Mai supărătoare decât problemele de sănătate ale lui Mircea Lucescu sunt știrile forțate despre înlocuirea lui de la echipa națională. Aceste răutăți au fost rostogolite înainte de naveta lui Lucescu de la un doctor la altul, fiind agasați cu întrebări neplăcute și eventualii lui înlocuitori. Impolitețea e o boală intratabilă, din păcate.
Mircea Lucescu este antrenorul care ne-a adus un cadou de la un turneu final la care România n-a participat. Spania 1982. E primul Campionat Mondial la care eu m-am uitat cap – coadă. Am văzut ceva și din Argentina 1978, dar eram prea mic, aveam opt ani.
A fost Mondialul lui Paolo Rossi. În 1982, Rossi a fost inexpresiv în prima parte a competiției (Italia a trecut greu de grupă, după trei egaluri jenibile) și a marcat șase goluri (trei contra Braziliei) în ultimele meciuri. Rossi a fost sfidarea antrenorului Enzo Bearzot la adresa ziariștilor italieni, care îi măcelăreau pe amândoi.
Bearzot a insistat cu Rossi și a avut dreptate. Rossi venea după doi ani de suspendare pentru pariuri, meciuri trucate, nenorociri din astea. Dacă ar fi trăit în România lui Traian Băsescu, Rossi nu mai ajungea campion mondial, golgeter al CM 1982 și Balon de Aur, ci pușcăriaș. Ar fi văzut din celulă campionatul unde el trebuia să fie cel mai bun din lume. Și a fost.
În iarna lui ’82 și primăvara lui ’83, Italia campioană mondială a întâlnit România. 0-0 la Florența și 1-0 pentru noi la București. În cele două meciuri au fost trei dueluri esențiale. Lucescu – Bearzot, Balaci – Gentile, Gino Iorgulescu – Paolo Rossi. Iorgulescu l-a făcut inexistent pe Rossi. Il Pablito d ‘Oro (ziariștii italieni sunt dulci foc) n-a găsit mingea în fața lui Gino.
Iar Lucescu l-a învățat pe Balaci să se poziționeze cu 20 de metri mai în spate decât obișnuia, atrăgându-l pe Gentile în terenul nostru. Înainte de a-i bate pe italieni, Lucescu s-a împrietenit cu Bearzot, i-a arătat Bucureștiul, i-a descifrat o parte din taine.
La echipa națională, Lucescu a început ca Bearzot. Adrian Păunescu îl susținea, dar Fănuș Neagu și Eugen Barbu îl mitraliau cu pamflete (și ce pamflete!, cu metafore măiastre, cu tot ce trebuie.
Lucescu a suportat și a învins. Multă sănătate, domnule Mircea Lucescu! Pentru un om dinamic și prodigios ca dumneavoastră, vârsta e ceva convențional.