David Popovici a spus că ‘‘dacă i-aș aduce într-o vizită sau în vreun cantonament pe adversarii sau pe prietenii mei din alte țări, să se antreneze cu mine la ‘Lia Manoliu’, ar zice că îmi bat joc de ei, că asta e o glumă.” O glumă hapciupalitică, în condițiile în care România e un mișto generalizat. Dacă ar fi fost alpinist, noi l-am fi trimis pe Popovici să cucerească Everestul în opinci.
Ca să înțelegem concret cum suntem, cum nu ne respectăm nici trecutul, nici prezentul, iar viitorul nu există, readuc în discuție două chestiuni mai vechi legate de Popovici.
1. In august 2024 s-a întors Popovici cu medalia de aur de la J.O. Evenimentul de ”Henri Coandă” s-a transmis în direct. Cu oaspeți în studio, care să comenteze după ce îsi terminau munca reporterii de teren. N-a remarcat niciun invitat că pe Popovici l-au așteptat la aeroport Georgeta Damian și Viorica Susanu.
Popovici are o medalie de aur, Georgeta Damian și Viorica Susanu au câștigat 9 medalii de aur ( Damian – 5, Susanu – 4) la J.O. Și pe urmă se mai supără unii când eu îi fac ziarici și numărători de cornere. E ca și cum ar fi venit Stanciu și Răzvan Marin de la Euro 2024 și i-ar fi primit Hagi și Răducioiu. ”Cine sunt ăla mic și ăla blond?” ”Doi moși.”
2. Mai jos voi încerca, nu știu dacă și reușesc, să confirm expresia ”stat eșuat”. Am avut înot și înainte de ’89. Prima medalie la mondiale – Carmen Bunaciu. Prima la olimpiadă – Carmen Pătrășcoiu. Și dacă am avut ”Școala Baia Mare” în pictură, am avut ”Școala Baia Mare” și la natație.
Nonconformistul supraponderal Gh. Dimeca (dur ca Tadici de la handbal și Bela Karoly de la gimnastică) a scos campioni ca Anca Pătrășcoiu, Noemi Lung, Robert Pinter, Stela Pura, toți cu medalii la mondiale și europene. Primul titlu mondial l-a adus Tamara Costache, din Ploiești, la 50 de metri liber, în 1986.
Bazine de dimensiuni olimpice erau la ”23 August”, azi ”Lia Manoliu” (în aer liber, unde Tamara Costache a stabilit primul record mondial pentru România – dar Capitala nu avea niciun bazin acoperit pentru concurs), la Dinamo, Baia Mare, Reșița, Bacău, Brăila, Cluj, Constanța, Pitești și chiar Medgidia, unde era și un stadion mai mare decât Steaua.
Despre stadionul din Medgidia s-a mai scris, dar nu se știe că avea o poartă din cupru ca la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, care a fost vopsită (camuflată) când a fost anchetat primarul. Din câte cunosc eu, singurul bazin de competiție făcut după 1990 e la Otopeni. Poate greșesc.
Bravo, îți mulțumim, Statule înecat!