Pe 21.06.2022 am scris în FANATIK exact așa: „După ce David Popovici a ieșit campion mondial, fac clăbuci toți delfinii de pe facebook, care n-au adus nici măcar un cico la festinul precocelui campion, dar și-au băgat boturile, limbile și resturile de mâncare dintre dinți în șampania lui. Popovici n-are nevoie de acrobați ai aplauzelor, pentru că defrișează poteca fluidă de zici că are patru membre superioare – brațele lui plus vâslele lui Patzaichin.”
După ce a obținut maximum în sportul lui – și îmi era teamă că se vor dopa înotătorii de pe alte continente și îl vor bloca – nu mai adaug epitete dedicate lui Popovici.
A fost atât de lăudat și mi-e teamă că tocmai cei care s-au înfierbântat vor fi primii care îl vor înjură peste 10 – 15 ani, dacă ar candida, de pildă, pentru șefia Federației Române de Înot.
Am, însă, o povestioară cu David Popovici. În urmă cu un an, l-am văzut la restaurantul Unico Vero. Era cu o domnișoară. Patronul localului, fostul mare poloist Șerban Popescu (168 de selecții în echipa națională), i-a arătat exact articolul din care am autocitat mai sus.
Și pe urmă mi l-a prezentat. Nu o să vin cu vrăjeli din categoria „maestre, v-am citit, va mulțumesc!” Habar n-avea cine sunt, a acceptat cu greu să citească și mi-a spus după aia „aveți dreptate, dar eu nu citesc ce se scrie despre mine.” „De ce?” „Poate că așa e mai bine.” Da, se proteja.
De aia nu insist cu superlativele. Vorba lui Cioran: „compatrioții mei au darul superlativelor. Îți trântesc un compliment de pe urma căruia nu-ți mai revii.”
David Popovici (nu „David” sau „Daviduțu'”, că nu suntem intimi) a postat „Amor Fati” după ce s-a terminat cursa. A citat din Nietzsche. Cele opt litere au fost deja interpretate, pe facebook, în 8000 de feluri.
Am și eu o varianta, că n-aș fi român dacă nu m-aș da mare. Cioran și Nietzsche au fost cam acolo amândoi, în limbajul folosit la terase. Nu neapărat mizantropi, fiindcă erau histrionici, dar nici prea prietenoși.
Cred că „Amor Fati”, pentru Popovici, înseamnă (și) „va mulțumesc, dar nu mă sufocați!” Mai ales că pe culoarul din bazin era singur. Nu l-a împins niciun scafandru patriot.