Trei subiecte.
1. Sunt mai multe scandaluri decât performante sportive la Jocurile astea Olimpice, unde progresiștii le fac pe femei sa plângă, așa cum s-a întâmplat la gimnastică (românca a pierdut bronzul in urma unei contestații) si box (nu reiau subiectul, e discutat de vreo zece zile).
La gimnastică, americanii s-au purtat cu noi ca rușii în 1980, la Moscova, când tovarășele sovietice din arbitraj au lucrat-o pe Nadia Comăneci ca sa câștige Nellie Kim. In 2024, din păcate, o națiune glorioasa ca America s-a calicit la o medalie de bronz.
2. Sunt bucureștean, dar iubesc mai mult Constanța decât Bucureștiul. Nevastă-mea e constănțeancă, mama era constănțeancă. Trei luni pe an, în copilărie, din iunie până în septembrie, stăteam la Constanța, fiindcă mama a fost profesoară și vara avea vacanța cât elevii.
Așa că nu pot fi acuzat ca as avea ceva tocmai cu orașul meu de suflet. Dar în fotbalul internațional, Constanța nu a existat până la Hagi. Un loc patru în campionat, zero meciuri în cupele europene. Și partide amicale la Burgas. Sofia era prea departe, iar Istanbul pe altă planetă.
În Romania, fotbaliștii erau de 100 de ori mai umblați prin lume decât românii, fie ei doctori sau profesori universitari. La Constanța, vreo 50.000 de marinari erau mai umblați prin lume decât fotbaliștii. De când s-a întors, Hagi a construit un stadion, a dat vreo 15-20 de jucători echipei naționale, iar Constanța a câștigat campionatul de doua ori și a jucat peste 20 de partide în cupele europene.
Din pacăte, presa a prezentat un eveniment (de la meciul Farul – Poli Iasi) amintind doar efectul, nu și cauza. “Hagi a urlat la spectatori.” Așa e, dar după ce acei cetațeni au strigat “schimbă-l, bă, pe ăla!” Daca te comporți așa înseamnă că ești și ingrat, și ignorant. Din punctul meu de vedere, Hagi a fost chiar politicos, în condițiile în care nu a fost ajutat pe plan local. Oamenii nici nu se pricep, n-au nici bani, dar vin cu pretenții.
3. Mircea Lucescu la echipa națională. Ar fi banal sa îi urez succes, din moment ce Mircea Lucescu înseamnă exact succesul pe care sper că îl va aduce echipei naționale. Atunci când vine cel mai mare ai de făcut doar două lucruri. Să îl asculți și sa nu te grăbești. Mircea Lucescu n-a fost un antrenor norocos. Este un creator care a reușit acolo unde a existat răbdare.