Sport

Răzvan Ioan Boanchiș, amintiri despre Steaua și Dinamo: „Mircea Lucescu și misterele revoluției”

Răzvan Ioan Boanchiș, incursiune în stilul caracteristic în trecutul glorios al lui Dinamo și al Stelei.
12.08.2025 | 16:50
Razvan Ioan Boanchis amintiri despre Steaua si Dinamo Mircea Lucescu si misterele revolutiei
Răzvan Ioan Boanchiș, amintiri despre Steaua și Dinamo: "Mircea Lucescu și misterele revoluției". Sură foto: Sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

Când a împlinit 80 de ani, Mircea Lucescu a fost felicitat așa cum se cuvine și a dat multe interviuri în care a spus lucruri inedite din anii ’80. A fost o poveste care mi-a atras prioritar atenția pentru că depășește mult, mult, mult contextul fotbalistic. Ține de istorie și, dacă nu lămurește o anumită situație, măcar dă indicii despre mistere ale revoluției.

Răzvan Ioan Boanchiș, amintiri despre Steaua și Dinamo: „Mircea Lucescu și misterele revoluției”

Intru un pic în cronologie. Cele mai bune meciuri ale Stelei 1986 – 1989 au fost 3-0 cu Anderlecht în 1986 și 4-0 cu Galatasaray în 1989. Pițurcă a avut dreptate când a zis că Steaua de atunci a fost precursoarea Barcelonei tiki-taka. După Galatasaray, însă, Steaua a pierdut cu 0-4 cu Milan, Tudorel Stoica și Pițurcă au primit permisiunea de a se transfera în Franța (Boloni plecase deja în Belgia), iar în toamna lui 1989 au urmat 0-3 cu Dinamo în Ghencea, 1-2 cu Craiova tot în Ghencea și 1-5 la Eindhoven.

ADVERTISEMENT

În același timp, Dinamo creștea, bătuse Panathinaikos cu 6-1 în ”Groapă” și 2-0 la Atena. Și a venit revoluția. Echipa națională se pregătea pentru mondialele din Italia, Dinamo era clar peste Steaua și, cu șase etape înainte de finalul campionatului, i s-au luat zece jucători la lotul național.

Lucescu a fost suspendat ca antrenor și s-a văzut obligat, înaintea unui meci în Regie, cu Sportul Studențesc, să se legitimeze ca jucător pentru a putea sta pe banca de rezerve. A și intrat pe teren în ultimul sfert de oră. Dacă nu era ingenios, Lucescu ar fi pierdut și acel campionat, pentru că ”Ministerul de Interne era condus de steliști.”

ADVERTISEMENT

Răzvan Ioan Boanchiș abordează și un subiect dureros: „Râcâim puțin coperta cărții de istorie”

Inițial n-am priceput ce vrea să zică. Dar m-am gândit un pic și m-am prins. În zilele revoluției, pentru a se da satisfacție poporului, Ministerul de Interne a trecut în subordinea Ministerului Apărării. Și situația a rămas în parametrii ăștia câteva luni, nu mai știu dacă până înainte sau după alegerile de pe 20 mai 1990.

ADVERTISEMENT

De aici încolo am terminat cu fotbalul și râcâim puțin coperta cărții de istorie. Am avut teroriști în 1989 sau o lipsă de coordonare între instituțiile de forță? Sau și una, și alta? Un articol de sport ori o declarație legată de fotbal a lui Lucescu nu pot face lumină într-un asemenea subiect dureros.

ADVERTISEMENT

Dar comunicatul transmis de TVR în decembrie 1989, și pus imediat în aplicare, poate aduce explicații legate de un moment izbăvitor și deopotrivă tragic și despre o răspântie istorică în fața căreia bâjbâim de 36 de ani .