Fotbal intern

Calvarul unui angajat FRF: “Burleanu mi-a nenorocit viaţa!”

FANATIK.RO vă prezintă povestea unui om care figuează în acte drept angajat FRF, dar care susţine că trăieşte un adevărat coşmar în instituţia condusă de preşedintele Răzvan Burleanu.
30.03.2018 | 17:52
Calvarul unui angajat FRF Burleanu mia nenorocit viata

În februarie 2018, Răzvan Burleanu era chemat la Secţia 9 de Poliţie din Capitală după ce trei persoane au făcut plângere penală, reclamând destituiri abuzive din funcţii şi neplata drepturilor salariale aferente. Cei trei “renegaţi”, aşa cum sunt ei azi cunoscuţi pe holurile FRF, se numesc Dumitru Mihalache, fost director de competiţii al FRF, Marcel Paraschiv, referent pe zona de protocol, şi Alexandru Stici, şeful transportului la federaţie. 

Au depus o plângere la adresa FRF pe motiv că n-au primit salariile cerute în instanţă. E fals, ei au fost şi în concediu. Între timp ei s-au reintegrat, şi-au primit toate drepturile. Sunt doar câteva elemente pentru a mi se pune beţe în roate. Am stat două ore aici. În urma acestei întâlniri, vom pune la dispoziţie informaţiile care ni se vor cere“, declara preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, în februarie. FANATIK.RO a stat de vorbă cu unul dintre cei care s-au “reintegrat”. Doar că povestea lui Alexandru Stici, omul despre care discutăm, nu este deloc una despre pace şi armonie la locul de muncă. Dimpotrivă! 

El susţine că a fost supus unei presiuni incredibile şi că trăieşte o adevărată dramă. Să fie vorba despre răzbunare înaintea alegerilor, de cineva care să îi “pună beţe în roate”, cum susţinea Răzvan Burleanu? Sau e vorba despre răzbunarea FRF împotriva unui angajat incomod? Timpul şi instanţa vor decide. 

“Naşu’ nu a fost niciodată generos!”

După lungi tatonări telefonice, ne întâlnim în centrul Bucureştiului. Îmbrăcat lejer, sport, bărbatul are o mină apăsată. “Aţi zis că Burleanu v-a nenorocit viaţa…”. Alexandru Stici vorbeşte deschis. “Să o luăm cu începutul. Câştigam 2500-2800 de lei. Acum, munca pe care o făceam eu atunci, e făcută de trei sau patru oameni, cu salarii de câte 5.000 sau 6.000 de lei. Cel puţin aşa am auzit… Mă ocupam de transport la meciurile naţionalei, de aprovizionare, de arbitri, de observatori, de cei de la doping. Acum căram baxuri cu apă, peste 15 minute îmi puneam costumul să îi întâmpin pe oameni. Burleanu a vorbit despre aşa-zisele prime de “necalificare” pe care le-am fi încasat. E vorba de 300 de euro pe care i-am luat de câteva ori pentru activitatea peste program, pentru aprovizionarea de la diferite companii de băuturi, pentru cărat cu cârca, etc. Naşu’ (n.r. Mircea Sandu) nu a fost niciodată prea generos! De aia a şi avut de unde să lase milioane de euro în conturile FRF când a plecat”, spune Stici.

Îţi repar maşina, mă dai afară! 

După ce îşi face fişa postului, dezvăluie o întâmplare care i s-a părut ireală: cum a fost dat afară, “mişeleşte”, de la FRF! “Să vă povestesc ce mi-a făcut Burleanu. Mă întâlneam cu el a doua oară în viaţa mea, după ce câştigase alegerile. Auzisem că are o problemă cu maşina de la FRF. Ne-am nimerit faţă în faţă pe scări. Eu urcam, el cobora. Ne-am salutat şi i-am zis că o să îi rezolv pe seară problemele cu maşina la reprezentanţa de care aparţinea. Urma să mă duc la o acţiune a naţionalei şi aveam o pauză de câteva ore. În fine, am fost, au văzut cei de acolo de unde era problema şi i-am lăsat maşina reparată. Spre seară, primesc un telefon de la un amic din FRF: . Prima oară am crezut că e o glumă proastă. Am sunat-o pe şefa de la personal, Alina. . Apoi, am crezut că o să cadă cerul pe mine. Am rămas şocat: . M-a dat afară mişeleşte! Vă daţi seama? El semnase deja hârtiile prin care eram demis când ne-am întâlnit pe scări şi nu a avut curajul să îmi spună în faţă…”, povesteşte, revoltat, bărbatul.

De la finala Europa League, la RATB! 

Era începutul unei perioade negre, conform spuselor sale. “După ce am fost dat afară, am primit cinci, şase salarii. I-am dat în judecată. De acolo, lucrurile în viaţa mea au luat o întorsătură dezastruoasă. Am vrut să mă duc la un club. Aveam atâta experienţă. Am organizat cu cei de la UEFA finala Europa League folosind telefonul într-o mână şi tableta în cealaltă. Nimeni, însă, nu dorea să se lege la cap cu un om care a dat în judecată FRF. Când am văzut că în fotbal totul e blocat, am zis să încerc orice pentru a câştiga un ban cinstit. Am ajuns şi la RATB. Am depus un CV. Le-am zis că accept orice post, chiar şi şofer! Aveam toate categoriile, la juniori când erau deplasări mai conduceam şi eu autocarul, că nu avea mereu cine să o facă. La o săptămână am primit răspuns: supracalificat”, dezvăluie Alexandru Stici.

Incredibil: cum a pierdut FRF procesul!

Procesul a fost relativ uşor câştigat de Stici. Culmea, chiar şi FRF a contribuit la acest lucru. “Ştiţi cum am câştigat? Am arătat Instanţei că ei au mers pe licenţa mea şi după ce m-au . Fiecare firmă are nevoie licenţă de transport, de licenţă de execuţie pe fiecare autocar şi de o persoană desemnată care se ocupă de transport şi care e autorizată de ARR. Era haios că la numărul de contact era trecut încă numărul meu de telefon! Am câştigat şi trebuia să primesc banii din urmă, plus majorările aferente sau prime, şi să fiu repus în funcţie. Când am văzut că a trecut termenul legal, am făcut plângerea penală.  Abia atunci, când şi-au dat seama că s-ar putea întâmpla ceva mai rău, am primit o parte din bani. Mi-au calculat salariile, fără majorări, prime sau altceva. Şi a început un nou calvar!”, continuă angajatul FRF.

Băgaţi la izolare: “Am devenit un pericol pentru ei!”

Despre ce calvar vorbeşte Stici? “Mi-au dat un birou în clădirea anexă, unde era înainte Şcoala de Antrenori. Era pustiu, vorbeam singur… Nu mi-au dat nimic de făcut efectiv. La fel i s-a întâmplat şi lui Marcel Paraschiv, aflat într-o situaţie similară cu a mea. A primit birou într-o chicinetă şi un an nu a avut nimic de făcut! Mai veneau oameni din ţară pe la FRF, ne mai întâlneam prin parcare, mai întrebau de noi. Dacă ai ajutat un om când a avut nevoie şi ai fost corect cu el, e normal să te respecte. Nu le-a convenit. Am devenit un pericol pentru ei! Aşa că am fost amândoi detaşaţi“, îşi continuă el mărturisirile.

Mucegai, furnici pe masă şi semnal cu porţia!

În scenă intră acum două personaje noi:  Radu Vişan şi Gabriel Bodescu, oamenii de încredere ai preşedintelui Răzvan Burleanu. “Detaşarea mi-a făcut-o Bodescu. Am fost anunţaţi cu zâmbetul pe buze. Eu am fost trimis la Mogoşoaia, iar Paraschiv la Buftea! Să vedeţi aici condiţii… De aia probabil că m-am şi îmbolnăvit! Am primit ca birou de lucru camera în care stă de regulă observatorul UEFA, sub tribună, unde sunt furnici pe masă, e mucegai pe pereţi şi, când plouă, apă e de o palmă în interior. 

 

Lui Paraschiv i-au dat tot ceva frumos: un birou sub tribună, unde nu e semnal la telefon decât într-o poziţie anume. De ce au făcut toate acestea? Ca să ne hărţuiască, probabil că sperau că vom ceda la un moment dat. Foaia de detaşare a semnat-o Radu Vişan. Acum sunt în continuare la Mogoşoaia. Directorul de acolo mi-a cerut un raport de activitate, pe care lui i l-a solicitat Bodescu. Am scris pe două foi ce ar trebui să se întâmple ca să îmi pot desfăşura activitatea la locul de muncă în condiţii normale. Iniţial au zis că vor deconta transportul, până la 15 lei, asta însemnând şi 2 lei… După lungi discuţii au acceptat să fie suma fixă de 15 lei… Eu mă ocup, în teorie, conform lor, de parcul auto de la Mogoşoaia, dar nu există nici o maşină înregistrată pe Mogoşoaia! Toate sunt pe FRF, iar două dintre ele sunt date spre folosinţă către Mogoşoaia“, declară Alexandru Stici.

“E crimă să dai un om afară din senin!”

Pare că ar putea vorbi ore întregi despre nemuţumirile sale. Revine apoi la punctul care a declanşat dialogul nostru. “Burleanu mi-a nenorocit viaţa! De ce spun asta? Când m-a dat el afară, am avut mari probleme financiare. Ce a făcut Burleanu este crimă! În zilele noastre, când e aşa greu să îţi găseşti un loc de muncă, îl condamni pe om la moarte dacă îl dai afară , din senin! Şi de ce? Pentru că am lucrat în FRF şi cu preşedintele anterior. Salariul de angajat FRF era mijlocul meu subzistenţă! Mama mea, care între timp a murit, avea Alzheimer şi avea nevoie de îngrijire specializată, iar la privat ştiţi ce sume se învârt! Fata cea mică era la facultate, iar cea mare nu avea un job. De unde bani să le susţin? S-au supărat pe mine că nu le mai pot ajuta ca orice părinte. Una dintre ele nici acum nu vorbeşte cu mine, i-a fost greu să înţeleagă prin ce am trecut! De fapt, nimeni nu poate să ştie cu adevărat ce a fost în sufletul meu de tată!” , încheie pe un ton grav bărbatul.   

Alexandru Stici (dreapta), alaturi de amicul sau Nicu Covaci, legendarul lider al formatiei Phoenix

Contactat de FANATIK.RO, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, a refuzat să discute pe marginea acestui subiect: “Nu doresc să comentez nimic legat de această situaţie”, a transmis Burleanu.

28 de ani are Alexandru Stici de când se află la FRF

Păi, aşa, eu sunt în FRF din 1990. Am fost omul bun la toate, am dat şi rahatul, am scos şi apa la inundaţii, am purtat şi costum, am fost şi şef de delegaţie” – Alexandru Stici, angajat FRF

Au depus o plângere la adresa FRF pe motiv că n-au primit salariile cerute în instanţă. E fals, ei au fost şi în concediu. Între timp ei s-au reintegrat, şi-au primit toate drepturile. Sunt doar câteva elemente pentru a mi se pune beţe în roate“- Răzvan Burleanu, preşedinte FRF