News

Război pe cotele de gen după ce Senatul a adoptat o lege ce obligă partidele să aibă o treime candidați femei. „E și o modalitate de a reforma clasa politcă”

După ce Senatul a adoptat o lege prin care partidele politice sunt obligate să aibă o cotă minimă de 33% a femeilor în rândul candidaților, unele parlamentare au susținut că nu au nevoie de legi speciale
24.05.2022 | 19:09
Razboi pe cotele de gen dupa ce Senatul a adoptat o lege ce obliga partidele sa aiba o treime candidati femei E si o modalitate de a reforma clasa politca
Deputata USR Cristina Pruna a criticat introducerea cotelor de gen pentru femei. Sursa foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Senatul României a adoptat, luni, un proiect de lege prin care partidele politice sunt obligate să aibă o cotă minimă de o treime de reprezentare pentru fiecare gen, iar aceste locuri trebuie să fie distribuite în mod echitabil în raport cu locurile eligibile.

Război pe cotele de gen impuse partidelor

Cu 83 de voturi „pentru” și doar 11 „împotrivă”, plenul Senatului a adoptat luni o inițiativă legislativă prin care partidele politice sunt obligate să aibă liste de candidați prin care să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor şi bărbaților în cele două Camere ale Parlamentului, cota minimă de reprezentare fiind de 33% din totalul candidaturilor.

ADVERTISEMENT

„Listele de candidaţi pentru Senat/Camera Deputaţilor, cu excepţia celor care conţin mai puţin de trei candidaţi, trebuie întocmite astfel încât să respecte cota minimă de reprezentare de 33% atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, din totalul candidaturilor propuse. Înscrierea candidaţilor în listele pentru Senat, respectiv Camera Deputaţilor, se realizează prin alternarea unei persoane de un gen, cu alte două persoane de gen opus, până la epuizarea locurilor de pe listă”, se arată în propunerea legislativă inițiată șapte parlamentare de la PNL, USR și PSD: Alina Gorghiu, Iuliana Scântei, Anca Dragu, Silvia Dinică, Spătaru Simona, Maria Horga și Maya Teodoriu. Alți 54 parlamentari de la aceleași trei partide plus UDMR au susținut această propunere. Niciun parlamentar AUR nu apare pe listele de susținere.

Legea va merge acum la Camera Deputaților, care este for decizional.

Totuși legea a fost criticată chiar de către deputata USR, Cristina Prună, unul dintre liderii importanți ai partidului, propusă ministru al energiei în cabinetul Cioloș. Aceasta a susținut că legea este una discriminatorie, care creează o altă categorie de „speciali”, iar femeile din România nu au nevoie de astfel de privilegii.

ADVERTISEMENT

„Femeile pot ține steagul sus și fără legi special create pentru ele. Au demonstrat asta deja la toate nivelurile și chiar și în politică. Sunt femeie și știu că în politică poate să pară mai greu să răzbești din cauza prejudecăților și mitocăniei. Știu cum este să lupți. Am fost și sunt acolo. Dar tocmai din cauza asta nu era nevoie de o lege specială care să impună cote de gen pentru parlamentari.

Legea votată astăzi în Senatul României este o palmă dată tuturor femeilor care nu vor tratament preferențial ci egal. Mai rău, astfel de inițiative dau apă la moară celor care spun că femeile nu se pot lupta de la egal la egal cu bărbații în orice domeniu. Adevărul este că femeile sunt la fel de determinate, inteligente și curajoase precum bărbații. Pot face orice fac bărbații, poate chiar mai bine. Nu avem nevoie de avantaje electorale. Nu avem nevoie de legi speciale. Nu avem nevoie de privilegii. Nu avem nevoie de nicio discriminare”, a scris deputata Cristina Prună pe pagina ei de Facebook.

ADVERTISEMENT

Subreprezentarea femeilor în politica românească

Așa cum subliniază Oana Băluță, conferențiar universitar la SNSPA, această inițiativă legislativă nu este prima încercare de acest fel din istoria post-decembristă a României. Între anii 2003 și 2010 au existat patru proiecte de lege similare, prin care s-a încercat introducerea unei cote obligatorii de reprezentare a femeilor în Parlamentul României. Evident, niciuna dintre aceste inițiative nu a ajuns să fie adoptată, iar, și atunci, una din cele mai virulente opoziții au venit din partea deputatei PNL, Mona Muscă. Aceasta s-a opus atunci introducerea unor măsuri pro-active în acest sens pe motiv că ar echivala cu „recunoașterea handicapului femeilor de a reuși prin ele însele, totalmente fals”.

Acum, femeile din Parlamentul României par unite în ceea ce privește necesitatea unei astfel de legi. Anca Dragu, senator USR, susține că ideea că accesul în politică se face pe criterii meritocratice este un mit. „Adică femeile pur și simplu nu pot conduce, nu se pricep, nu pot gândi legi pentru societate. În schimb, bărbații se încadrează în criteriile meritocratice! Oare? Realitatea este că femeile se confruntă cu dificultăți când vine vorba despre activitatea și ascensiunea politică: stereotipurile de gen, hărțuirea online și în social media, comentarii sexiste în online și offline, obligații zilnice ce țin de îngrijirea copiilor, a vârstnicilor, a familiei și care lasă puțin timp femeilor pentru politică”, a subliniat fosta președintă a Senatului.

ADVERTISEMENT

„România are doar 5 primari femei la fiecare 95 de bărbați primari. Este destul de clar, cu ochiul liber, că 30 de ani de democrație nu au asigurat ”natural” reprezentarea a 55% din populație ci un eșec de reprezentare. Nu este rezultatul unui proces dur se selecție prin vot pentru că nu știm dacă românii nu ar fi votat femei pentru că nu au avut când, pe listele de candidaturi propuse de partide situația e tot gravă (da, am numărat). Nu doar pentru femeile politician e nevoie de mai multe femei în politică, ci pentru calitatea legilor care ies din aceste decizii e nevoie să nu mai fie mese de discuții și vot din care femeile, și perspectiva lor, lipsesc”, a explicat și deputata USR, Oana Țoiu.

ADVERTISEMENT

Concret, în acest moment gradul de reprezentare al femeilor în Parlamentul României este de doar 17%, în scădere cu două procente față de legislatura precedentă. În fapt, procentul de 19% înregistrat între 2016-2020 a reprezentat un record absolut pentru istoria post-decembristă a României. Spre exemplu, în legislatura 1992-1996 procentul femeilor din Parlament a fost de 3,7%, iar zece ani mai târziu, între 2004 și 2008 acest procent nu a ajuns decât la 10,2%. Între 2012 și 2016, acest procent a fost de 11,5%.

În contextul în care femeile reprezintă 51,1% din populația României, la alegerile locale și județene din 2020, numai 22,9% din totalul candidaților au fost femei, în creștere cu doar 1,5% față de anul 2016. În actuala structură a Parlamentului, din cei 466 de deputați și senatori aleși în 2020, numai 17% sunt femei (82 de parlamentari).

Nu este un act de favoritism

Experții în domeniu sunt de părere că o astfel de lege este mai mult decât necesară în țara noastră în contextul în care în ultimii 20 de ani, 11 țări europene au introdus sistemul cotelor de reprezentare a femeilor pentru legislativ: Belgia (50% din 2002), Grecia (33% din 2008), Spania (40% din 2007), Franța (50% încă din anul 2000), Croația (40% în 2008), Irlanda (40% din 2012), Italia (40% din 2017), Polonia (35% din 2011), Portugalia (33% din 2006 și 40% din 2019) , Slovenia (35% din 2006) și Spania (40% în 2007).

„Situația asta pe care noi o perpetuăm de decenii în care, deși clamăm cu maximă generozitate că e bine să fie bărbații și femeile egale, în realitate lucrurile nu stau absolut deloc așa. Suntem și astăzi țara cu una din cele mai slabe reprezentări în viața politică, avem doar 17% femei în Parlament, iar felul în care se întocmesc listele pentru diferitele alegeri dovedește că există un profund dispreț și o profundă neîncredere pentru condiția femeii în politică.

Greșeala pe care o fac aici criticii acestei legi este să considere această voință politică de a promova și a încuraja mai mult femeile în politică este un act de discriminare sau un act de favoritism. Nu este deloc așa, e un act care încearcă doar să compenseze și să recupereze puțin din decalajul teribil din societatea noastră. E o falsă dezbatere asta cu egalitate versus meritocrație, și cred că politica este prin excelență locul în care trebuie luate măsuri pro-active. Doar prin acest tip de măsuri se poate ajunge la o reprezentare corectă a femeilor în politică, este ceea ce s-a observat în toate țările care au adoptat astfel de cote. Femeia din România rămâne profund dependentă și profund discriminată câtă vreme doar o femeie din 8,9 persoane poate să spună ceva despre problemele cu care se confruntă în țara noastră”, a declarat, pentru FANATIK, Ciprian Mihali, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În opinia acestuia este mai mult decât clar că regulile după care politicienii ajung pe listele partidelor nu sunt corecte, fiind și unul dintre motivele pentru care „Guvernul nostru arată ca un guvern de talibani, nici în Afganistan nu cred că există un guvern mono-gen cum există la noi”.

De asemenea, Oana Băluță susține că prin acest tip de cote de gen, care sunt o măsură temporară, centrul de greutate pentru selectarea candidaților trece de pe umerii femeilor pe cel al partidelor politice și pe procesul lor de recrutare. În plus, acest instrument funcționează și ca un mijloc pentru reformarea partidelor politice, fapt susținut de experiența Suediei după ce a adoptat o astfel de legislație.

„Aceste cote sunt obiective temporare de redresare a dezechilibrului de reprezentare, iar ceea ce fac cotele de gen este să plaseze centrul de greutate al selectării candidaților nu pe femei ci pe cei care controlează acest proces de recrutare, respectiv partidele politice. Pentru că, din nou, avem suficiente date să înțelegem politicile de recrutare de la nivelul partidelor politice. Prin urmare, povara probei, ca să-i spunem așa, este pusă pe partidele politice și nu pe femei, care ele trebuie să demonstreze, ele trebuie să arate, etc..

Aceste cote sunt și o modalitate de a reforma politica, de a reforma partidul, pentru că recunoști că subreprezentarea politică a femeilor îți afectează de fapt calitatea democrației. În toate indexurile care măsoară calitatea democrației, reprezentarea femeilor în Parlament este un indicator. România, nu e o surpriză, are o reprezentare slabă și fără niște măsuri concrete de asumare a unui standard de reprezentare, dezechilibrul acesta nu o să se modifice de la sine”, a declarat, pentru FANATIK, Oana Băluță, conferențiar universitar la SNSPA.

Potrivit acesteia rezultatul procesului de selecție al partidelor, cu o reprezentare de 17% pentru femei, poate fi explicat fie prin incorectitudinea sistemului de selecție al partidelor politice fie pus pe seama nepregătirii sau a lipsei de merit a femeilor. Însă, această ultimă ipoteză nu se susține dacă ne uităm la alte domenii, fie că vorbim de societate civilă sau mediu de afaceri, acolo unde prezența în top a femeilor este mult peste cea din politică.

„Apare acest paradox, în partide sunt femei active, care și-au asumat această poziție, ne uităm în societatea civilă, în asociațiile profesionale, în mediul de afaceri și vedem că există clar o reprezentare mai bună – în clipa în care vedem acest peisaj vedem că datele nu se leagă. Nu se leagă în sensul în care subreprezentarea politică a femeilor e din vina lor, că ele nu sunt competitive, că nu au competențe, ci că avem o problemă cu aceste mecanisme de selectare, care nu sunt corecte sau echitabile”, a mai precizat Oana Băluță.