După ce a mai luat câteva medalii de aur în contul țării în care a secat Dunărea, David Popovici a fost lăudat și de rechinii din acvariul politic, și de stavrizii de pe centurile de socializare, și de balenele de la coafor.
S-a băgat toată lumea în față, ca de obicei, pentru că fiecare dintre noi a avut slip. L-a aplaudat chiar și Tarom, care s-a mândrit pe pagina de Facebook a companiei că pe Popovici și pe ceilalți înotători „i-am dus la Paris, iar acum i-am adus acasă”. Extraordinici!
Această cursă Paris – București a fost mai grea decât a lui Charles Lindbergh, care a zburat singur de la New York la Paris. S-a întâmplat recent, foarte recent. În 2027 se va strânge suta de ani de la traversarea aviatică a Atlanticului, reușită de Lindbergh. Sigur, are și Tarom un moment aniversar. Tarom a trecut, în urmă cu patru ani, la sistemul de catering contra cost. Compania de transport de linie a României a adoptat modelul companiilor low-cost, așa ceva merită sărbătorit. Au fost bătute și alte recorduri. Au dispărut cursele de Barcelona, Londra, Munchen, Viena și cred că enumerarea poate continua. Iar recordul olimpic ar fi ca Tarom să dea faliment. Ca Malev din Ungaria.
Și dacă tot îl iubim așa de mult pe Popovici, să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în 2024, când Țiriac i-a făcut cadou o mașină lui Popovici. Și a ieșit scandal. Cristian Tudor Popescu a scris că „o mașină superscumpă – acest vis bicisnic poate să-l aibă orice beizadea imbecilă și înfumurată, cu banii lui tac-su”. Dar Popovici a scăpat bine! Țiriac a fost înjurat pe sute, poate chiar mii de conturi de Facebook.
Erau banii lui, mașina lui, n-avea nicio obligație să-i dea ceva lui Popovici, cum nu i-au dat nici alți oameni bogați. Am auzit chiar varianta „putea să-i dea una bengoasă de 500.000 de euro, nu una electrică de 50.000”. Ce ușor e să te dai șmecher și să ai păreri pe banii altuia! Pentru mulți dintre noi, capitalismul înseamnă să-l urăști și să-l judeci pe cel care a realizat mai mult decât tine.
Țiriac a făcut mult pentru Ilie Năstase și i-a inventat pe Becker, Ivanisevici și am uitat eu câțiva. Era antrenor (manager) încă din 1972, când a încercat tot felul de tertipuri ca să-i încurce pe americani în finala Cupei Davis. Dacă ar fi fost în fotbal, Țiriac era peste Ferguson, Guardiola, Mourinho. Nu întâmplător îl prețuia pe Mircea Lucescu. Aici nu discutăm că unora le e antipatic Țiriac. E plină lumea de băieți șucari care n-au făcut nimic cu viețile lor.