Din ce am văzut până acum, e posibil ca lupta pentru titlul de campioană să se ducă în trei. Dinamo, Rapid și Craiova. Cum ar spune francezii vechi și eleganți, au fost și ani în care echipele noastre au dat dovadă de mai multă constanță. Așa că această impresie se poate schimba peste o lună, adică după mini-mercato și după pauza produsă de meciurile echipei naționale.
În acest context, meritul Craiovei e că se menține sus de câțiva ani. Și pare subliniat, prin antiteză, de căderea (temporară sau nu, vom vedea) echipelor din Cluj. Fotbalul românesc a fost mai puternic în secolul trecut decât acum. Paradoxal, fotbalul clujean a atins punctul maximum la nivel internațional în acest secol – două echipe în cupele europene, ediția 2026.
Dinamo și Rapid n-au fost în cupele europene anul ăsta, le doresc să fie în 2027 și mai departe… Mai departe, mă mulțumesc cu puțin. Ar fi bine dacă n-ar suferi șocuri pe acolo. Aș putea face niște comparații cu parcursul reprezentantelor noastre în Europa, în această vară, că toamna nu prea au mai apucat-o, dar n-aș vrea să-i descurajez pe dinamoviști și pe rapidiști.
O luptă pentru titlu între Dinamo și Rapid ar fi un elixir al tinereții pentru mine. M-ar întineri cu 25 de ani. Și mai mult. Cu aproape 30. Steaua câștigase șase titluri la rând. Oho, le câștigase lejer! A venit Lucescu la Rapid și a readus bipolaritatea în fotbalul românesc. Steaua a avut o ușoară coborâre, iar Dinamo și-a revenit. Ce meciuri Dinamo – Rapid am avut! Și nu e vorba doar de acel sezon efervescent cu 4-1 pentru Dinamo în Giulești și 1-0 pentru Rapid (gol Pancu) în Ștefan cel Mare.
Timp de vreo zece ani, în echipa națională cred că au ajuns vreo 30-40 de jucători de la Dinamo și Rapid. Și aceștia au fost convocați de Iordănescu și Pițurcă, nu de vreun dinamovist sau rapidist. În lotul pentru Euro 2008, de pildă, atacanții noștri s-au numit Mutu, Daniel Niculae, Marius Niculae, Marica, Dică (ultimul de la Steaua).
Lucescu a plecat, Dinu nu mai iese din casă. Pentru mine, Dinamo și Rapid rămân ziua de ieri. Din fericire, ștafeta entuziasmului a fost preluată de niște generații care încă mai cred că fotbaliștii acestor echipe se pot ridica la nivelul spectacolului făcut de galerii. Într-un singur cuvânt, diferența ieri – azi nu e definită de un substantiv sau de un adjectiv. Ci de un adverb. „Departe’”. Departe ca timp, spațiu și, în primul rând, valoare. Spiritul, însă, pare aproape. Tot e ceva.