Pe vremuri, cu o oră și ceva înainte de meci, fotbaliștii ieșeau pe teren în haine de stradă, ca să simtă iarba. Înotătorii și poloiștii au și ei ritualurile lor. Un prieten are o bază sportivă unde Vlad Hagiu, cel mai mare poloist român al tuturor timpurilor, a dat lecții de înot.
Când a venit prima dată să vadă bazinul acoperit, Hagiu s-a aplecat deasupra bazinului, a luat apa în caușul palmei, a dus mâna la gură și a făcut gargara ca degustătorii de vinuri. “Da, e bună, o să scot înotători aici!”
După ce David Popovici a ieșit campion mondial, fac clabuci toți delfinii de pe facebook, care n-au adus un cico la festinul precocelui campion, dar și-au băgat boturile, limbile și resturile de mâncare dintre dinți în șampania lui.
Popovici n-are nevoie de acrobați ai aplauzelor, pentru că defrișează poteca fluidă de zici că are patru membre superioare – brațele lui plus vâslele lui Patzaichin.
În plină criză aviatică, pe Popovici îl vor aștepta la aeroport (și) politicienii. Își vor înmuia și ei frezele în samovarul cu glorie al lui Popovici, ca să se despăducheze moral.
Sper că ați remarcat că eu îi spun Popovici. Politicienii îl vor lua cu “David, bravo, David!”, de parcă ei l-au crescut.
Din păcate, Popovici nu va salva Titanicul sportului românesc. Și peste 15 – 20 de ani, când “David, bravo, David!” poate că va concura la funcția de președinte al Federației Române de Natație, știți ce se va întâmpla? “David” de azi va deveni un simplu Popovici și va pierde alegerile.
Îl va bate un politruc anonim, inventat peste noapte de băieții care nu candidează niciodată, dar câștigă întotdeauna alegerile. N-ar fi exclus ca Popovici să fie acuzat și de corupție. Eu am mai dat definiția corupției. Corupția este suma afacerilor în care nu suntem noi parte.
Popovici cred că este primul minor căruia ii spun “domnule”. Domnule Popovici, bucurați-vă de vârsta pe care o aveți, fiindcă nici nu știți ce vă așteaptă!