii. Plus că atunci când începi să câștigi, atmosfera este diferită. Ești mai euforic, cu mai multă ambiție, mai multă dorință. Eu cred că echipa a făcut un pas înainte și datorită acestui lucru. Dar Dusan Uhrin ne-a ajutat foarte mult pentru că a schimbat tactica și ne-a adus liniște. Am pierdut primele meciuri, a schimbat tactica, n-a pus presiune pe noi și la final a fost totul foarte bine.

”În București, oamenii trăiesc cu mult stres. Oamenii au propriile lor legi de circulație”

Cum ți s-a părut Bucureștiul și România ca țară? Ai mai fost în trecut?

– Nu, niciodată nu am mai fost în România, nu mai vizitasem Bucureștiul. M-a surprins cum își conduc oamenii aici mașinile. Fiecare face ce vrea, au propriile lor legi de circulație, e o nebunie. Eu am jucat în orașe mai liniștite, fără atât stres. În București, oamenii trăiesc cu mult stres. Cel puțin asta a fost impresia mea. Dar eu m-am simțit bine. N-am vizitat prea multe, pentru că nu am fost cu familia, am stat la hotel, mergeam la Săftica și unde mai aveam deplasări.

Eu m-am concentrat 100% pe fotbal, am avut grijă de alimentație, odihnă, ca să pot juca din 3 în 3 zile. S-a demonstrat că am făcut ce trebuie pentru că am reușit să joc 12 partide în 2 luni după ce am stat 16 luni fără să joc! Eu am jucat în Primera Division în Spania, am evoluat la nivel înalt, dar sigur că au fost oameni care s-au îndoit de mine. Dar, într-un final, am demonstrat că dacă ești profesionist, și eu am fost pe toată perioada de recuperare după accidentarea suferită în trecut, poți să revii și să dai totul.

„Când am venit am cerut o mașină, nu s-a putut. La hotel ai doar micul-dejun, eu trebuia să-mi plătesc prânzul, cina”

Ai fost unul dintre cei mai apreciați jucători din fotbalul românesc în ultima perioadă. Știai asta?

– Nu știam. Am aflat doar că am ieșit în primul „11” ideal din Liga 1 în anumite etape. Iar asta mă motivează să cresc și mai mult și să fiu mai bun. Îți place să fie așa, dar într-un final colectivul a contat. Paul Anton, Alex Răuță, Sorescu a fost determinant în partea de sus, Nemec, care chiar dacă nu a marcat ne-a ajutat mult, Bejan, Puljic, Steliano Filip, Achim, dar și tinerii Mihaiu, Eșanu. Și ei veneau după un an foarte dificil. Au venit după un an în care n-au încasat bani, cu multe momente dificile în care nu aveau multe lucruri la echipă.

Uite, eu când am venit și am acceptat să semnez, am cerut o mașină, să am posibilitatea să mă mișc. Dar nu am avut posibilitatea de a o primi! Mulți jucători aveau de la Sixt, iar eu mergeam cu portarul norvegian, câteodată el îmi lăsa mașina, dar sunt mici detalii care fac diferența. Ok, eu încasez puțin, dar măcar dă-mi o mașină să mă mișc. Eu m-am gândit la lucrul ăsta.

La hotel, ai doar micul-dejun, eu trebuia să-mi plătesc prânzul, cina. Este adevărat că mai mâncam și la Săftica și cei de acolo ne ajutau foarte mult, sunt oameni extraordinari, ne ajutau cu tot ce aveam nevoie. Chiar dacă nu mai erau plătiți de foarte mult timp nici ei. Au și ei familii și trebuie și ei să trăiască. A fost foarte dificil. Ceea ce este important este că am îndeplinit obiectivul, am salvat echipa.

”Am o altă ofertă din România. M-aș întoarce și la Dinamo dacă vine un investitor puternic”

Ai o altă ofertă din România. Ți-ar plăcea să te întorci în țara noastră?

– Da, am o altă ofertă din România, nu voi spune numele clubului, din punct de vedere economic nu e ce caut eu și nici din punct de vedere sportiv. Eu am acceptat să vin la Dinamo pentru că este un club important, cu o istorie în spate. Eu trebuie să merg într-un loc cum am fost la CSKA Sofia, să iau un titlu, să joc Europa League.

Dar nu mă grăbesc. Abia a început perioada de transferuri, mai este mult timp. Eu aș vrea să caut ceva în Spania, în Primera sau Segunda Division. Dar chiar și de la Dinamo, dacă vine un nou investitor sau se face un proiect bun economic și puternic, eu m-am simțit bine și m-aș întoarce. Jucătorii m-au tratat foarte bine, oamenii la fel, iar Mario, George (n.r. George Neagu-preparatorul fizic) și Paul Anton au fost extraordinari. Ei vorbeau spaniolă și a fost mai bine pentru mine, chiar dacă vorbesc și engleză. M-am simțit bine la Dinamo și dacă aș avea o ofertă bună cred că m-aș întoarce. În acest moment, m-a contactat un club din Spania, dar deocamdată lucrurile nu s-au concretizat, trebuie să vorbesc și cu familia, eu am doi copii, se simt bine acolo unde sunt.

„Și pentru Fabbrini e greu, e și neplătit, nici nu joacă prea mult, e imposibil să nu te afecteze din punct de vedere psihic”

Cu Fabbrini cum te-ai înțeles? Știu că ați fost împreună o lună la CSKA…

– Da, ne-am împrietenit acolo. Aici nu prea am avut timp, eu am stat mai mult la hotel, m-am gândit non-stop la fotbal, m-am odihnit la timp, mă uit mult la meciuri, când îmi pun ghetele în cui vreau să devin antrenor. Mereu discutam și glumeam la antrenamente, avem o relație foarte bună.

De ce crezi că Fabbrini nu a jucat atât de mult?

– Cred că și pentru el este greu. Este dificil să fii departe de țară, să nu încasezi bani, să nu joci, să nu ai toate facilitățile pe care le avea înainte la Dinamo. Când au venit spaniolii, a crezut că va fi totul roz și dintr-o dată a fost totul un mare fâs. Le-au promis că va fi bine, că vor încerca să joace Europa League, că obiectivul e câștigarea campionatului. Apoi, când a văzut că nu s-au plătit salariile, el are o fată căreia trebuie să-i plătească educație și altele, costă mulți bani. Așa că psihologic nu are cum să nu te afecteze. Antrenorul a decis că sunt jucători care pot să joace mai bine, iar el trebuia să fie un actor secundar și a fost. Când a intrat, a evoluat bine. Psihicul este foarte important în fotbal, contează 60% și pregătirea fizică 40%. Dacă psihic ești bine, tu vei face performanță.

Paul Anton te-a învățat ceva în română?

– Frate. Și înjurăturile le-am învățat prima dată. Paul râdea la început. Eu le ziceam: ”golanilor”. Și râdeam toți. Dar nu poți publica înjurăturile. Cuvintele care mi-au rămas sunt ”singur”, ”timp” și ”agresiv”.

Raul Albentosa nu crede că suporterii mai pot ține clubul pe linia de plutire: „Trebuie să ai un capital economic mare”

Ce părere ai despre suporterii din Program DDB care au reușit să salveze echipa din punct de vedere financiar de la faliment?

– Eu nu am putut să trăiesc o partidă pe viu cu suporteri și îmi pare rău. Mi s-a spus că este o galerie extraordinară. Dar este ciudat. Când le-am zis celor din Spania că suporterii conduc clubul, că au 20% din acțiuni, prietenii mi-au răspuns că asta e imposibil. Dar eu le-am explicat că uite, că se poate. Dar acest proiect nu poate continua așa. Și îți explic de ce. Ca să menții pe linia de plutire un club atât de mare trebuie să ai un capital economic mare, în afară de datoriile pe care le-ai acumulat. Pentru un proiect sănătos. Este dificil, dar sunt de admirat pentru ce au făcut. Părerea mea e că va fi complicat sezonul următor.

Ai auzit despre Pablo Cortacero?

– Doar numele. Dar nu-l cunosc și nu mai auzisem despre el. Nu știu cine este cu adevărat. Colegii nu m-au întrebat nimic. Dar uite, dacă eu i-aș fi întrebat pe spaniolii care au venit aici înainte de mine, Borja Valle mi-a fost coleg de exemplu. Dacă l-aș fi întrebat cum e la Dinamo mi-ar fi spus: ”Foarte rău”. Pentru că nu a fost plătit două, trei luni, chiar dacă ulterior i s-au virat banii. Nu a avut mereu lucruri care sunt necesare la o echipă de fotbal. Sau vestiarul care este pe jumătate rupt, pare că o să cadă peste tine câteodată. Mi-ar fi vorbit de rău. Așa că eu mi-am spus: ”Raul, tu vrei să te duci la Dinamo București? Să înfrunți această experiență și să încerci să salvezi un club cu o istorie atât de mare să nu cadă în B? Atunci mergi înainte și nu întreba pe nimeni”. Iar colegii mei au văzut că eu am venit cu chef să joc, să câștig, să lupt. Nu am vorbit niciodată despre acest om, Cortacero.

Mesajul lui Raul Albentossa pentru Pablo Cortacero: „Să vândă acțiunile cu aceiași bani”

Dar cum ți se pare acestă situație?

– Este una foarte grea. Pentru Spania nu are de ce să fie rău. Pentru că spaniolii habar n-au cine e Cortacero și că e patronul lui Dinamo. Aici oamenii nu știu despre asta. În presa din Spania nu se scrie despre asta. S-a scris puțin când jucătorii spanioli s-au întors acasă neplătiți. Dar nu s-a scris că-l cheamă Cortacero, Pepe sau Juan. Și nici că Dinamo se judecă cu el.

Ai un mesaj pentru Cortacero?

– Eu nu-l cunosc, ți-am spus. Dar normal ar fi dacă acest om nu va putea să investească și să continue, să vândă acțiunile cu aceiași bani cu care le-a preluat către o persoană care vrea să investească. Asta ar fi normal. Însă fotbalul este o afacere foarte mare și sunt oameni care nu simt fotbalul, ci simt doar mirosul banilor și al afacerii în sine. Doar că lui afacerea i-a ieșit prost și este în continuare patron. Sunt multe cluburi care au trecut prin asta, cum ar fi Malaga sau Valencia, cu patronul din Singapore. Sper ca acest Cortacero să zică: ”Uite, n-am putut să plătesc, eu am ales jucătorii, dar vând clubul către persoana asta care are puterea să investească și să ducă clubul sus”.

Ai un mesaj pentru suporterii lui Dinamo?

– Da. Sper ca Dinamo să fie stabil din punct de vedere economic, iar ei să poată intra mai repede pe stadion să se bucure de echipa lor. Că asta sunt ei cu adevărat, fani, nu trebuie să fie și proprietarii clubului. Așa pot avea niște acțiuni, dar trebuie să aibă un căpitan de vapor care să ducă Dinamo sus din punct de vedere economic. Clubul să poată să fie mereu sus în clasament, acolo unde ar merita ca un club istoric ce este.